2,832 matches
-
Pe-un ram o gutuie pufoasă Se-ntoarce spre soare, iar mie Îmi pare că viața-i frumoasă. Sub pomi, pe-o bucată de scară Fasolea se-ntinde uscată; E toamnă și satul în seară I-o filă de basm, fermecată ! Bunicul mă cheamă și-mi pune În mână trei prune brumate, Iar soarele-n vie apune În boabele roz, parfumate. Referință Bibliografică: E TOAMNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1730, Anul V, 26 septembrie 2015. Drepturi de
E TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378209_a_379538]
-
și îi invit în Romania să descopere singuri adevărul, ficțiunea, mitul, tradiția, farmecul, istoria, cultura noastră. Știm că personajele animate nu există însă ne face o deosebită plăcere să vi-zităm parcurile tematice și să ne întâlnim cu Pluto sau Prințesa Fermecată, să profităm de copilul din noi și să-i facem pe oameni să viziteze România. Rep: Cum decurge o zi în viața Nadiei Comâneci? Cu o bogată activitate de muncă, voluntariat și călătorii, cum reușești să dăruiești timp vieții de
Nadia Comăneci: „Pot spune că sunt o femeie fericită” [Corola-blog/BlogPost/93735_a_95027]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > NOUA GENERAȚIE Autor: Ionică Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Ce șanse sunt pentru această generație, Orbiți de luxul vieții, fermecați, Cu toții defilăm pe loc ca-ntr-o formație, Pe dinăuntru goi și-ntunecați. Distrugem celor mici cu drag, copilăria, Se nasc, devin maturi și știutori, Când le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi
NOUA GENERAȚIE de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377138_a_378467]
-
by Christ is sealed,Which crosses any battlefield.He helps me în my daily walk,... III. NOUĂ GENERAȚIE, de Ionică Dragomir, publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. Ce șanse sunt pentru această generație, Orbiți de luxul vieții, fermecați, Cu toții defilam pe loc ca-ntr-o formație, Pe dinăuntru goi și-ntunecați. Distrugem celor mici cu drag, copilăria, Se nasc, devin maturi și știutori, Când le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
multe nuanțe de nevinovat. O generatie zombie, așa de somnambula, În numeroase visuri, noi călătorim, Din stânga-n dreapta oscilând că o pendula, Fără să știm măcar dacă ... Citește mai mult Ce șanse sunt pentru această generație,Orbiți de luxul vieții, fermecați,Cu toții defilam pe loc ca-ntr-o formație,Pe dinăuntru goi și-ntunecați.Distrugem celor mici cu drag, copilăria,Se nasc, devin maturi și știutori,Cănd le-arătam ceva virtual, tehnologia,Nu desemnatul pe hârtie și-n culori.Pe străzi
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
CÂȚU-MÂȚU (PARTEA-NTÂI) Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1549 din 29 martie 2015 Toate Articolele Autorului CÂȚU-MÂȚU (partea-ntâi) În Săptămâna Mare a Paștelui, copiii colindau prin sat cu Câțu-Mâțu. Despre ce era vorba? Câțu-Mâțu era un obicei fermecat așteptat cu nerăbdare. În Joia Mare din Sfânta Săptămână, singuri sau câte doi, cu clopoței în mână și cu un coș din papură sau din răchită, copiii mergeau din poartă-n poartă și începeau să recite o poezioară, agitând clopoțeii
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Mama intervenea și le liniștea: -Lasă, că vouă vă dau de la mine! -Da’...nu sunt de la Câțu-Mâțu! continuau ele să bâzâie. -Hai! le îndemna mama atunci. Luați și voi clopoțelul și ziceți Câțu-Mâțu! Agitând clopoțelul, surorile mele începeau să strige fermecatele versuri: „Câțu-Mâțu,/Două ouă-ncondeiete,/ Puse bine pe perete...Mama le săruta și le aducea un coșuleț cu ouă. Și toată lumea era fericită. Vineri, mama ne spăla, ne-mbrăca frumos și ne spunea: -Hai! Acum mergem la biserică să treceți pe sub
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > UN FLAUT FERMECAT... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Doar firele de iarbă au mai rămas din tot ce-a fost iubire; ruine dintr-un templu, iar zeii noștri au fugit, lăsându-ne vânduți
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
impasibile la elanul său și generoasa dorință de a-i colinda pe gospodarii cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată care-i șoptea parola: „Sesam deschide-te”! Numai gospodarii blocului aveau plasticul fermecat, botezat cu banalul nume de...”cartelă”. Dacă nu aveai cartela cu parola, nu intrai în bloc. Cei care nu o aveau trebuia să butoneze misterioasa cutiuță a
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
cumsecade. Numai că respectivii gospodari își dotaseră frumoasa intrare cu interfon. Ușa încuiată nu se deschidea dacă nu introduceai în cutiuța ei misterioasă o bucățică de plastic fermecată care-i șoptea parola: „Sesam deschide-te”! Numai gospodarii blocului aveau plasticul fermecat, botezat cu banalul nume de...”cartelă”. Dacă nu aveai cartela cu parola, nu intrai în bloc. Cei care nu o aveau trebuia să butoneze misterioasa cutiuță a ușii care-i întreba : „Cine-i acolo?” Nu era suficient să spui cutiuței
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
-i acolo?” Nu era suficient să spui cutiuței cum te cheamă, că ești „om bun” sau „om cinstit”. Trebuia să știe și cutiuța că ești așa. Și dacă nu știa...nu intrai. Chestiile astea complicate cu ușa și cutiuța ei fermecată, Floricica nu le știa. Ușa de la blocul lor nu era închisă, nu avea cutiuță. Intra cine vrea. Când vrea și cum vrea. Dar aici, la gospodarii cumsecade...Ce să facă? Nu știa să butoneze și chiar dacă ar fi știut, n-
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
sus răsare”, vestim Nașterea Domnului! Ar trebui să lase ușile larg deschise.” Cam așa gândea Floricica, foarte supărată și contrariată că ușa blocului era încuiată. Între timp o ceată de colindători mai mari încercau să intre în bloc. Butonară cutiuța fermecată, care bineînțeles, s-a răstit la ei: -Cine-i acolo? -Colindătorii, au răspuns copiii. -Plecați imediat că vă iau la bătaie! Unul dintre colindători a spus înciudat : -Haideți, mă, că aici sunt numai chirnogi. Îi cunosc eu. Bogați și calici. Așa
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
eu, Și-o bufniță hâdă ce cânta trist în noapte... Genunchii mi-ardeau încălzind gheața rece, Ce inima-mi frântă -nvăluise-n amurg, Îl vedeam printre paturi alene cum trece, Privind cu tristețe spre vieți ce se scurg... L-am privit fermecată, murmurând rugăciune, Am ținut strâns la piept capul pruncului meu, În genunchi am tăcut cerând o minune, Căci pe creștet aveam mâna lui Dumnezeu. „Tu să crezi în minuni, căci minunea există! Iar în cer vei găsi peste vreme un
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
aici este problema! Cineva a acoperit cu miez de pâine locul prin care trebuiau să iasă sunetele. Scutură bine instrumentul și îl întinse victorios vărului său. Vezi acum dacă merge!. Plin de bucurie, Moș Ene prinse a sufla în fluierul fermecat. Până să își dea seama, Moș Crăciun adormise cu capul pe masă, visând că împărțea deja cadouri copiilor cuminți. Noroc că în casă, odată cu deschiderea bruscă a ușii se stârni un tărăboi de nedescris. Spiridușul Petrică o trăgea pe micuța
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Ce nume are? Spiridușul privi cruciș, tot nemulțumit. Trebuie să știm cum să-i spunem! - Nu văd numele în globul meu, zise Moș Crăciun, dar am să încerc să dezleg vraja care îl transformă. Pentru aceasta, am nevoie de bagheta fermecată a zânei. - Sunt aici, se apropie Zâna Iarna, înduioșată de povestea uriașului fără nume. Moșul îi acoperi uriașului ochii cu fularul său roșu, îl trase lângă focul care fusese reaprins în sobă și îl așeză cu genunchii pe perna moale
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
nouă carte de vrăji. Până la urmă, ușa căsuței se deschise și în prag apăru o mândrețe de flăcău, cu ochi albaștri precum cerul înghețat de iarnă și plete negre ca nopțile fără ninsoare. Zâna Iarna făcu câțiva pași către el, fermecată, întinzându-i mâinile: - Cine ești tu? Cum de nu te-am cunoscut până acum? - Eu sunt Gorun, prințul din Ținutul Pădurilor. Acum știu ce s-a întâmplat cu mine! - Ai fost un copil foarte cuminte, își aminti Moș Crăciun, nu
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
mireasă”. Dacă Hemingway, laureatul Nobel, ne-a dăruit celebra povestire ,,Bătrânul și marea” (după care s-a turnat un antologic film artistic de lung metraj) -, Cristina Mariana Bălășoiu croșetează, la paginile 13-14, nouă catrene, sub titlul ,,Bătrânul și motanul”. ,,Peștișorul fermecat” ne îmbie cu o atmosferă de basm, iar inscripția cu titlul ,,Bulgăreasa” - cu una de-a dreptul copilăroasă, pe care o cităm: ,,Iaca, vine o bulgăreasă,/ Înaltă, suplă și frumoasă,/ Ochii-i mici, sticloși ca marea,/ Cu ei luminează calea
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
zăreau:/ - O vreau eu, căci sunt muntean!/ - O iau eu, căci sunt oltean!/...Vai , vai, vai, vine-un bulgar,/ Ne lasă în gură amar./ Fata, cum îl zări,/ În brațele lui sări,/ Îl luă de mână-ndată,/ Ca o piatră fermecată./ Ne lăsă cu buza umflată”. La pagina 18 dăm peste ,,Cucu și păsărica” - poem ...periculos, prin expresivitatea involuntară, deoarece nu știm cât de bine-i să cugetăm despre păsărică, în miez de vară toridă și cu o medie zilnică, în
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
la ea.” În poema cu înfiorări de doină: ,,Pe strada Robenilor”, la casa bunicilor, climatul este feeric: ,,Noaptea-i blândă și mă lasă/ S-o admir ca pe-o crăiasă,/ Ea mi-i mumă, ea mi-i tată,/ În ograda fermecată”. Șotron cu ecouri mitice pare a fi inscripția ,,În jurul stelelor”: ,, M-am jucat cu Luna,/ Ca să port cununa/ Și cu stelele -/ Să-mi mărească zilele.// Am cerut iertare/ Și la Carul Mare,/ Să pot să răzbesc/ Pe cât de mult iubesc
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
Pantazi, prin excelență om al mării (fie și când corăbiile înseși nu ar fi alta decât tot "niște cetăți"2), trăiește, mai ales, în orizontul și infinita ei orizontală. Poet al turnurilor în ruină, în schimb, e taciturnul Pașadia, cel "fermecat" și de "vestigii" mai "umile" (ca, între altele, acelea ale istoriei noastre cam precare, în contra căreia, altminteri, domnia sa are mai mult decât un dinte!); el însuși, după Pirgu, o "ruină", "ruină venerabilă", desigur, nu, însă, una bine conservată. Și oricât
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
măsură, care să-i adăpostească dialogul cu sine însuși, secreția izolării într-un decor de o stridență obosită, de un maleficiu dezabuzat: "noapte tandră de novembre / noapte bolnavă cu vînt cald / în țara-ntunecată / în orașul anotimpului decrepit / pustietate / și fermecată rutină / în care fumezi iarba singurătății / sub felinarul mai rece ca un craniu / din piațeta cu turnuri în ruină / așteptînd eternul interviu / cu umbra-mi de uraniu / sosește-ntotdeauna dinspre turnul cu ceas / mă salută solemn / teatral / mă invită să
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
și Ionel Teodoreanu este La Medeleni-ul nostru. Fără Monica, Olguța și Dănuț, vacanțele ar fi ca... fără soare. Mai citește cineva această carte ce aduce suflul verii în sufletele noastre? Nu îndrăznesc să-l întreb pe Cleo, cristalul meu fermecat. S-ar învolbura și nu mi-ar răspunde. Nu suportă concurența canalelor, a satelitului. Se retrage fără să se predea în bibliotecă". Raporturile volubilei, ultraexpansivei scriitoare sunt amprentate puternic de feminitatea d-sale. Dacă pentru unii absurdul e un prilej
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]