752 matches
-
pe prizonierul care urla, altul, în timp ce era dus de-acolo, izbucni: — Domnule Kizaemon! Chiar și pe dumneavoastră v-au prins viu!? Omul acela extraordinar, care se prefăcuse mort și căzuse capturat de Kyusaku era chiar cel pe care-l căutase - ferocele războinic Asai, Endo Kizaemon. La început, armata clanului Oda fusese în pragul prăbușirii. Dar, în timp ce forțele clanului Tokugawa, sub comanda lui Ieyasu, loveau flancul inamic, unghiul ascuțit al atacului dușman fusese deviat. Totuși, inamicul mai avea și o a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sau în ce loc. Am auzit, însă, că atunci când au întrerupt foarte pe neașteptate asediul Castelului Noda și s-au retras în Kai, nu manifestau obișnuitul spirit de luptă al clanului Takeda. — Presupun că nu. Dar nu contează cât de feroci sunt samuraii din Kai, dacă l-au pierdut pe Shingen. Am primit acest raport în secret, de la Tenzo, pe drum încoace, așa că l-am trimis imediat înapoi în Kai, să obțină confirmarea. — În celelalte provincii încă n-a aflat nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
stăteau pregătiți, așteptând doar ordinul de atac. Nimeni nu știa dacă Yoshiaki urma să fie executat sau luat prizonier, dar soarta lui se afla întru totul în mâinile lor. Soldații lui Nobunaga aveau senzația că priveau în cușca unui animal feroce și nobil pe care se pregăteau să-l masacreze. Glasurile lui Nobunaga și Hideyoshi pluteau aduse de vânt. — Ce veți face? întrebă Hideyoshi. — În momentul ăsta, nu mai există două căi, răspunse ferm Nobunaga. De astă dată nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în regulă. — Manju sau Chacha nu s-au speriat, n-au plâns? — Ar trebui să fii mândru de ei. S-au comportat ca niște adulți. — Zău? se sili el să zâmbească; apoi, continuă: nici o grijă. Cei din Oda au atacat feroce, dar i-am respins cu o rafală din castel. Chiar și dacă vor continua să ne atace douăzeci, treizeci, poate și o sută de ani, nu ne vom preda. Noi suntem clanul Asai! Nu cedăm în fața unuia ca Nobunaga. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
transmită ordinele lui trupelor din interiorul palisadei: Părăsiți palisada și atacați. Nimiciți-i pe toți! Până și cartierul general al lui Katsuyori se prăbuși în acest atac. Clanul Tokugawa presa din stânga. Oda răzbi prin avangarda clanului Takeda, dezlănțuind un asalt feroce asupra armatei din centru. Prinse la mijloc, numeroasele drapele, stindarde ale comandanților, fanioane de semnalizare, cai nechezând, armuri străucitoare și lănci și spade care scânteiau ca niște constelații în jurul lui Katsuyori erau învăluite acum în sânge și panică. Numai forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în mijlocul atâtor adversități, n-au dus la nimic, când clanul Amako a fost învins de Mori. Mai târziu, a cerut în secret ajutorul Seniorului Nobunaga, prin bunele oficii ale Seniorului Katsuie. În lupta de la Muntele Shigi, Shikanosuke a luat capul ferocelui Kawai Hidetaka. Deci tu l-ai doborât pe Kawai, spuse Hideyoshi, ca și cum i s-ar fi risipit toate îndoielile, privindu-l din nou pe Shikanosuke, de astă dată cu un zâmbet larg. * * * Hideyoshi își demonstră foarte repede puterea trupelor. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de ce preferase să-l înfrunte pe Nobunaga, care era considerat cel mai uluitor om din generația lui. — Ei, e mult de când nu ne-am văzut! spuse într-o doară Murashige. Părea aproape un compliment. Kanbei presupuse că, dacă un general feroce ca Murashige îl trata astfel, însemna că încă mai era cam nesigur pe sine însuși. Răspunse cu amabilități și un zâmbet fix. Din partea lui, Murashige nu-și putea ascunde cinstea înnăscută și părea extraordinar de jenat sub privirea lui Kanbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pentru care trebuise să facă mari eforturi. Prin urmare, când își lepădă controlul de sine care-i displăcea atât de mult și ridică glasul, lobii urechilor începură să i se înroșească și pe chip îi apăru dintr-o dată o expresie feroce. — Stăpâne, vă rog, așteptați un moment. — Ce e, Kazumasu? Îmi dai lecții? Ar fi o îngâmfare ca un om ca mine să vă dea lecții, doamne, dar de ce ați dat atât de brusc ordinul de a-l ucide pe fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Atunci, trebuie să fi existat vreun cusur în modul de administrare a recompenselor și a pedepselor. Nici unul, își clătină din nou bătrânul fruntea ninsă. Prosternându-se la podea, Katsuyori fu cât pe ce să-l podidească lacrimile. În fața lui Kaisen, ferocele senior al războiului care se respecta atât de mult pe sine însuși nu putea decât să plângă chinuit. Nu plânge, Katsuyori, spuse în sfârșit Kaisen. Cu siguranță, nu ești nevrednic, și nici ca fiu nu ești nedemn. Singura ta greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că situația avea să ajungă în actualul impas și fiecare știa, prin propria sa circumspecție, că inamicul nu era un om care să poată fi doborât prin vreun truc ieftin sau paradă de bravură. Dar vai de soldatul cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic. Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Robuko, Shonyu inspecta cele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Și, cu aceste cuvinte, își îndemnă calul să se grăbească și mai tare. Când Honda observă acest lucru pe malul celălalt, răcni: — Nu-i lăsați să plece! Și-și dublă viteza. Luând-o înainte pe drum, declanșă din nou un feroce atac cu muschetele asupra trupelor lui Hideyoshi, dar acesta nu acceptă provocarea și, curând, ocupă o poziție pe un deal din apropierea câmpiei Nagakute. De cum ajunseră la destinație, Hideyoshi dădu ordine la trei dintre generalii lui să ia același număr de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ne păzeau tinerii SS-iști și aceștia erau Îndoctrinați: „Evreii ăștia nu sunt buni decât ca animale de povară, păcat că ne mănâncă pâinea. Trebuie exterminați, trebuie aduși Într-o stare În care să nu suporte, să nu supraviețuiască”. Erau feroci, neîndurători. - Vă amintiți cazuri concrete, ceva ieșit din comun, Între SS-iști, Între deținuți? - Mergeam din lagăr la locul de muncă, unde eram repartizați pe grupuri mici. Și ca să mergi să-ți faci nevoile trebuia să ieși, să-ți spui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-Jorge Semprun era și atunci cunoscut? - Da, era cunoscut ca activist comunist. După aceea a ajuns să fie locțiitorul secretarului general al partidului, a avut multe misiuni internaționale, pe urmă a renegat partidul, a părăsit partidul și a devenit un feroce antistalinist... Bun, dar În Buchenwald era În vizorul SS-ului. La un moment dat era În pericol, fiindcă Gestapo-ul făcea razie din când În când, adică reținea niște persoane pe care le extermina. Și atunci, În cazul lui... Asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
hohot mare. Nu râdeam atât de ea, cât de figura redusă la tăcere, obidită, a lui Cubleș. Își găsise nașul. Era vocabularul lui, dar fără humor (individei nu-i ardea de glumă!), și îl ataca cu o violență șoptită și feroce. El se uită la mine cu privirea ochilor lui negri, care erau tot ceea ce avea mai frumos chipul lui grotesc și îmi spuse: "Ie! Râzi, ai?... Ai venit la masa mea să rîzi! Râzi ca un ratat! În curând or
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
stăpânirea credinței ș...ț. Am stins În ceruri niște lumini care nu se vor mai aprinde”. S-a putut vorbi astfel despre o veritabilă „credință laică” (Ferdinand Buisson) Împotriva Bisericii, și nu alături de aceasta, ca În trecut, Într-o concurență feroce. Cu totul diferită de laicitatea galicană tradițională și de simpla preocupare politică de a Îndepărta clerul de sarcinile civile ce caracterizează anticlericalismul clasic, laicitatea tinde de data aceasta să stârpească total religia. Nu este vorba doar despre excluderea personalului religios
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
simplu, cu niște „larve umane” (Charles Letourneau, În 1867, cu privire la australieni; citat de Blanckaert, 1993, p. 26) și, dacă explorăm literatura iudeofobă și biologizantă de la sfârșitul secolului al XIX-lea Încoace, cu „paraziți”, „șobolani”, „viruși” sau „bacili”, „cuci”, „tenii”, „lupi feroce” etc. Pe scurt, cel mai adesea cu animale „inferioare”, respingătoare sau periculoase, parazite sau de pradă. Trebuie, În consecință, „să curățăm”, „să despăduchem”, „să salubrizăm”, „să dezinfectăm”, „să purificăm”, „să epurăm”, „să eliminăm”. În acest stadiu, continuitatea dintre etnocentrism și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
altor etnii introduși adesea cu forța În ținuturi unde fuseseră exploatați și constrânși să se adapteze. După cel de-al doilea război mondial, fostele colonii și-au dobândit independența, fie pe cale pașnică, fie după lupte de eliberare, uneori lungi și feroce. În unele locuri, foștii coloniști, instalați de mai multe generații În niște țări pe care au ajuns să le considere ale lor ă și care, de fapt, chiar erau țările lor În mai mare măsură decât metropolele ă, au refuzat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sociale dominante. Este violența simbolică, difuzată sistematic în public prin industriile mass-media. În scurt timp a fost preluată și în est de grupurile de nemulțumiți polonezi, urmați de cehi, sloveni, unguri, est-germani, ucrainieni. Românii, cu ritmurile psihomorale încetinite de dictaturi feroce, au rămas mai la urmă, supărându-i pe "disidenți" și pe "revoluționarii" care își revarsă în valuri de venin umorile și cererile de răsplată. În decembrie 1989, evenimentele "contras" din România au început cu eșecul de la Iași, au continuat prin
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
la susținerea "reîntoarcerii lui Hermes" în cadrele socio-politice complicate ale timpurilor moderne. Această revenire la un zeu grec (diferit de amintitul Moloch) ar putea alina decepțiile provocate de socialismele Estului. Căderile lor îmbie "spre imperialisme tehnocratice la fel de sumbre și de feroce precum cele ale capitalismului anilor 1850". (Op. cit., p. 230) Cel puțin în România se resimte tot mai greu această sumbră ferocitate molochică. Cât privește "reîntoarcerea" lui Hermes, vedem că ia forma opoziției față de "demitizarea" derulată de două secole încoace de către
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
disperat / și trist / și foarte trist / și disperat" (6 octombrie). Presimțirea acestei agonii care domină viața ia uneori forma fulgurantă a unor viziuni ce mărturisesc o aceeași senzație de copleșire existențială, o "libertate" angoasantă, echivalată cel mai adesea cu singurătatea feroce: "E greu aici, sub cerul liber / - trăiesc în mijlocul unui patinoar înroșit / noaptea ascult căderea oaselor moi... // (e greu aici sub cerul liber)" (Trăiesc) Simpla existență nu înseamnă altceva decît o mutilare continuă - " Vei vedea și tu într-o zi / cum
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
din întreaga lume să fie mai "deschise" față de primirea de imigranți și refugiați și l-a trimis pe reprezentantul Secretariatului de Stat al Vaticanului, monseniorul Fernando Filoni, să îi viziteze pe romi și să le transmită sprijinul său. Monseniorul Enrico Feroci, directorul organizației Caritas, le-a trimis ouă roșii romilor, dintre care majoritatea sunt români și care au fost transferați la un adăpost catolic. Acesta a luat prânzul, luni, cu familiile separate în timpul ocupării pașnice a bazilicii. Primarul Romei amână demolarea
Romii care au ocupat bazilica San Paolo au primit ouă roşii de la Papă () [Corola-journal/Journalistic/70219_a_71544]
-
mașină apăru un tip gras și vesel. Administratorul. Noul prim-ministru, comenta frumusețea cu lacrimi de fericire în voce. - Aha, am zis. - Aha. - Aha. - Aha. Am mai zis treizeci de aha-uri și am adormit. Pe buze aveam un zâmbet feroce, de mort. Prima apariție publică a prim-ministrului urma să aibă loc într-o duminică seară la emisiunea „Oameni... simpli“. Ceilalți invitați erau soția prim-ministrului, doamna Annabelle Ciocan, și eternul președinte al statului, Ion Ilievici. Atașez mai jos, leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
întrebarea cu pricina. În fond, nici nu se așteptase la altceva. Era indubitabil că toată după-amiaza avea să aibă parte de astfel de investigații. — Tot fără copii ești? Alice a clătinat din cap. Unchiul Tommy i-a aruncat o privire feroce. —Ei, mă bucur al naibii de tare să aud chestia asta, a explodat el înainte de a se întoarce pe călcâie și de a se îndepărta cu pași apăsați. Alice s-a pierdut printre ceilalți nuntași în întunericul înfrigurat al bisericii și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vreun alt câine mai slab. Hugo a bănuit că era un bull terrier de Staffordshire. Mult mai important însă era ce căuta câinele acolo. Nimeni nu-i spusese că în casă era un câine. Ba încă un câine cu înfățișare feroce, pus pe mâncat oameni, ca ăsta! Hugo i-a zâmbit animalului cu inima strânsă. — Ce câine cuminte, a zis el încercând să îmbuneze bestia. Câinele l-a privit cu ochii lui mici și răi și a mârâit din nou, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a explodat o serie de lătrături care-ți spărgeau timpanele. Theo a început să urle îngrozit. A urmat o bufnitură, un trosnet și ceva care aducea cu o luptă. Se auzea ca și cum cel mai mare, mai zgomotos și cel mai feroce câine din lume își făcea de cap în camera lui Theo. Farfuriile au alunecat din brațele lui Alice și s-au prăbușit în chiuvetă. Femeia a luat-o la goană pe scări. În capăt, l-a văzut pe Hugo ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]