12,434 matches
-
glasul naturii, cel mai recent, dar și cel mai vechi din lume. A auzi vocea unei ființe care se naște înseamnă a auzi ecoul începutului tuturor lucrurilor. Și mai înseamnă să auzi un cîntec pasionat. Atunci cînd se naște, o fetiță nu țipă doar pentru că așa e natural. Prin intermediul vocii, firea ei profundă stabilește o legătură, o punte deschisă spre lume, spre cultură, spre iubire. Acesta este miracolul nașterii. Cecilia a venit pe lume din “țara nimănui” în “țara tatălui”. A
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
să agonizeze trei zile încheiate. Dăm nume ca să exorcizăm. În 1972 m-am căsătorit cu cea de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă, veselă, plină de imaginație și umor. Marea iluzie a unui tată e aceea că fetița sa va zburda mereu în preajma lui, afectuoasă, că va intra mereu în camera lui sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
de-a doua soție, Silvia Lemus, iar cea de-a doua fiică a mea, Natasha, s-a născut la Washington în 1974. Era o fetiță jucăușă, veselă, plină de imaginație și umor. Marea iluzie a unui tată e aceea că fetița sa va zburda mereu în preajma lui, afectuoasă, că va intra mereu în camera lui sărind într-un picior. Fotografiile însă se voalează, voalurile se sfîșie, mătăsurile se îngălbenesc. Nu rămînem niciodată la vremea primei comuniuni. “Melania - a spus o dată Natasha
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
exilată avidă să se întoarcă acasă. Pe o insulă pustie a găsit un cufăr cu cărți, iar la întoarcere și-a surprins maeștrii corectîndu-i, simțindu-se mai bună ca ei și sfîrșind prin a-i exaspera: “Ai citit prea mult, fetițo”. Știa prea mult, se ascundea în faldurile unei culturi pe cît de strălucitoare, pe atît de blestemate. Nu știa să se inventeze pe sine într-un alt scenariu sau pe o bucată de hîrtie. Trebuia să-și joace singură propria
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
un monstru reptilian a cărui ferocitate nu poate fi pusă la îndoială, iar sirenele se transformă din personaje jucăușe în personaje extrem de puțin prietenoase), însă accentuează cîteva idei mai puțin dezvoltate atît în Hook, cît și în desenul animat. Wendy, fetița atrasă de lumea poveștilor, de aventurile piraților, este aici o povestitoare pasionată care întreține spiritul fantastic atît în casa sa din Londra, cît și în țara de Nicăieri. Rolul său pare a fi stabil, indiferent unde se desfășoară - în lumea
Viața ca poveste by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/12961_a_14286]
-
vîrste edenice, autorul sugerează un „departe” metafizic, pe care dorește a-l recupera prin chiar mijlocirea zonei sacrificiale înscrise în traseul său biografic. Ontogenia lirică repetă filogenia destinului uman: „Pe vremea cînd pescuiam în apele tulburi, viața avea pantofiori/ de fetiță mergînd la școală, nu știam dacă peștele este o jucărie/ sau cina pe care urma să o iau/ lîngă tufa de corcoduși cu fructe mici și amare/ ca zilele mele de-acum. Pe vremea aceea cîntam la flaut/ din tijă
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
ăsta camera e mai suportabilă, dacă am fantezia să umblu cu bicicleta, umblu, nu mă oprește nici un obstacol. Dacă sînt, deci, prea multe cărțile, le car cu o roabă. Am o roabă pe care o foloseam înainte drept scrînciob pentru fetiță, atîrnînd-o, ingenios, de ramul unui copac foarte gros, probabil un castan, zic asta deoarece din el cădeau niște bile cafenii, numerotate, rămînea cifra pe scăfîrlie cînd te picneau, te simțeai însemnat de Dumnezeu! Umplu roaba cu vîrf și mă duc
Îmbujorarea genului epistolar by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12986_a_14311]
-
notă (auto)ironică: “gașca «trendy» - moderni, fără prejudecăți, haioși, fițoși” (prieteni.ro). Ca epitet pentru persoane, adjectivul se substantivizează ușor: “nu vreau să par un fițos care se dă mare cu ceasurile lui” (121.ro); “înainte să o nasc pe fetița mea, Michelle, eram o fițoasă ” (copilulmeu.ro). Mai interesantă e folosirea adjectivului pentru a califica obiecte-simbol ale prestigiului social, produsele de lux: sînt fițoși sau fițoase mîncărurile scumpe și complicate (“nici urmă de mâncăruri «fițoase» cu fructe de mare sau
“De fițe” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13008_a_14333]
-
Senzația stranie, de care nu scapi până la sfârșit, este că toate aceste pagini ar fi trebuit scrise la persoana a treia, dar că, dintr-un motiv obscur, s-a produs o deraiere înspre persoana întâi. Și aceasta pentru că, dincolo de logica fetiței mirate, se insinuează la răstimpuri în ecouri vagi, neverosimile, preocupările livrești, filosofice, ale naratorului adult. Astfel, în culisele povestirii se întrezărește adesea ochiul matur al autoarei. Prin urmare, copilăria apare aici în primul rând ca mască, ca exercițiu de îmblânzire
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
și mai puțin ca evocare a unei vârste autentice. Așa cum Aventurile lui Alice... sunt doar într-o mică măsură o carte pentru copii, tot astfel și cartea Marianei Vartic este doar într-o mică măsură o carte despre copilărie. Uimirile fetiței se împletesc cu verva și inventivitatea lui Humpty-Dumpty (“m-am zgâriat într-un câine și m-am împiedicat în până mâine”, este răspunsul pe care fetița îl dă la un moment dat, prinsă într-un dialog imaginar cu bunica), dar
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
cartea Marianei Vartic este doar într-o mică măsură o carte despre copilărie. Uimirile fetiței se împletesc cu verva și inventivitatea lui Humpty-Dumpty (“m-am zgâriat într-un câine și m-am împiedicat în până mâine”, este răspunsul pe care fetița îl dă la un moment dat, prinsă într-un dialog imaginar cu bunica), dar vocea care le pune în scenă poartă amprenta detașării și lucidității adultului. Ochiul copilului, cu viziunea lui adamică asupra limbii, în care cuvântul este lipit de
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
că unitatea de sens se scindează și devine multiplicitate: Dumbrava minunată nu are de ce să fie povestită cu alte cuvinte, cu “cuvintele voastre:, așa cum se cere la școală. Poeziile, cu atât mai puțin. Dificultatea cea mai mare apare, însă, atunci când fetița trebuie să descrie un obiect: “Aici nu e vorba de a povesti ceva scris. Dar scade prin asta încurcătura? Dimpotrivă! Fiindcă, pe cât se pare, el îmi cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât să-i povestesc un copac!” O
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
Nu se arunca În praful străzii la jocul de-a v-ați-ascunselea, nu i se dădea voie să se amestece cu copiii zgomotoși și cu atât mai puțin să joace țurca , leapșa pe ouate , hoții și vardiștii, șotronul sau fotbal, fiind fetiță; eu cu Țoloi (Anișoara ) și Mia Bâzu țineam toată strada la jocurile băieților, eram deci băiețoi fiindcă nu eram atât de simandicoase la alegerea partenerilor de zbenguială; nu conta decât să fie cât mai mulți la număr ca să ne formăm
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
premiu. Mi-a oferit cartea de versuri SPIRALE ETERNE. Este autorul volumului «DACUL LIBER DIN OAȘ». Primarul cântăreț Nicolae Săbău a Înmânat de asemenea diplome. Au cântat renumitul ansamblu „Ciocârlia” (ce emoționant a răsunat Rapsodia Română in memoria mea!) , o fetiță talentată pe nume Viorela Stoian, de care vom mai auzi si evident, Nicolae Sabău. Nu au lipsit dansurile populare si voia buna. Această reuniunea a primarilor s-a ținut la imensul complex hotelier Rin Grand de pe șoseaua Vitan-Bârzești. O minunăție
Un canadian în România. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetaţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1440]
-
și să dăm bacalaureatul. Îmi amintesc că la italiană, Înainte de a-l avea pe Zineli, aveam pe domnișoara Puchiu, care avea un frate coleg cu noi. (Ne-am Întâlnit la a 5o aniversare, rămăsese acelaș băiat modest, delicat ca o fetiță și cu veșnicul lui zâmbet bonom) fiind de fapt copia fidelă a surorii sale. O adevărată doamnă. Slăbuță, fină, delicată, Înăltuță, cu o voce caldă, o femeie care nu cred că a ridicat vreodată tonul la cineva. Avea să se
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
secretara-dactilografă. Ea sărăcuța și drăguța este cea care Își Împarte sau Își multiplică salariul pentru noi și pentru a ne măsura a noastră fericire. La salariul meu, eu pot să spun că sunt de două ori mai fericit decât acea fetiță angajată pe ochi frumoși. Iar, dacă vreau să știu de câte ori este mai fericit decât mine domnul prim ministru, atunci Îl Înmulțesc pe dumnealui cu secretara dactilografă, Împart rezultatul cu mine, scad impozitele și aflu exact, matematic, restul de fericire de
Bibaniada şi altele... momente, schițe, dialoguri scrise pentru şi rostite de Dem Rădulescu. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1544]
-
ora actuală... mi-era foarte greu... N-o renunțat la mine... După cât i-am făcut bagajul lui, să plece la mama lui, unde stătea, în comuna Gearmăta... Că el se numește Florea Daniel, și el acuma e căsătorit, are o fetiță... Și i-am făcut bagajul, să plece la mama lui... Iar el și-a luat gențile și mi-a zis să-mi fac eu bagajul, că el nu pleacă de acolo... Atuncea, ca să nu mai intervină poliția, să nu mai
Rodica e băiat bun by Marian Ilea () [Corola-journal/Imaginative/9685_a_11010]
-
ceva din aerul înfricoșător al Comandorului, m-a vizitat din nou. Cine ucide inocența trebuie să piară", s-a gîngăvit ea. Pînă la a treia generație a părinților păcătoși... Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi..". Mințea. Bătea cîmpii. Ochii frumoasei fetițe au fost salvați. Prin tehnică, fără doar și poate. Dar nu numai, cred eu. Nu numai...
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
vă dea Dumnezeu zile multe și senine, să fiți fericit oriunde vă aflați, alături de cei dragi și ori de câte ori dorurile vă apasă, veniți acasă. Aici vă așteaptă satul copilăriei Tuzla, MAREA Dvs. ceva NEAGRA , dar cu cu mare drag și o fetiță moldoveanca ANA MARIA. Fie ca Dumnezeu să vă țină În palma mâinii sale , iar Îngerii să vă ocrotească ! «LA MULTI ANI» VĂ ÎMBRĂȚIȘEZ CU MARE DRAG, DE DEPARTE ANA MARIA GIBU Poetului George Filip, Montreal, Canada Te rog, Doamne, dă
Gânduri la ceas aniversar. In: Editura Destine Literare by Ana-Maria Ghibu () [Corola-journal/Science/76_a_317]
-
care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l. Străinii pășiră pe lângă oamenii Împietriți spre interiorul apartamentului. Deschiseră ușa dormitorului fără a o atinge. Întinsă pe pat, acoperită de o pătură viu colorată, o fetiță dormea cufundată În somnu-i fără vise. Toată ziua se străduise să-și ajute mama. Iar acum, frântă de oboseală, nu simțise nimic din tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
oboseală, nu simțise nimic din tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei, privind-o cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se trezi râzând, privind cu ochii somnoroși la figurile ciudate, aplecate deasupra ei. I se păru că visează. Visul pe care-l trăia Încă nu pusese stăpânire pe Întreaga-i ființă. Întrebă ca În
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
În memoria lor sensul rostirii acestei ființe ce-și lansa cu nevinovăție semnele trezirii și al curiozității. Noi, suntem Noi, răspunse unul cu greutate. Sunetul Îi venea de undeva de departe, de sub casca de sticlă și metal așezat deasupra umerilor. Fetița Îl privi, fără a se putea dumeri. Se mai Întinse odată vrând s-adoarmă din nou. Coborî treaptă cu treaptă cele două etaje ce-l despărțeau de parter. Licărul țigării, sporea tot trăgând mereu din filtrul strâns Între dinți. Din
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
denumite (Erdmöbel, mobilă-de-pământ), reflectând pe marginea raportului dintre moarte și viața din spatele ei: „morții i se adaugă un soi de consolare, o viață după moarte”. Moartea și jocul sunt indisolubil Împletite de-a lungul copilăriei scriitoarei: lângă sicrie Își făcea fetița de altădată cârlionți și șaluri din spiralele de rindea, iar din literele aurite cu care tâmplarul scria pe sicrie numele celor morți, „eu Îmi făceam inele, lănțișoare și cercei”. Odată cu mutarea scriitoarei la oraș, regele se substituie definitiv morții, acelei
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
cu laser, o fotocoagulare. După o săptămână ochișorul a mers mult spre rău”, povestește Nicoleta Venter, mama Sofiei. Disperați, părinții au căutat ajutor de la o clinică din Budapesta. După operațiile la care a fost supusă, doctorii maghiari au garantat că fetița își va recupera doar vederea la ochiul drept. Părinții nu s-au lăsat bătuți și au dus lupta mai departe. Au contactat părinți care au trecut prin aceeași suferință, și toți au recomandat Clinica americană “William Beaumont”, una dintre cele
Campania umanitara „Sta in puterea ta sa daruiesti lumina!” [Corola-blog/BlogPost/93799_a_95091]