410 matches
-
x fibroblaste. Puțini segreganți tumorigenici au putut fi izolați. Toți hibrizii celulari, indiferent de potențialul lor tumorigenic au exprimat nivele înalte ale proteinei p21 mutante Ha-ras. Rezultate similare s-au înregistrat în cazul hibrizilor celulari somatici. Oncogenele pot fi HT1080 × fibroblaste exprimate dominant în aceste cazuri, dar în mod clar nu acționează dominant în sensul că expresia lor nu este suficientă spre a conferi unei celule proprietățile malignizării. Pe de altă parte, genele supresoare de tumori apar a acționa dominant, dar
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celor umane, in vitro, la transferul oncogenelor virale sau al oncogenelor celulare umane: celulele de rozătoare se transformă malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
malign ușor, dar imortalizarea spontană și transformarea malignă a celulelor umane se realizează extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
extrem de rar. Astfel introducerea oncogenelor ras și myc în fibroblastele umane normale, chiar și în condițiile exprimării ambelor gene, nu a determinat decât o creștere tranzientă a fibroblastelor. S-a interpretat că oncogenele celulare nu au determinat transformarea malignă a fibroblastelor umane normale, diploide. Sager (1984) a interpretat diferența în reactivitatea celulelor murine și a celulelor umane la prezența oncogenelor celulare, ca datorându-se stabilității mai mari a genomului uman față de genomul murin. Celulele umane normale imortalizate cu oncogene virale au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
granulocitare cronice Wainer (1965), sau la indivizi cu sindrom Down, cu simptome clinice atenuate (Ilberg și colab., 1961; Dent și colab., 1963). Cromozomul Ph1 este întâlnit numai în celulele măduvei roșii hematopoietice. Acest cromozom marker lipsește din limfocite și din fibroblaste. S-a constatat că în cuplurile de gemeni monozigotici, numai individul bolnav prezintă cromozomul Ph1, ceea ce este o dovadă că restructurarea cromozomală care conduce la geneza Ph1 este postzigotică, și nu reprezintă o rearanjare ereditară în gametogeneza părinților, apariția sa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
monozigotică sănătoasă, acest cromozom marker lipsea, ceea ce denotă că cromozomul suplimentar din grupa A este rezultatul unei mutații cromozomale postzigotice, dobândite în cursul vieții individuale. La pacientă, cromozomul marker W a fost prezent în celulele sanguine, dar a lipsit din fibroblaste. După Patau (1963), „markerul W” apare prin endoreduplicare selectivă a unui cromozom din grupa A, probabil A2, după care extracopia este supusă unor procese ulterioare de remaniere cromozomală, prin inversie pericentrică și formare de izocromozomi. În boala Waldenström mai pot
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
suprafamiliei de proteine HMG. Aceste gene sunt înalt conservate, ele se întâlnesc la numeroase specii de animale și intervin in procesele de dezvoltare. Studiile in vitro au demonstrat că produșii acestor gene sunt capabili de a induce transformarea malignă a fibroblastelor. Supraexprimarea și amplificarea genelor Sox sunt asociate cu o mare varietate de tipuri tumorale in vivo (Dong și colab., 2004) . Prin modificarea arhitecturii cromatinei, proteinele HMG pot contribui la reglarea diferitelor procese care, în ultimă instanță, afectează fenotipul celular. Studiul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lucrat cu liniile celulare UM-UC-2, UM-UC-3, UM-UC-6, UMUC-9, UM-UC-14, T24 și RT4 care au activitate telomerazică pusă în evidență cu ajutorul protocolului amplificării repetiției telomerice (TRAP). Această activitate telomerazică a fost evidențiată în toate liniile celulare tumorale, pe când în linia celulară fibroblast W38 nu apare o asemenea activitate enzimatică. În culturi de celule a fost evidențiat efectul citotoxic al tratamentului cu spA4-anti-hTR sau cu specii de A4 anti(M6)hTR. Pentru aceasta au fost inoculate 5 × 103 celule din fiecare linie într-
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
internă standard (ITAS) a fost detectată în extractele din toate liniile celulare, ceea ce exclude posibilitatea unor rezultate fals negative, datorate inhibitorilor Taq polimerazei. Când s-a examinat efectul 2-5A-anti hTR asupra celulelor canceroase de vezică urinară s-au folosit celulele fibroblaste WI38 în calitate de martor, cu valoare de celule negative pentru telomerază. Într-un alt experiment, cele șapte linii celulare de cancer de prostată au fost tratate cu un ARN antisens de 19 mer, împotriva componentei ARN a telomerazei, desemnat spA4-anti (MG
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cazul celui cu erori de împerechere (Koga și colab., 2001). Autorii trag concluzia că aceste rezultate atestă faptul că tratamentul cu 2-5A anti-hTR este eficient în tratarea celulelor canceroase de vezică urinară, dar nu afectează dramatic viabilitatea celulelor normale (fibroblaste) în care nu se evidențiază o activitate telomerazică, în condiții normale, ceea ce constituie un argument privind declararea acțiunii specifice a ARN antisens față de componenta ARN telomerazică și a specificității tratamentului cu 2-5A-anti-hTR asupra celulelor tumorale din cancerul de vezică urinară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
puține lucruri se cunoșteau atunci despre factorii care induc o asemenea reprogramare. Cercetările recente, efectuate de savanții japonezi Kazutoshi Takahashi și Shinya Yamanaka (2006) au demonstrat posibilitatea diferențierii de celule stem pluripotente din celule embrionare de șoarece sau chiar din fibroblaste adulte, prin introducerea în ele a patru factori genetici simbolizați Oct , Sox2, c-Myc și Klf4 și păstrarea acestor celule transgenizate în culturi celulare specifice celulelor stem embrionare, constatându-se că nu era nevoie de prezența factorului Nanog, condiție restrictivă pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care sunt exprimate în mod specific în celulele ES. Takahashi și Yamanaka (2006) au examinat dacă acești factori ar putea induce pluripotența în celulele somatice, obținând celule pluripotente induse (iPS) direct din culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
culturi de celule embrionare de șoarece sau din fibroblaste adulte de șoarece. Prin combinarea a patru factori selectați, Takahashi și Yamanaka (2006) au reușit să obțină celule stem pluripotente induse (iPS) direct din celule embrionare de șoarece, dar și din fibroblaste adulte aflate în cultură. Cei patru factori au fost selectați dintr-o gamă largă de 24 asemenea factori exprimați în celulele stem embrionare. Autorii au utilizat formele active ale b-cateninei, c-Myc și Stat 3 desemnate S33Y- β-catenina, T58A-c-Myc și Stat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de 0,3 mg/ml. Takahashi și Yamanaka (2006) se așteptau ca o activare chiar și parțială a genei Fbx15 să confere rezistență la concentrații normale de G418. Cele 24 de gene candidat au fost introduse prin transducție retrovirală în fibroblaste embrionare de șoarece (MEF) prelevate din embrioni Fbx15βgeo/ βgeo (Morita și colab., 2000) după care, celulele transduse au fost cultivate pe celule hrănitoare STO în mediu pentru celule ES care conține 0,3 mg/ml de G418. S-a constatat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
18,6 ore, ceea ce este echivalent cu acela al celulelor ES tipice, care este de 17 ore. Aceste celule au fost desemnate „iPS-MEF24” acronim derivat de la „pluripotent stem cells induced from MEF by 24 factors” = celule stem pluripotente induse din fibroblaste embrionare de șoarece prin acțiunea a 24 de factori. Analiza de revers transcriere PCR (RT-PCR) a evidențiat faptul că aceste clone iPS-MEF24 au exprimat markeri celulari specifici ES printre care Oct3/4, Nanog, E-Ras, Cripto, Dax1, Zfp296 și Fgf4
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
nu a afectat semnificativ numărul de colonii și a condus la identificarea combinației necesare și suficiente pentru adoptarea fenotipului ES. Astfel s-a ajuns la identificarea combinației de gene-candidat, care atunci când sunt cotransduse asigură convertirea celulelor embrionare diferențiate de tip fibroblast de șoarece (MEF) în celule cu fenotip specific celulelor stem embrionare (ES). Această combinație este Oct3/4, Klf4, Sox2 și c-Myc. Combinația doar a acestor patru gene-candidat a produs un număr de colonii rezistente la G418 echivalent cu acela obținut
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
cursul timpului cinci al intervenției se suturează eventuala fistulă bronșică cu un grefon muscular pediculat format din mușchiul lat spinal și marele dințat. Unguentul Vîșnevski intensifică granulația de pe foițele pleurale prin accentuarea reacției vasculare și tisulare, prin proliferarea macrofagelor și fibroblaștilor, diminuarea până la dispariție a puroiului și desființarea progresivă a cavității pleurale supurate. Atât operațiile succesive, cât și tamponamentul au un efect șocogen, numărul bolnavilor care supraviețuiesc timpilor operatori succesivi fiind mic [56,57]. 58 9. TORACOPLASTIA KERGHEN rezecă coastele extraperiostal
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
adult, delimitarea dintre țesutul endocrin și cel exocrin este dificil de identificat, fiind uneori reprezentată de membranele bazale de care celulele insulare se atașează. Cel mai ades, insulele sunt delimitate de o „capsulă” parțială, alcătuită din fibre de colagen și fibroblaști. Absența unei structuri solide de delimitare a insulelor față de țesutul acinar creează probleme mari în obținerea unui număr mare de insule intacte prin prelucrarea pancreasului prelevat de la cadavre, în vederea utilizării lor pentru transplant. Delimitarea insulelor poate fi uneori schițată de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
peritoneul parietal și peritoneul visceral, aflate în continuitate una cu cealaltă. Din punct de vedere histologic seroasa peritoneală este reprezentată de un singur rând de celule mezoteliale turtite ce tapetează un strat conjunctiv submezotelial, sărac celular, alcătuit în principal din fibroblaști, fibre de colagen și fibre elastice [1]. IMPORTANȚA CLINICĂ Cavitatea peritoneală este, alături de ficat și plămâni, una dintre principalele căi de diseminare a cancerului pancreatic. La pacienții cu cancer pancreatic celule maligne sunt identificate în lichidul peritoneal în proporții variate
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Andrada Seicean () [Corola-publishinghouse/Science/92195_a_92690]
-
vazarea plasmei în intersti iul miocardic. Glicozilarea lipoproteinelor scade catabolismul LDL și accelerează catabolismul HDL, explicând în parte apariția macroangiopatiei, inclusiv la nivel coronarian. Produșii de glicozilare avansată pot stimula sinteza de inter- leukină-1, care are efect de proliferare a fibroblaștilor, a celulelor musculare și endoteliale, ce reprezintă de fapt leziunile inițiale în procesele degenerative. Proteinele glicozilate devin mai susceptibile la stresul oxidativ. Glicozilarea enzimatică a proteinelor este deosebit de importantă în determinismul complicațiilor microangiopatice miocardice. Glicoproteinele și proteoglicanii sunt com- ponente
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Gina Botnariu () [Corola-publishinghouse/Science/91923_a_92418]
-
recentă, adăugarea la gemcitabină a terapiei cu receptorul VEGF s-a asociat cu o creștere a ratei de răspuns modestă, fără modificări ale ratei de supraviețuire [17]. Mecanismele posibile ale rezistenței la bevacizumab sunt supraexpresia platelet-derived growth factor (PDGF) și fibroblast growth factor (FGF) [86]. Inhibitorii VEGF de tipul Axitinubului sau asociați cu inhibitorii de tirozin-kinază au fost administrați în terapie combinată cu gemcitabina, dar nu s-au obținut beneficii de supraviețuire [87-89]. Reacțiile adverse de tipul hipertensiunii arteriale sau insuficenței
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92206_a_92701]
-
supraviețuire [87-89]. Reacțiile adverse de tipul hipertensiunii arteriale sau insuficenței cardiace au fost foarte importante [90], cu creșterea riscului de deces [91]. IMUNOTERAPIA SPECIFICĂ In adenocarcinomul pancreatic, interacțiunile dintre celulele tumorale și celulele gazdei se fac prin intermediul celulelor inflamatorii, a fibroblastelor și a celulelor endoteliale vasculare. Țesutul desmoplastic intratumoral este puțin vascularizat, substanțele citotoxice penetrează cu greu matricea de tip conjunctiv, de aceea se pun mari speranțe în celulele inflamatorii și macrofage care ar putea dobândi proprietăți antitumorale, în acest scop
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92206_a_92701]
-
de antigen necesară activării celulelor CD4. Combinarea de agonist CD40 cu gemcitabină a produs regresia tumorală în cazul bolilor nerezecabile, prin scăderea stromei și creșterea infiltrării tumorale cu macrofage activate [72]. S-a crezut că depleția proteinei alfa activatoare de fibroblaste (FAP) din celulele stromale poate duce la necroza hipoxică mediată imun a stromei și celulelor tumorale, dar studii de fază II cu anticorpi anti FAP la cancerul colorectal nu au fost încurajatoare [118]. Proteinele de șoc caloric au rol în
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Călin Căinap, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92206_a_92701]
-
reducerea intervalului liber de boală și cu prognosticul nefavorabil. De asemenea, expresia ectopică a Ang-2 în celulele de CHC promovează creșterea rapidă a tumorii agravând prognosticul, ceea ce demonstrează că supraexpresia Ang-2 are rol în promovarea angiogenezei din CHC [118]. FGF (fibroblast growth factor), membru al familiei heparin-binding growth factors, este o polipeptidă solubilă care exercită un puternic efect mitogen asupra celulelor endoteliale și acționează sinergic cu VEGF pentru inducerea angiogenezei. Un nivel crescut al expresiei tisulare a FGF în CHC a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]
-
pacienții cu CHC [119]. PDGF (platelet-derived growth factor) este implicat în migrarea celulară și maturarea noilor vase. PDGF este secretat de către celulele tumorale și acționează printr-un mecanism paracrin care implică și alte tipuri celulare, cum sunt celulele endoteliale și fibroblaștii, având rol în progresia tumorală [120]. HGF (hepatocyte growth factor) este o citokină multifuncțională cu rol în motilitatea celulară, mitogeneză și invazia matriceală. Supraexpresia tisulară a HGF a fost evidențiată în CHC asociate infecției cu VHC, iar un nivel seric
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminița Leluțiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92126_a_92621]