9,472 matches
-
mai mult, nici mai puțin, decît unul din cei mai importanți autori de universuri imaginare din istoria prozei universale, în timp ce The Lord of the Rings apare frecvent în topurile literare drept "cartea secolului 20". La granița dintre basm, epopee și ficțiune S.F., romanele lui Tolkien au generat apariția de cenacluri, grupuri de discuție și fan-club-uri în Europa și Statele Unite, susținătorii lumilor paralele inventate de autor apărîndu-i cu înverșunare pe Gandalf, Frodo sau Bilbo Baggins (pentru a numi doar cîțiva din protagoniști
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
spectacol bun sau nu. Și dacă asta m-a interesat cel mai tare. Pe mine m-a prins, pe alocuri, această provocare țăcănită a lui Zografi citit de Nona Ciobanu, care încearcă să țină pasul și ritmul cu volutele autorului. Ficțiunea și realitatea s-au confundat definitiv în mintea mea, pierzîndu-și identitatea. Cu cîteva ore înaintea începerii spectacolului de la Teatrul Mic se încheiaseră cele 24 h petrecute de TV5 la București. Reporteri, prezentatori, cameramani, ingineri de sunet au încercat într-un
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
Cristian Teodorescu Tot povestind cum s-a opus el regimului Ceaușescu, CV Tudor a început să creadă și el aceste ficțiuni. Și cum o vreme s-a bucurat de protecția SRI-ului unde are și în prezent amici devotați, a ajuns probabil să-și închipuie că prin arhive nu e nimic compromițător în ceea ce îl privește. Curiozitatea, ceasul rău îl împing
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
să te percepi ca un personaj într-o poveste scrisă de altcineva. Nu mergi pe stradă sau prin râpile astea buruienoase, ci te zbați între filele unei cărți”. Surprinde inteligent labilitatea granițelor dintre persoană și personaj sau dintre realitate și ficțiune dar, în același timp, își joacă rolul cu o sublimă inconștiență: „Dacă sunt intelectuali, discută despre anumiți autori sau opere, acordă prioritate unor citate, revin mereu la aceleași teme și obsesii... Treptat, toate acestea le mulează pe chip o mască
Ce merită Ion D. Sârbu by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13432_a_14757]
-
cîteva dintre) domeniile în care poate fi întîlnit - lingvistica, semiotica, literatura, arta în general, dar și fotbalul, șahul, tenisul sau jocurile de noroc, matematica, jurisprudența, știința militară sau informatica. “...Matematicianul dispune de o libertate totală în alegerea personajelor și intrigii ficțiunii sale, totul se constituie ca un joc, singura sa responsabilitate este aceea a coerenței acțiunii sale, a sistemului pe care îl construiește și, eventual, a relevanței în raport cu o anumită problemă.” (p. 49). Poliedrele apar din (supra)fețele textului, uneori de
Caruselul cu poliedre by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/13453_a_14778]
-
ale cărei fire se-mpletesc cu cele ale babelienei Armate de cavalerie pe care nuvelistul a primit-o în dar într-un premonitoriu 1956. Supraviețuirile 2 continuă, cronologic, povestirile din cartea anterioară, Rămășițele mic-burgheze, mergînd pe firul biografiei transformate-n ficțiune a lui Oscar Rohrlich, devenit Radu Cosașu printr-un ultim exercițiu de enigmist amator, la ceva vreme după ce enigmistica fusese interzisă de frica spionilor. Grăjdar schimbul doi o are-n centru pe inenarabila bunică a naratorului, venită să-și vadă
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
poate că aici stă secretul acestui mare povestitor (al propriei vieți), capabil să se rescrie pe sine pînă dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu Cosașu, probabil nimeni. Un august pe un bloc de gheață, carte scrisă după intrarea trupelor sovietice în Praga lui
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
dincolo de pînzele albe: indescifrabilul amestec ludic de comic și grav, de Stan și Bran prin Racine, via Casablanca. Fluxul de știri ca ficțiune Sînt puține cazurile în care un scriitor să iubească atît de mult ziarele încît să prefere știrea ficțiunii, dar ca Radu Cosașu, probabil nimeni. Un august pe un bloc de gheață, carte scrisă după intrarea trupelor sovietice în Praga lui Dubcek - și deși Radu Cosașu nu e genul esopic, iar prin inventarea de șopîrle textele lui nici nu
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
Enzensberger semnează 99 de meditații despre nori, în versuri albe. Precum se vede, meteorologia pare să-i inspire pe unii scriitori și azi... Traducerile din literatura universală continuă să umfle cifrele de afaceri ale branșei și să satisfacă pofta de ficțiune a publicului cultivat. Cărțile lui Coelho, ale lui José Saramango, Ismail Kadaré sau António Lobo Antunes se vînd ca pîinea caldă, Cel de-al 27-lea oraș, cum se intitulează cartea de debut a lui Jonathan Franzen, devenit celebru cu
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
însuși de felul său, televiziuni, presă scrisă și audio de-a valma, gură cască și priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei și excesele decadenței nelocalizate nu se mai diferențiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur masiv, eșuată ea însăși pe o față puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
televiziuni, presă scrisă și audio de-a valma, gură cască și priviri însetate iremediabil de spectacole în care grotescul periferiei și excesele decadenței nelocalizate nu se mai diferențiază, deasupra cărora tronează, ca un triumf absolut al ficțiunii suprarealiste - al acelei ficțiuni în care se întîlnește umbrela cu mașina de cusut pe o masă de disecție - o coroană de aur masiv, eșuată ea însăși pe o față puhavă, contrapunctată, la rîndul ei, de un burdihan mitologic, cam aceasta este imaginea, stilizată sever
Regele nebun și masacrul inocenților by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13458_a_14783]
-
a cărții, acesta este actul de terorism din titlu pe care îl imaginează autorul, un terorism comunicativ inspirat din scenariile cyber de tip Matrix: „eu nu mă pot mântui fără trădarea voastră / fără voi nu-mi ies decât filme de ficțiune / eu vreau să fac un comentariu despre noi / vreau să ne conectăm în rețea / rețea nu există fără trădare / o să vă fac mufe în ceafă / prize pe coloana vertebrală / pentru că eu nu mă pot mântui / fără dragostea voastră” Ideea în
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
pe de o parte, simpla ei reluare nu poate funcționa ca demonstrație, iar pe altă parte analizele în salturi ale Sabinei Fînaru rămîn neconvingătoare. Nu-i lipsesc cărții unele observații subtile și interesante - cum sînt acelea despre accesul indirect la ficțiune în opera lui Eliade sau faptul că prefețele de la studiile de istorie a religiilor sînt mai mult decît un simplu metatext - dar rareori acestea sînt duse pînă la capăt. Există un risc ciudat al acestei cărții: acela de a convinge
Cartea-obiect by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13504_a_14829]
-
o realitate istorică obiectivă într-un mit ideologic impregnat de naționalism. Pe urmele „romanului fantastic”, denunțat ca atare la vremea lui de Xenopol și de Pârvan, al lui N. Densușianu din Dacia preistorică, destui diletanți contemporani încearcă să facă pură ficțiune (nici măcar science fiction) pe tema unor pretinse priorități ale înaintașilor noștri, amestecînd tendențios puțina informație existentă, inventînd texte (punînd de pildă pe seama lui Dio Cassius ori Herodot pasaje, expresii și cuvinte ce nu se află în opera lor!) sau interpretînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]
-
că nu citise la vremea aceea decît primul roman al scriitorului. Nișa tematică aleasă nu părea să cîștige o miză majoră în timp. După 1998, însă, era clar că încadrarea devenea restrictivă și că Michel Houellebecq înțelegea să-și încarce ficțiunile cu gloanțe cît se poate de adevărate. Astfel că, în urma unui scandal ce nu se poate spune că n-ar avea nimic în comun cu cel generat de Omul recent al lui Patapievici (nu înțeleg să compar aici protagoniștii), scriitorul
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
un moment în care conceptul romantic de geniu va fi căzut în desuetudine. O alternativă, pe de altă parte, care nu e nouă, dar impusă acut în momentul actual al “sfîrșitului criticii literare” canonizante. Cititorul, pentru a fi readus spre ficțiune, trebuie convins că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește în mistagog sau profet, ori, naufragiază împreună cu minusculul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
accentuată a voinței ca principiu vital. Nu concepe să scrie o carte cu un personaj oarecare, care să nu reprezinte chintesența occidentalului de început de secol XXI: bogat dar/și nefericit, o figură antropologică sleită, pe cale de extincție. La adăpostul ficțiunii și totodată mult mai credibil astfel, romancierul francez anunță cu exasperare moartea lui homo occidentalus. Cu exasperare, pentru că ține să se acrediteze drept un luptător pînă la capăt. Dacă Foucault conchidea cu moartea omului, în 1966, la capătul unui strălucit
Scandalosul Michel Houellebecq by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13496_a_14821]
-
ca un palimpsest// primul e al lui/ al doilea e al tatălui femeii/ și al treilea e chipul străluminat/ al primului bărbat al femeii” (ibidem). Ori, în simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
palimpsest// primul e al lui/ al doilea e al tatălui femeii/ și al treilea e chipul străluminat/ al primului bărbat al femeii” (ibidem). Ori, în simetrie, suferă o reducție, însă una relativă, deoarece se ivește un insert semnificînd ficțiunea în ficțiune aducătoare de multiplicare: „Au inventat/ omul bidimensional.// l-au bătut în cuie/ pe un zid.// i-au decupat sîngele/ era alb ca varul.// au proiectat pe suprafața lui/ un film/ cu oameni care plîng/ în bezna unei săli de cinematograf
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
istoriei lui Fric (călugărul armean, cel cu privirea rece, albastră, care îi umplea de fiori pe ceilalți călugări) și în egală măsură putem intui mișcarea dublu direcționată a unei proze prea puțin compatibile cu venerabilele (vulnerabile!) distincții de tipul adevăr/ ficțiune, realitate/vis, trecut/prezent etc. Ceea ce atrage atenția încă de la început este faptul că (nu altfel decît în cazul lui Tache de catifea), înainte de a fi “istoria” lui Fric (în sensul în care Baudolino al lui Eco, să spunem, este
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
sînt la fel de “reali” în spațiul povestirii ca și Moreea (a cărei hartă este anexată la sfîrșitul textului), Constantinopolul sau cronicarul Constantin Diichiti. S-ar putea scrie zeci de recenzii despre modalitățile (specific postmoderne) în care datele istoriei și cele ale ficțiunii se amalgamează, dar esențialul rezidă pînă la urmă în faptul că dincolo de artificiu, narațiunea lui Agopian are întotdeauna cîte ceva de spus despre ce se ascunde dincolo de fascinantele suprafețe. Un alt aspect (care va scandaliza, fără îndoială, spiritele pudibonde), este
Cronica unui roman îndelung așteptat… by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/13543_a_14868]
-
foarte interesant aspect metaliterar al prozei. Naratorul discută cu un unchi al său aspecte legate de proza pe care o scrie și face considerații proprii asupra literaturii. În momentul în care termină epopeea tușei Anghelina autorul își continuă proza în afara ficțiunii, cu personaje din lumea reală: „Ufff... am terminat-o! Dar a fost o plăcere să o scriu. Cu asemenea personaje populare poți lucra ușor. Am mai discutat asta, cîndva, cu Groșan, în trecere, la „Caravana” lui. Poate că nu-și
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
toate zilele în Principate din vremea lui Cuza” (după modelul unei cărți ca aceea a lui Paul Zumthor, Viața de toate zilele în Olanda din vremea lui Rembrandt): „romanul istoric” este, în fapt, un roman total, o sumă de romane („ficțiuni”) și o sumă de reconstituiri („adevăruri”) care oferă profilul complet al epocii și al oamenilor care i-au trăit și i-au scris istoria. Prima grijă a prozatoarei este aceea de a fixa starea, „atmosfera” timpului și semnificația lor în
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
să se domine atît cît trebuie, puțin romantic, așa cum stătea bine unui patruzecioptist: Ghica este personajul care își anexează epoca. Fostul bei de Samos este principalul actor din spectacolul istoriei ce se desfășoară în romanul Danei Dumitriu; un spectacol jumătate ficțiune, jumătate reconstituire. Iată o scenă admirabilă care se scrie prin filtrul ficțiunii; Ghica citește mesajul princiar în ziua deschiderii Adunării elective, iar reacțiile ghicite pe chipul unui deputat anonim constituie pecetea întregului sistem social și economic al timpului. În efectele
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
patruzecioptist: Ghica este personajul care își anexează epoca. Fostul bei de Samos este principalul actor din spectacolul istoriei ce se desfășoară în romanul Danei Dumitriu; un spectacol jumătate ficțiune, jumătate reconstituire. Iată o scenă admirabilă care se scrie prin filtrul ficțiunii; Ghica citește mesajul princiar în ziua deschiderii Adunării elective, iar reacțiile ghicite pe chipul unui deputat anonim constituie pecetea întregului sistem social și economic al timpului. În efectele programului administrativ, expus de Ghica, se pot citi starea prezentă, ambițiile și
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]