523 matches
-
feminină, deși cu un contur mai puțin marcat, a livrat și situl de la Molodova V. Este vorba despre un fragment din calcar, sugerând o siluetă feminină, distingându-se capul, sânii și șoldurile moderate (Z. Abramova, 1995). Magdalenianul Arta parietală Contrar figurațiilor animale, apropiate de realitate, reprezentările feminine din această epocă sunt puternic schematizate, de cele mai multe ori redate fără cap (fig. 12a). Peștera Pech-Merle constituie o veritabilă excepție, pentru că ea conține numeroase figuri feminine schematice, dar înzestrate cu cap și sâni, însă
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
inventariat cinci posibile ipoteze: 1. Statuetele sunt imaginea realității. E. Piette (1907) considera că aceste statuete, în particular capul de la Brassempouy, sunt veritabile portrete ale femeii paleolitice. 2. Reprezintă idealul estetic. Pentru J. V. Zelizko (după H. Delporte, 1979), aceste figurații, cu tendință de obezitate, constituie idealul frumuseții paleolitice. El arăta că, la numeroase populații, proporțiile voluminoase feminine apar ca un semn al frumuseții. În schimb, pentru G. H. Luquet (1934) nu există un ideal feminin de tip colectiv, adică acceptat
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
de imaginea fecundității. O serie de autori, printre care H. Begöuen (1958), pornind de la comparațiile etnografice, au insistat asupra faptului că statuetele feminine, în particular cele gravettiene, sunt imagini ale fecundității. După ei, imaginea fecundității apare în egală măsură la figurațiile animale, cu reprezentări de femele gravide, întrezărindu-se un fel de „sincretism”, care asociază într-un același mit și într-o expresie paralelă, fecunditatea umană și cea animală. 4. Figurează preotese. Cu toate că, la o mare parte din statuete, animația este
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nu părea lipsită de fundament. Isus revenit la Ierusalim sub formă carnală va cunoaște domnia pasiunilor și a dorințelor, a pulsiunilor și a plăcerilor unui trup omenesc în așa măsură încât va deveni sclavul lor, afirmă Cerinthe. Imaginea retro a figurației picturale multiseculare a unui Dumnezeu făcut om, dar incapabil să exploreze ce anume definește umanitatea unui om în activitățile sale cele mai puțin nobile: mâncarea, băutura - altceva decât niște simboluri - râsul, copularea, defecația etc. Cerinthe dă de altfel și detalii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și fiecare moment al realului coincide cu el. Așadar, Dumnezeu este în orice lucru, și ca atare el este coruptibil, dar și etern în același timp. Pentru că totul moare dar renaște, dispare în complexitatea sa dar reapare într-o altă figurație, într-o altă alcătuire. Trupul Domnului, de exemplu, n-a dispărut definitiv după moartea lui ci a reapărut sub o formă reală, integral confundabilă cu el. A trăi înseamnă fără doar și poate a trăi întru Domnul, e imposibil să
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de dramatis personae: eul liric, cu dublurile și măștile sale (Ulise, Dionysos, „palidul ucigaș”, „șmecherul crai”, „leneșul” ș.a.), Moartea și mesagerii ei (Miss Anabell, „mândra cu coasa”, „Întunecatul April”, „craiul Amurg”), Dumnezeu (Tatăl, Adonai, dar și „Marele Fariseu”), precum și o figurație măruntă, proliferată oniric. Multitudinea acestora, antrenarea lor în scenarii ce se pot reduce la hăituire, fugă, evadare, întâlnire periculoasă etc. conferă poemelor o frenezie halucinantă, un dionisiac nemaiîntâlnit. În Întunecatul April se naște, sub aparențe ludice, fanteziste, o veritabilă mitologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima de neant, precum și „vedeniile” minții „rătăcite într-un dor de o infinită măreție” (Pământ), dar forma e mai puțin frapantă. Mitologia poetului se îmbogățește cu o figurație alegorică - „Păpușarul” scoțând din lada sa tot ce a intrat în neființă, „Ghinărar Marjori”, comandant al invadatoarei oști de omizi, „Bălașul, Zamfirul, Berlantul”, trei lupi vizitatori, „Not, uriașul de-o palmă” ce „aduce pierzania”, „leoaica-ciocârlie” și, mai ales, mierla, interlocutor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
din volumul cu titlul Pentru cel ales. De cu totul alt gen sunt poemele din ciclul Versurile liedurilor dedicate Magdalenei și ale proiectelor de arii pentru „Văpăi vesperale”, anexat romanului Cenușa din ornic (1988): reverii, fantezii, divagații grațios meditative, cu figurație de basm, geografie exotică, mitologie greacă și biblică ori cu gingășii caligrafiate atent. Fatalmente datate, eseurile din Biletul la control! (1968), Ieșirea din labirint (1973), mai târziu și cele din Eclipsă în Cetatea Soarelui (1996) abordează probleme contemporane cu optica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288928_a_290257]
-
autor care își propune "o înțelegere mai cuprinzătoare a pamfletului arghezian, vizând atât specificitatea sa ca tip de scriitură și ca gen literar [...], cât și aria sa de manifestare (în capitolul consacrat tematicii) și mijloacele sub care se prezintă ca figurație artistică". E limpede că lucrarea extinde aria interpretării, pentru că, de data asta, armătura teoretică privește fenomenologia discursului critic în ansamblu, iar când ia în vizor discursul cel pamfletar, prin departajare de cel polemic și satiric, în special, mută perspectiva într-
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
serii a Biletelor de papagal (serie în care numele lui Iorga apare sporadic, articolele nevizându-l direct), tonul oscilează între neutralitate cordială, ironie discretă și persiflare, în enunțuri de genul: "Dacă d. Iorga știa mai puțină știință și mai multă figurație de dans, este probabil că ar fi prezidat încă demult un guvern"302, sau: " Ilustrul profesor cunoaște două singure momente de plăcere anuală, fuga din țară și fuga din străinătate"303. E evidentă intenția provocării polemice, dar suntem încă departe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cărei rădăcină este neagră iar floarea albă ca laptele, floare pe care muritorii o smulg cu greu și pe care zeii o numesc în graiul lor "molu". Fără îndoială, ne putem gândi, ca și Cléopâtre Athanassiou 33 la o figurație a clivajului pe care ea îl interpretează într-o perspectivă analitică anală. Dar o asemenea diviziune și disjuncție este mai întâi o lecție pe care zeii i-o dau lui Ulise - Vicleanul. Se cuvine să învățăm să separăm seducția de
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
după numele suveranei, mare preoteasă în arta dramatică, Trandafirul alb. Cifra cinci evocă pentru Mandiargues măcieșii cu corolele lor simple, cu cele cinci petale delicat colorate. Fiindcă acest cititor al Călătoriei in jurul grădinii mele de Karr știe că trandafirul, figurație ideală a cupei vieții, a devenit "cadranul orelor luminoase și al orelor întunecoase a tuturor oamenilor pe fața pământului", după cum scrie în Rosa roză (Quatrième Belvédère)1. Roza este nașterea, roză virginitatea, pierderea ei, plăcerile carnale, caracterul efemer al corpului
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
didactic și repetitiv cu cât deservește capacitățile hermeneutice. Dar, mai ales, aceste două mimuri ale pieței descriu imaginarele care susțin orice edificare singulară a economiei și care produc lanțuri de articulări între elemente în prealabil disjunctive, dar ulterior reconstruite după figurații semnificative niciodată înghețate și totdeauna apte pentru afirmarea schimbărilor de situație. "Economia în sensul cel mai larg (de la producție la consum) trece prin expresia prin excelență a raționalității capitalismului și a societăților moderne. Dar economia este cea care arată în
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
insinuează tactic și prin aceasta creează alegoric. Alternează ingenios aluzii în semiton și rostiri în clar, chemări voalate și gesturi restrictive; se împletesc dorințe și reprimări, însemne din afară și din interior, repere plasticizante și simbolisme de infra-text; în totul, figurație naturistă și transpoziții în melos dualități în serie configurând o mitologie subiectivă pe fundalul erosului universal. Bipolarități în care nu e nici tristețe, nici narcisism. Autoscopia merge în pas cu apropierea de Ceilalți. Frazarea clară, liniară, nu exclude efectele metafizice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
lirică fermă, energică se suprapune apăsat conotațiilor melancolice, elegiace. Rostirea lină, sensibilizatoare, cedează pasul unui rezonator, unui rostitor oracular respirând credință și eticism. Într-o ipostază, lucrurile se scaldă în fantezie, în legendă și mit, în cea de a doua figurația limpede, sobră, directă, lăsând jelirea în urmă, punctează traumatisme, crize, stări de impas, realități perturbatoare frizând absurdul. Pe scurt, Grigore Vieru nu e nici auroral, adamic, nici vesperal, ci un poet al amiezii, un solar fără nimic criptic ori încifrat
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
spre noi mijloace de expresie ale limbajului muzical, dar și redimensionarea orizonturilor universului său estetic. Marcat de virtuozitatea artei japoneze, Debussy dă glas unei noi concepții ornamentale de structurare a discursului, reflectată în natura arabescurilor decorative și rafinate ale Pagodelor, figurațiile de chitară ale Serii în Grenada cu ritmul său languros de habaneră, precum și în motivele stilizate ale liniilor sinuoase din Grădini sub ploaie. Ca o consecință firească a procesului de asimilare a artei extremorientale, aceste ipostaze sonore vor prelua arabescul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prezența abundentă a intervalului de secundă mare, imagine sonoră echivalentă acelor sonorități de gonguri sau clopote, caracteristice muzicii de gamelan. În mod adițional, indicația délicatement et presque sans nuances (delicat și aproape fără nuanțe) atrage atenția asupra naturii decorative a figurațiilor melodice, solicitând o atitudine neutră din partea interpretului, care să conducă în mod imperios spre evitarea oricărei tendințe de sentimentalism în redarea interpretativă. Configurația melodică cu funcție de introducere dezvoltă primul material prepentatonic al discursului do# re# fa# sol#, cu centrul pe
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de ). Al treilea material tematic apare expus la vocea mediană a texturii, descriind o scară pentatonică de do# re# fa# sol# si. Un aspect semnificativ al țesăturii sonore îl constituie modalitatea de distribuție a funcțiilor structurale în contextul discursului general, figurațiile ornamentale (motivul generator reprezentând „subiectul” supus dezvoltării) fiind plasate cu predominanță în registrul acut al claviaturii. De asemenea, impresia de epurare sonoră derivă din natura spațiată a scriiturii în octave. Imitația sonorităților specifice percuției javaneze o recunoaștem în acel tip
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a motivelor stilizate din Jardins sous la pluie aduce în prim-plan o manieră tradițională de pianistică, ce datorează mult Clavecinului bine temperat al lui J. S Bach, precum și virtuozității expresive a Studiilor lui Frédéric Chopin. În pofida uniformității de avansare, figurațiile dețin o mare forță sugestivă, creând cu ingeniozitate o adevărată pictură sonoră, un caleidoscop de lumini și umbre creat prin juxtapunerea unor variate culori tonale (minor, major, scară în tonuri, cromatic). În același timp, descoperim „reflexii” ale concepției artistice inițiate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
de Hokusai și Hiroshige, în care măiestria tehnicii decorative se îmbină cu acea perfecțiune desăvârșită a formei de reprezentare. Derivația naturalistă a titlului își regăsește corespondența de imagini în simplitatea mijloacelor utilizate, în care adevărate convenții sonore reprezentate de arabescurile figurațiilor de arpegii servesc cu plasticitate viziunii descriptive. Forma aridă de expunere ce o implică toccata se echilibrează cu naturalețea ecourilor celor mai populare cântece aparținând folclorului francez pentru copii Dodo, l’enfant do (măsurile 1 - 6) și Nous n’irons
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
armonice. Fragmentul investit cu o funcție de tranziție (Animez et augmentez peu à peu - animați și augmentați puțin câte puțin) se distinge prin noutatea spațiului armonic, cu pasajele sale în tonuri și tratările cromatice, care preced un scurt moment de acalmie. Figurația trilului lent, ce desfășoară o pedală ostinato pe dominanta de sol#, va îndeplini ulterior rolul de fundal sonor pentru expresia materialului tematic secund (B - măsurile 75 - 99) și, în același timp, va deține o importantă funcție sugestivă la nivelul viziunii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
secțiunii introductive, coda (măsurile 126 - 157) afirmă punctul culminant al lucrării ( f - cresc. - ff éclatant, strălucitor), moment conceput în concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din măsurile 126, și respectiv, 133. Coda operează o recapitulare a celor două materiale tematice, reeditate în juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
micro-formal, asigurând astfel fluența tranziției dintre variatele episoade intermediare ale secțiunilor. Țesătura acordică expusă „în oglindă”, asociată impresiei translucide a pentatonismului creează puternice asocieri vizuale, sugerând reflexele în apă sau mișcările circulare ale undelor ce se îndepărtează spre orizontul malurilor. Figurațiile repetitive din episodul quasi cadenza necesită evitarea neutralizării imaginii sonore printr-o tendință de opacizare, ce ar decurge din mixarea variatelor trepte armonice ale evoluției discursului. În secțiunea materialului tematic secund (B), fluiditatea arabescului expresiv al planului superior, ce derivă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
încărcătură dramatică. În contextul climaxului principal al construcției arhitecturale, fermitatea dinamizării sonore derivă mai ales din caracterul precis al evoluției continue în valori de , expuse într-o revenire a tempoului inițial, precum și din insistenta repetiție la care se face recurs. Figurația de final a codei, declanșând reale analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
analogii cu renumitele cadențe în stil lisztian, ne apare ca o scânteietoare celebrare a vieții. Virtuozitatea, atât de rar întâlnită în muzica pentru pian a lui Debussy, egalează pentru o clipă dezinvoltura acrobatică a predecesorului său romantic. Rapiditatea și luminozitatea figurațiilor în combinație cu disonanțele fugitive ale texturii armonice generează impresia de transparență. Libertatea improvizatorică decurge din concepția non-tematică a discursului proiectat într-o formă lansată (accelerare progresivă), precum și din asimetria structurilor metrice. Ampla utilizare a pedalei de rezonanță, acționată în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]