293 matches
-
Mesaj de desprimăvărare, Redacției și cititorilor : Fie ca, odată cu regenerarea Mamei-Natura - SFÂNTA CREAȚIE -, mugurii amorțiți ai structurii noastre ființiale să spargă găoacea lor celulară, spre a se metamorfoza în împlinitele fructe ale faptelor personale din toamna ce va să vină. Primăvară (haiku) Din izvoarele câmpului Curg cuvinte multicolore - Primele sunt verzi. Bun venit, primăvară! Coborâsem o clipă fugară Înlăuntrul
BUN VENIT, PRIMĂVARĂ! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348296_a_349625]
-
cunoșterea experienței lor ar rămâne doar la nivel rațional și atât. Este necesar să ne-o asumăm efectiv înțelegând că ancorarea în Dumnezeu a fost singura soluție viabilă atunci și ea este și astăzi o salvare autentică a unității noastre ființiale ca persoane și ca neam. Soluție unică, veșnică, imbatabilă, ancorarea noastră în Dumnezeu, respectarea grilei morale creștine a fost și este barca de salvare din marasmul comunist, dar și din nebunia disonantă și grăbită a lumii noastre, postmoderne, contemporane. Material
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
lui ce pot fi dezvoltate. Dumnezeu ne-a dat puteri să păzim toate poruncile pe care ni le-a dat, avem puterea iubirii încă din primul moment al creației noastre. Iubirea către Dumnezeu nu se învață, ci ne aparține, este ființială, ontologică. De asemenea, și sociabilitatea este o însușire înnăscută: „nu este bine să fie omul singur”. Natura umană este socială prin excelență și aceasta înseamnă că omul are responsabilități în fața semenilor săi. Scopul și destinul pe care-l are cuvântul
ÎNVĂŢĂTURA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE DESPRE EDUCAŢIA TINERILOR ŞI PASTORAŢIA CREŞTINILOR de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 30 din 30 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344989_a_346318]
-
fost în comuniune harică cu Atotcreatorul-Tatăl ceresc prin tradiția milenară monoteistă: dreptate, vitejie, curaj, răbdare, râvnă, dăruire, cultură, adevăr, sacerdoțiu, jertfă, nemurire, simbioză geografică prin răsfrângeri înălțătoare spre cer, iar dacoromânii sunt în consubstanțialitate harică cu Hristos,cu Ortodoxia Sa ființială mântuirii, prin Maica Domnului, prin Apostoli, prin Sf. Părinți, prin jertfele și eroismul Strămoșilor, al Aleșilor, al Martirilor, al Sfinților și al Mărturisitorilor noștri. Ființa Neamului Dacoromân și a Bisericii creștine a odrăslit sub același Chip și aceeași Asemănare: Frumusețea
UNIREA PRINCIPATELOR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377012_a_378341]
-
care este extrapolată la nivel de societate, textul fiind dedicat, după nota din subsol, tuturor femeilor agresate fizic și psihic, umilite, torturate. Norma morală, postura sapiențială secondează discret poemele în care autoarea nu-și poate reprima regretul față de unele disfuncționalități ființiale ale contemporaneității, punându-i un diagnostic realist și neechivoc, atenționând că lumea de azi se află în pericolul de a-și pierde tocmai ce o face umană, adică sensibilitatea față de creația artistică: „Lumea de azi nu mai știe să cânte
ACTUALITATEA UNUI MIT de VICTORIA MILESCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376639_a_377968]
-
planuri ideatice, rezultă un lirism curat, sincer și purificator, expresiv, idilic, reverberând energii ancestrale și contrastând cu dual(fals)itatea lumii din jur. Prezentată sub forma unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse sub măști de lut - plâng pe umărul implacabilului timp. Transformat în petale de flori, cu miezul de foc, din care picurii ruginii umbresc siluetele clipelor, timpul se comprimă, concentrând - în sensuri existențiale unice - doar esențe. O
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
sursă și reazem întru perfecționare, prilej de reorientare și înaintare pe drumul cel drept. Conștientizarea unei stări de fapt reprobabile este începutul îndreptării noastre. Fără acest „grad zero” al iluminării de sine nu există nici reconversie morală, nici chiar început ființial. Cine este fiul rătăcitor/risipitor? Este omul mânat de voluptatea aventurii, de dorul de ducă, de mirajul țării îndepărtate. Este fiul neascultător, care forțează tiparele bunei purtări. Este cel care nu a învățat încă din greutăți, dar este capabil de
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
una totală, dumnezeiască aceasta este Învierea lui Hristos.” (Sf. Iustin Popovici, Omul și Dumnezeul-Om. Abisurile și culmile filosofiei. Studiu introductiv și traducere: Pr. prof. Ioan Ică și diac. Ioan I. Ică jr. Ed. Sofia, București, 2010, p. 86). Plenitudinea ființială, existențială și sensul tuturor celor create pulsează întru Mântuitorul. În învelișul de lumină al faptelor creștine întru Hristos, pilda devine veșmântul de aur al înfrumusețării creștinului ortodox. În acest context, în această conlucrare și comuniune, Biserica Ortodoxă are caracter național
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
Sergiu Limbă și gândire în cultura indiană, p. 134. 36 Datarea o preluăm de la Petru Creția, M. Eminescu, Opere, VIII, Ed. Academiei RSR, 1988, p. 1106. 37 Op.cit., p. 255 (ms. 2257,6). 38 Despre "apusul zeității" și prioritatea strigătului "ființial" din poezia lui M. Eminescu în "aurora" nihilismului european se pot urmări paginile vivante ale lui Constantin Barbu din Poezie și nihilism, Pontica, 1991. 1 Ochiul și Spiritul, Casa Cărții de Știință, Cluj, trad. de Radu Negruțiu, 1999, p. 52
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Apare Contemplation de la nature de Charles Bonnet, în care se expune teoria "preformării", potrivit căreia femelele conțin în corp forme miniaturale ale tuturor generațiilor viitoare. Altfel spus, toți descendenții posibili sînt deja formați în oul existent în femelă. [Vezi teoriile ființiale abisal-compozite ale lui Blake și ale altor romantici]. Bonnet crede că evoluția catastrofica are loc ocazional, și atunci formele miniaturale din femelă evoluează ascendent. Ulterior el va susține că acest tip de evoluție catastrofica ascendentă va permite materiei anorganice să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
privind viitorul conținut în prezent în stare abisal-germinală. De asemenea, teoria lui Paracelsus pare să explice existența în sistemul cosmologic al lui Blake a ideii că ființele eterne preced creația, acestea desfășurînd prin expansiune și contracție energiile creative ale arhetipurilor ființiale increate. Această concepție denotă un dinamism "static", deoarece avem și lege și paradoxala mișcare-libertate a legii, simultan. În acest sens, în fizica modernă ideea de "constante variabile" a fost dezvoltată de prin anii 1930, avînd însă antecedente în Lord Kelvin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
desparte apele de ape. Căderea are loc chiar în inima lui și este cauzată de cunoaștere: Enion, care este o formă de cristal în pieptul lui Tharmas (implicația alchimica este evidentă), explorează adîncurile din Tharmas, adică se scufundă în substanță ființiala infinită căutînd să găsească fundamentul. Acolo unde ar fi voit să afle lumină, ea va găsi însă beznă. În acest sens, este evidentă asemănarea cu Böhme, despre care Steiner scria că avea momente cînd putea trăi "întunericul absolut"181 în loc de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spațiul însorit, el fiind un om solar, adică străbătut lăuntric de forță soarelui. O astfel de putere de conștientizare a întunericului spiritual se pare că avea și Blake. El intuiește că dramă căderii se află în spirit, în cunoașterea substanței ființiale infinite (în care Urizen se va avînta irezistibil). Tharmas îi spune lui Enion: "ești însăți o rădăcină crescînd în iad"182. Se întrevede în acest punct definiția dată de Böhme conceptului sau fundamental de Ungrund: Dumnezeu este ființă tuturor ființelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci doar beznă adîncă, cu toate că acolo cele șapte spirite sînt desăvîrșite 184. Tharmas spune: "sînt ca un atom,/ Un Nimic, lăsat în întuneric; și totuși sînt o identitate:/ Doresc și simt și plîng și gem".185 Tharmas are conștiința substanței ființiale infinite percepute că vacuitate. El trăiește într-un anume sens dramă solipsismului romantic raportîndu-se la Enion, propria lui emanație din infinitul-vacuitate al conștiinței lui (acest tip de creație prin emanație a fost îmbrățișat și de Plotin, preluat fiind de la kabbaliști
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este principiul negarii creației ex-nihilo; principiul haosului. 258 (VIII, 265-266) ENTUTHON BENITHON: Este trupul omenesc: B-Enith-on poate fi citit astfel: a fi (to BE) spațiu (Enith-armon) ființă (on). Blake descrie aici moartea pe cruce a Mîntuitorului. Hristos stă în adîncimile ființiale ale creaturii. Blake va descrie apoi a doua venire a lui Iisus, după ce Duhul a mistuit păcatele oamenilor: Și după vîlvătăi se-arată Norul Fiului Omului/ Pogorîndu-se din Ierusalim cu putere și mare Slavă" (Vala, IX, 272-273). Similar, Böhme arată
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
unei esențe cu scopul de a specifica modul uman de existență, precum se procedează potrivit regulilor modelului antropologiei filosofice. Avem de-a face, acum, nu cu o "specificare" a omului printr-un atribut (de esență), ci cu dezvăluirea deosebirii sale "ființiale" (nu specifice) față de lume ca tot. Operațiile care structurează demersul acestui model de reconstrucție a umanului sunt: a) afirmarea unității modului-uman-de-a-fi și, în urmare, reconstrucția ființei omului în raport cu unitatea lumii (care capătă semnificație numai în acest orizont al "ființei omului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu milimetru, din acel timp interior al lui Horea. Ceea ce mă face să mă Întreb: Dacă ceea ce descoperă Horea (câteodată poate mai greu formulabil, poate mai greu acceptabil pentru noi, fiindcă nici lui nu-i este limpede) are o valoare ființială atât de mare, Încât pe Cornel Îl sperie, atunci miza anunțată de Horea, aceea de a provoca o transformare a discursului filosofic, nu este cumva prea mică? Mă Întreb dacă revelațiile pe care le trăiești tu merită să fie investite
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de necesare în lume, sunt abrogate pentru a lăsa iubirii autoritatea supremă. Pe scurt, durerosul proces de trecere de la pocăința psihologică- care începe cu părerea de rău, sentimentul datoriei neîmplinite și rușinea pentru goliciunea lăuntrică a lui Adam - la pocăința ființială (metanoia) are deci consecințe uriașe. Pe de o parte, acest eveniment perpetuu descoperă importanța unică a principiului ipostatic, mărturisit ca atare doar în Evanghelie. O subtilă tensiune între particular și universal menține în joc nevoia ascultării de duhovnic și importanța
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție, ca în tradiția iraniană, ci poate fi o relație de protejare a sacrului, cu toate că ei niciodată nu se vor confunda cu acesta. Dimpotrivă, se poate observa că șarpele sau monstrul se diferențiază radical, ființial, de sacru. Vom reține deocamdată această concluzie și vom continua analiza înalt plan. În estetica sa, Rosenkranz realizează o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat, care se opun binelui
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nu este un scop evident al ființei umane, cel puțin nu este un scop așa cum am putea înțelege toate celelalte scopuri care ar putea produce plăcere și pe care Kant le exemplifică în estetica sa. Este vorba de o necesitate ființială a omului. Dacă sacrul este „cosubstanțial ființei umane”, atunci și expresia lui exterioară, frumosul, va ține tot de o structură fundamentală a omului și nu de o plăcere care ar varia de la o epocă la alta. Diferențele care ar interveni
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
un „ce” - obiect la sfârșitul procesului; ea este însuși procesul, căci omul nu este un obiect al educației, ci subiectul. În învățarea-proces, subiectul nu se vrea o sumă de obiecte, o însușire, posesie de exteriorități, ci o asumare a valorilor ființiale pentru el; astfel deprinde valorile, virtuțile, se deprinde pe el însuși, forma sa lăuntrică și, totodată, proiectivă în orizont nelimitat, în conformare, relație rezonantă și rezonabilă cu „ceilalți”. Cu natural talent (Kant), conform principiului măsurii în toate pe care și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
într-un reflex de conservare naivă recunoașterea suferinței umane individuale ca fereastră spre o posibilă transcendență ce se deschide celui îndurerat. Odată cu acest refuz este negată și acceptarea suferindului ca reper de frontieră metafizică între efemeritate și atemporal, ca punct ființial de maximă trăire unde împreună cu deschiderea către și dinspre transcendență survine și indicarea deșertăciunii drept realitate definitorie a cotidianului mundan. Suferința individuală ca sincopă cutremurantă, ca paranteză ce rupe secvențial continuumul social exprimă profetic fragilitatea existențială a parcursului uman terestru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ca o spovedanie liturgică, o rugă de mulțumire adresată divinității pentru longevitate, pentru darul creației, pentru ambientul natural, cultural și social pe care i l-a dăruit. Viața l-a îndrăgit pe Al. Mânăstireanu și-i adaugă, cu generozitate, ani ființiali în vistieria vârstei. Nonagenarul, la rândul său, prețuiește viața, o respectă și o iubește. Cu bunele și relele ei... “viața merită să fie trăită și trebuie trăită pentru că este supremul dar de care trebuie să ne bucurăm”. (p.40) Cartea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru a nu lăsa pe dinafară nici una dintre trăsăturile definitorii: - nici a „ceea ce” apare; - nici (mai ales) a impalpabilului (și neobiectivabilului) „fapt că” (ceva) poate (este susceptibil de a) apărea. Această impalpabilă diferență de nivel (și, aș spune, de consistență ființială) (în care că-ul, faptul că, condiționează densitatea ontologică a ceea ce) este întoarsă pe toate fețele, nu doar de filozoful Michel Henry, ci și de exegetul său român, în așa fel încât să devină inteligibilă și pentru cititorul cărții. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
târziu lui Michel Henry cea mai îndrăzneață apropiere venită din partea unui filozof în secolul XX între propria sa demonstrație fenomenologică și dogma ortodoxă a Sfintei Treimi, care proclamă relația perihoretică (de „interioritate reciprocă”) între Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt (identitate ființială sau „consubstanțialitate” și, respectiv, diferență ipostatică). Michel Henry nu are însă pretenția unui acces privilegiat la acest mister fundamental al dogmaticii creștine decât în lumina textelor Noului Testament pe care le interpretează. Un punct crucial în această reflecție îl constituie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]