338 matches
-
precum bine știți, nu este un domeniu al spiritului la fel cu artele, ci este destul de dificilă, ca și celelalte, de altfel. Numai că învățătura în filozofie este de un tip mai special. În fond, a învăța să gândești, să filozofezi, este un lucru care nu se vede imediat după școală. Trebuie să intri în contact cu o personalitate, cu o operă filozofică. E drept, timpul de la noi, pe care l-am parcurs, nu a fost dintre cele mai favorabile pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
Dumitriu, Istoria logicii, p. 790. 114 W. Dilthey, Das Wesen..., p. 58. 115 H. Schnädelbach observă că "pentru a aplica modelul său de comprehensiune asupra a tot ce este inteligibil în general", Dilthey "profită de cîmpul semantic comun <<expresie-manifestare>> și filozofează oarecum pe bază etimologică". În aceste condiții, termenul de "expresie" dobândește "o funcție-cheie, asemănătoare cu aceea a termenului de << trăire>>": "Tot ce e inteligibil este manifestarea unui fapt interior, iar comprehensiunea este în forma ei elementară o regresie de la faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
căsuța lui săracă pentru ca bietului om flămând să-i tihnească mâncarea fără să-i stea bucătura în gât. S-a așezat scârțâind periculos din toată caroseria lui ciolănoasă și anchilozată pe minusculul trepied de vânătoare, în poziția gânditorului de la Hamangia, filozofând amar asupra nedreptei alcătuiri a acestei lumi. O, Boga, Boga! Zașto? Zașto? O Doamne, Doamne! De ce? De ce? Cinci copii cu mama lor fără mâncare, fără mămăligă... Iar noi folosim mămăliga numai la porci, numai la porci... O Boga, Boga! Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ceea ce este Basarabia o dă un cantautor straniu, cu o voce mai behăită, mai plină de falsete decât cea a lui Serge Gainsbourg și cu înfățișarea unui raket mucalit. Născut în 1970 în satul Nișcani, raionul Călărași, Pavel Stratan nu filozofează la nesfârșit în legătură cu ceea ce ar fi putut sau ar fi trebuit să fie Basarabia astăzi. Nu se întreabă nici măcar cine ar fi putut fi el însuși. Nu se omoară să dea un răspuns la întrebarea „persană” cum poate cineva să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
care, dintr-un motiv sau altul, nu se mai pot alimenta. Folosim alandala cuvinte, pentru conținuturi total diferite. Dragostea e una, iubirea - cu totul altceva. Dragostea are resurse limitate, naturale și pământești. Izvorul iubirii e Dumnezeu - își încheie V.M. confesiunea, filozofând. * Sunt oameni cărora le este rușine de bolile pe care le au, ei sau rudele lor; fac totul, prin urmare, ca să le ascundă, ca lumea să nu afle de ele: „să nu spui la nimeni că X are cancer”, auzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
colț de cârciumă cunoscută numai de tine, cu rinichi de vițel de lapte fâlfâind pe talerul de lemn, brânză albă, roșii și ardei grași la gheață și vin proaspăt, anume scos de la canea. Descartes, cu felul său liber de a filozofa, ba chiar evitând a-și lua haină de filozof, scria În Traité des passions et de l’âme (1649): „Este de observat că În dragoste simți ca un fel de căl durică În piept, iar digestia se face mai ușor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Pe cai!! La Dunăre!! La Dunăre! strigă vitejii Măriei sale îndemnând spre cai. Mă mir că n-am sforăit câteva cuvinte "mari" care să sune din coadă; despre glorie, sânge, oase... Oasele străbunilor, bineînțeles! Aistea ajută la luptat și la murit, filozofează Ștefan. Dar am izbândit Ștefane... altfel cum? spune Vlaicu. Desigur, altfel nu se poate... Cronicarii vor izvodi în letopiseți: "Marți, ghenarie, 10, anul Domnului văleat 6983 de la Zidire, la Vaslui, în locul de-i spune Podul Înalt, Vodă Ștefan a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să dea! Și breslele, că, har Domnului, au de unde. Mai oblojim și noi rănile, cârpim țara stricată... Ce ziceți? Dăm?! Boierii, cu voci mormăite în bărbi, anonime, șovăielnice: Apăi... om da ... Ce să facem? De-i poruncă... Ștefan, cu elan, filozofând: De te gândești bine, cine suntem? Vremelnici pribegi pe ăst pământ... Și câtă osârdie, și câtă nădușală să tot agonisim, că n-apucăm nici să trăim, nici să iubim ca lumea. De te gândești mai adânc, doi coți de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sta să ne târguim deasupra mormintelor proaspăt deschise? mai întreabă Ștefan și apoi, crunt, cumplit, strigă, poruncește: "Nu vreau aurul lor murdar! Vreau stârvurile lor împuțite!". Boierii parcă nici nu suflă. La război, ca la război! "Vae soli! Vae victis!" filozofează totuși Țamblac. Vae, boier Țamblac! Vae! Cerșesc milă! Dar lor le-a fost milă când mi-au secerat atâta tinerețe în floare?! Mă uit la plaiurile Moldovei 'nălbite cu vitejii mei ce stau cu țărna-n gură și mă cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
oștenii Moldovei au sângerat pentru independența Poloniei. Acu' câțiva ani, trecând prin Grünwald, am văzut câteva cruci putrezite pe brațele cărora se mai putea citi: Ion, Vasile, Gheorghe... Pe cine nu-l lași să moară, nu te lasă să trăiești", filozofează Vlaicu. Noroc de nobila șleahtă poloneză și de îngerul nostru păzitor, monseniorul Dlugosz, care au protestat că e samavolnic ceea ce vor să săvârșească împotriva Moldovei-prietene, spune Ștefan. Prea mulți ne-au jinduit, oftează Vlaicu. În cancelariile "Marilor Puteri" împărățiile a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o fi făgăduit "turcește"! nu se lasă mai prejos Duma. Un trădător! Când te gândești că Măria ta l-ai ridicat în Scaun... Și cât sânge moldovenesc și muntenesc a curs pentru aiasta, socotește sever Stanciu. Aiasta-i recunoștința omenească, filozofează Vlaicu. Corcitură, mormăie Ștefan printre dinți. Am crezut că-n vinele lui curge un strop din sângele Basarabilor... Am sperat să stăm împreună la Dunăre stavilă păgânătății... E greu cu iataganul la beregată. Vai de capul lor, îi căinează Vlaicu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la câte o "Poartă"! Ne-am săturat să ne sufle alții în borș! Mi-a ajuns cât am plătit "gloaba" la Înalta Poartă! De ce să ne mulgă?! Cu ce drept?! Cu dreptul peștelui cel mare, ce înghite peștele cel mic, filozofează Țamblac. Îmi vine să urlu ca lupii! exclamă Mihail. Pax vobiscum! binecuvântează Țamblac. Ștefan mai șovăie câteva clipe, apoi, resemnat, face un gest obosit cu mâna a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au afirmat că romanul Adela al lui Ibrăileanu ar fi ușor desuet prin romantismul său, alții că este elegiac și nostalgic atât cât trebuia să rezulte din partea unui scriitor de "fin de siècle". Emil Codrescu este mereu stăpânit de incertitudini, filozofează, dar e un iremediabil sentimental. Frumoasa Adela cântă la clavecin valsuri de Chopin, după care urmează molcomele și îngânduratele conversații în cerdacul de sub cerul senin al nopții. Adela este văzută de Emil mai degrabă ca o proiecție lirică a visătorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
logica islamică. Acolo am deprins și libertatea de a trage cu pușca. Dar mai ales am deprins libertatea. Și tot atunci ați tradus și ați publicat teza de doctorat a lui Nae Ionescu. Ați afirmat undeva că "nimeni nu poate filozofa fără să-i fi studiat pe Kant, Hegel, Fichte". De ce? Ceilalți filozofi (dintre cei mari, evident) sunt mai puțin importanți? Teza de doctorat a lui Nae Ionescu, deși scurtă ca număr de pagini, mi-a solicitat un efort serios, din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
candidați. La intrarea în minister, polițaiul i-a solicitat lui Ulici buletinul. Cum în buletin acesta apărea fără barbă, conform indicațiilor de partid, și după 19 Decembrie își cucerise dreptul de a fi bărbos, cerberul de la intrare a început să filozofeze că "nu e aceeași persoană", că "mai bine vă stătea "ras"... etc., ceea ce l-a determinat pe distinsul scriitor să-și smulgă barba de nervi, să trimită la "origini" nu numai polițaiul, ci și ministrul și să plece trântind ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cârpești găurile coviltirului, Strigi “împotriva Gazei, a Moabului, a Tirului Împotriva lui Iuda si Israel”! Cine te crezi? Pe tine nu te vezi?... Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa ce e rău, Ce e bine, că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
parte, să metasintetizeze ideile și valorile, astfel încât să fie acceptabile pentru toate societățile și culturile și să devină autentic relevante pentru supraviețuirea și dezvoltarea ființei umane. Primul obiectiv pare a fi atins. Sunt atât de multe etici încât se poate filozofa astăzi în registrul polifonic al eticii finațelor, eticii resurselor umane, eticii marketingului, eticii producției, eticii proprietății intelectuale, eticii sistemului economic, eticii sistemului legislativ, eticii afacerilor și a afacerilor internaționale, bioeticii etc. Supraabundența de etici este explicabilă: nu există domeniu sau
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
limba română și valorificându-i în scris resursele E. a intrat direct în posesia unui sistem logic natural, ca să spunem așa, în sensul dependenței lui imediate de limba care l-a generat și, deci, exprimabil doar prin această limbă. El filozofează, cugetă mai bine zis, ridicându-se în sfera metafizică prin cuvintele limbii natale. Învățarea limbii germane, și a altor limbi, reprezenta pentru el consolidarea metonimică și metaforică a limbii române, singurul obiect de cercetare și instrument de creație. Eminescu savura
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele scrisului meu, dar mă și apără de oameni?! În preambulul marii sale cărți, Also sprach Zarathustra, Nietzsche ni-l arată pe apostolul Bucuriei și al viitorului și modul de a filozofa „cu ciocanul”; coborând din munți și Întâlnind un fel de călugăr, un om bătrân care viețuia Împreună cu fiarele, acesta Îl Întreabă unde merge. - Cobor la oameni, Îi răspunde Zarathustra. Eu iubesc oamenii și am să cobor la ei. - Biet călător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ca și noi oamenii, făcute după asemănarea și voința sa. Ca și noi oamenii au și e le dreptul la viață. Numi atunci când le va fi bine lor, anim alelor dar și plantelor, ne va fi bine și nouă cuvântătorilor, filozofa el, uneori, mai mult mustăcind. Adică, atunci când omul va avea în grijă tot ce ea ce este în jurul nostru, plante, viețuitoare, aerul, apa, lumina, ne vom simți și noi oamenii că trăim omenește, susținea el, deși nu era dus prea
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi există totuși o breșă epistemologică, care se definește prin opțiunea existențială a omului între a crede sau a nu crede în Dumnezeu. Această alegere este necesară și pentru interpretarea creștină a istoriei, care presupune recunoașterea lui Iisus
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
își asumă existența, întreaga Existență, îmbătat de bucuria lucidității de a fi, Gând și Stăpân al Realității vizibile și invizibile. Ne cerem iertare de majuscularea atâtor substantive pretențioase, o facem însă tocmai contagiați de Maestrul nostru, de bucuria de a „filozofa precum dansezi”, de uimireaa, da, de uimire de a fi și de uimirea de a ști că suntem! Dar, spre deosebire de Maestrul nostru, noi credem încă în Zei sau, mai bine zis: le simțim „absența”, dacă o cultură și o luciditate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ca „medicină a sufletului“, se auto-suspendă. Filozofia, spun stoicii, nu trebuie să fie nici teorie pură, nici trudnică exegeză de text. Ea trebuie să producă un îndreptar, o „tehnică“ a optimei viețuiri. Odată ce ai tehnica, nu mai e nevoie să filozofezi, pentru că nu mai e nimic de căutat. Or creștinismul recuperează tocmai prestigiul căutării. Și al aventurii individuale. El nu propune rețete, ci indică direcții. Nu se închide în reguli, ci se deschide spre infinitatea cazurilor. Fiecare persoană e o problemă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lui Iov cel tînăr" este o carte a suferinței existențiale din/după eros, un eros visceral, dar nu primar. Este mai mult un Iov care suferă din dragoste de filosofare. Primum vivere, deinde filosofare, dar, mai întîi, iubește și apoi filozofează. Sînt foarte curios și nerăbdător să văd cum va fi primită pe piață. Apariția: deși e gata, aproape, în toamna anului viitor vreau să o tipăresc, dacă se va putea. Roman: un volum care se numește, provizoriu, Mașinăria vieții, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deloc național socialiste sau filozofice. Săbii ascuțite, cizme înalte, picioare care put, bărbi nerase, cai în spume și haleală fără e-uri nu e chiar paradisul, însă tot e ceva. A, și să nu uităm laitmotivul întregii scene moartea. Heidegger filozofa despre moarte, era mic copil, aici îți suflă în ceafă Îndoliata, miroase-a năsălie la fiecare pas... Se strâmbase, grimasa nu avusese cum să scape ochilor cu reflexe metalice ai pictorului, i se transformase fața într-o mască vopsită în
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]