29,920 matches
-
Interesant că, deși unele dintre aceste idei erau în contra curentului, polemici nu s-au iscat. Din când în când câte o voce remarcă depărtarea discuțiilor de esențial, irelevanța lor căci, la ce bun să încerci a defini epicul, personajul, în fine, romanul, când toate acestea "n-o să-l învețe niciodată pe romancier să scrie mai bine" (G. Schwartz). Deseori s-a deplâns patetic decăderea criticii, prin retragerea vechilor critici, ignorând faptul că numărul criticilor tineri - sub 40 ani - este foarte mare
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
atmosfera apăsătoare a tăcerilor din Moderato Cantabile a Marqueritei Duras. Interesant, căci, în fond, scrisul Iolandei Malamen poate fi un nouveau - nouveau roman, o experiență scripturală mai umanistă, dar care se naște tot din complicitatea și fascinația pentru mijloace. în fine, ceea ce deranjează totuși în această carte este lirismul necontrolat și nu tocmai convingător. La braț cu ilizibilul Atât Iolanda Malamen cât și Silviu Lupașcu încearcă să scrie altfel și, ca orice căutare, demersul lor scriitoricesc e urmărit de riscuri, uneori
Colocvii despre roman by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14592_a_15917]
-
mititei și bere, bârfe și frivolități. Iar acei puțini la număr, care-și iau prânzul acasă, în bucătărie cu familia (compozitori, critici, interpreți), monitorizând asiduu rețetarul, sunt bucătarii înșiși, maeștrii aperitivelor contemporane, exotice și, nu de puține ori, indigeste. În fine, tot mai rar se ivesc - din păcate - cinele de taină, în care muzica este o prelungire a rugăciunii, iar comesenii, cu urechile cât tuburile unei orgi, recunosc sufletul generos și nobil al artei sunetelor.
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
titlu, în Luceafărul, 43, 1992, 3); "își bat joc de doctorime" (divers.ro / ARHIVA/ 2002). Destul de răspîndit pare a fi în ultima vreme termenul securime, format de la securist (prin substituție de sufix, pentru a evita o formă prea greoaie): "la finele ceaușismului, securimea vehicula în toată capitala zeci de videocasete" (LA&I 33, 2002, 1), "Noua Fostă Securime îi umbla la dosar" (monitorul.ro, arhiva, 6.04.2001); "foșgăiala securimii" (Cotidianul, 27.04. 2002), "securimea thracoloră" (ournet.md/Îbr/pg), "securimea
Șefime, ștăbime, securime... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14601_a_15926]
-
Dezvoltarea limbii literare române în prima jumătate a secolului al XIX-lea, București, 1904, p. 97-121). Unii dintre ei erau din Transilvania, precum I. Budai-Deleanu, Vasile Aron, Ion Barac, alții din Moldova (Alecu Russo, C. Negruzzi, V. Alecsandri), alții, în fine (Anton Pann, B. P. Mumuleanu) din Țara Românească. Nici aceștia nu reprezentau cîtuși de puțin o atitudine "politică" anti-latinistă (de fapt, cei din Transilvania, mai ales I. Budai-Deleanu, erau profund implicați în ideologia latinizant-istorică a Școalei Ardelene) ci o atitudine
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
care încă ne datorează explicații pentru momentele sângeroase din primii ani postdecembriști. în tot acest interval, fidelii lui Iliescu n-au făcut decât să-și consolideze pozițiile, văzând că nu e nici o diferență între vechiul și noul Vodă. Când, în fine, după sute de atenționări, somații, amenințări din partea societății civile, după ridicări din sprânceană ale democrațiilor occidentale și isterizări ale presei dl. Constantinescu s-a despărțit de Măgureanu, rezultatul a fost de-un amatorism incredibil: a numit la conducerea seriviciilor secrete
Arcadia cenușie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14641_a_15966]
-
trăit un Voiculescu sau Márquez. Fantasticul își păstrează, finalmente, o mare doză de utopie întrucât imaginația subversivă întreține speranța. Dintr-o astfel de perspectivă devine posibilă lectura în palimpsest a uneia dintre cele mai misterioase povestiri scrise de Voiculescu la finele anului 1949, Ultimul berevoi. Data spune mult, de la sine, iar sub scenariul magic, cu întregul lui arsenal de mijloace, se descopăr, în scriere ascunsă, simboluri privind istoria adevărată. Mai Întâi, incitată de scrierea substantivului din titlu, când cu majusculă, când
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
cu arme de foc? O revelație pregătește finalul: "Teatrul magic vrea bărbăție adevărată, potrivnic viu, nu o sperietoare". Și atunci magul însuși îmbracă blana ursului pentru a repeta provocarea cu puteri cum numai el le avea. Miracolul se produce, în fine, atunci când printr-un efort suprem, suicidar, concentrat în sine, solomonarul aruncă masca, iar taurul atacă și își ucide provocatorul, "ca să se știe că de acum înainte nimeni nu-i mai poate sta împotrivă". Dar el, spiritul pământului, a ucis cu
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
Dar nu e mai puțin adevărat că două emisiuni despre carte pe același post t.v. nu sînt de lepădat. Să nu-l uit pe dl Stelian Tănase, al cărui talk-show e adesea, în sens larg și bun, cultural. În fine, cînd TVCultural își va găsi identitatea și audiența (și la propriu: el nu poate fi încă "prins" în multe, foarte multe locuri, nu doar îndepărtate, dar chiar din Capitală), vom putea să observăm un început de relansare a culturii pe
Culturale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14662_a_15987]
-
Dar unde e nebunul? Nu dau de nebun!... Întreb la nimereală un paznic unde e șampdeblé, numai atât uitând că am văzut tabloul pe vremuri la Londra, la Tate Galery. Omul a înțeles însă și îmi spune; și intru, în fine, la Van Gogh, liniștit, ca-ntr-un lan blond de grâu... Arleziana... Odaia artistului, cu perspectiva ei imposibilă... La Guinguette... Biserica din Anvers, bleu adânc, sauvage, de ocean încruntat. După două ceasuri, amețit, cobor clătinându-mă scările de fier ca
Reflexe pariziene XII by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14656_a_15981]
-
vara, iar cel slab iarna. Asta era tot ce știa Leandru despre femei din taifasurile din familie, dar fata fără degetul inelar îl atrăgea. În acele zile îl aștepta undeva fabula rasa, "povestea lui goală" care îl implora ca în fine Leandru să se mute în ea. Prin lacul Ohrid curge rîul Drim împărțindu-l în două. Într-o seară Despina și Leandru puseră în barcă un năvod și fură împinși în lac de rîul care în zori îi aruncă în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și se mai încălzește un pic și care, decolând brusc, speriați, aripile lor înghețate scot un zgomot de sticlă spartă. Câțiva se așează pe capul statuii lui Eminescu de la Ateneu. E secetă. După un timp, câțiva nori se adună în fine deasupra Bucureștiului. Parcă ar sta să plouă. Un tip, pe Transilvaniei, unei tipe care încearcă de zor să deschidă o umbrelă veche, defectă: "Tâmpito, închide umbrela, sperii ploaia!" Mitică în piața Amzei. Văzând un Mercedes negru care turtește botul unei
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
-i acordaseră, ca și lui Eminescu, stipendii generoase ( Maiorescu fusese și acționat în judecată, ca fost ministru, pentru a-l fi remunerat din bani publici) ( ură de țăran veșnic neacomodat cu boierii și cu orașul), s-ar fi făcut, în fine, detestat pînă și de ardelenii lui, care-l socoteau filomaghiar ( el însuși își zicea cosmopolit) și neiubitor al ideii de unire cu "țara". Interpretarea e tendențioasă. Se bazează pe articolele de ziar ale lui Slavici ori pe cîteva broșuri care
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
sau Timothy Garton Ash pe teren american. De fapt, înclin să cred că maniera de a scrie așa cum o face el s-a născut mai devreme. Acest scriitor se poate revendica foarte bine de la new journalism, curentul literelor americane de la finele anilor ’60 care a dat scriitori de talia lui Thomas Wolfe. Acesta scria într-un articol de atunci că romanul este o formă de artă moartă. Scriitorii adevărați experimentau în acea vreme nonficțiunea, reportajul fierbinte de pe stradă își apropria uneltele
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
și placă turnantă pentru terorismul mondial; nu avea ce căuta într-o axă a păcii în care se găsește, între alte țări, Libia lui Gaddafi, ajunsă, prin iresponsabilitatea ONU, președintă a Comitetului ONU pentru drepturile omului (!); nu era normal, în fine, ca președintele Franței să aplice o măsură Irakului (să așteptăm să vedem dacă Irakul are sau nu arme nucleare) și alta Coreei de Nord (cum să intervenim, cînd Coreea are arme nucleare?). Remarcabil prin luciditate, articolul lui André Glucksmann arată
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14052_a_15377]
-
pentru că, fiind prea departe, nu se putea ocupa de administrarea lor, ei bine, toate acestea nu făceau din noi niște bogați, ba chiar repet, păstrez o impresie oarecum de sărăcie. Aveam o căsuță la marginea Bucureștilor, aveam o servitoare, în fine, cam tot ce ne trebuia, dar nu mai mult de atât. Nu mai aveam nici o casă la țară, prin urmare ne petreceam vacanțele pe la alții, pe la veri, dintre care unii chiar îndepărtați. - Era o decadență. - Bunicul matern, generalul Grădișteanu a
Neagu Djuvara by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13985_a_15310]
-
cu sobrietate narate, salvarea a venit din moștenirea genetică a fiului de director de școală sătească, din ambientul familial, din credința în cultură, pe șleau din cultul literaturii, cel larg deschis miracolelor vieții - vezi capitolele dedicate satului natal, cele de la finele volumului, de relatări ale unor călătorii - și, mai în genere, oricare din reperele angajând darul observației, concursul detaliului, stilul răspunzând sigur țintei propuse, fără ieșiri din matcă. Copilul simte natura în care el se individualizează, adolescentul cade în patima lecturii
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
veac, preciza Virgil Ierunca într-un interviu, conceptul de exil nu mai rezistă. Au apărut veleitarii, impostorii, afaceriștii exilului, în așa fel încît libertatea s-a transformat în confuzie". Nici nu se putea altminteri în cadrul unui fenomen de masă! În fine, al treilea val al exodului are loc după căderea Cortinei de Fier, în pofida faptului că analiștii consideră emigrația politică românească drept lipsită în prezent de motivație: "Mulți din cei care au venit în SUA în ultimii zece ani la studii
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
termenii ei la îndemână: "Floarea gingașă a vieții/ Din adâncul sufletului s-a deschis/ La început cu o bucurie de nedescris./ Dar mai apoi văzând cum îngheață/ în răcoarea dimineții/ Repede a vrut să se întoarcă/ În sicriul singurătății". În fine, strofele 1, 3 și 4 din Singurătate, iar din Speranța, "sufletul atât de neiubit" cât și versul de încheiere, acceptate, cum spuneam la început, nu pentru originalitate ci pentru intensitatea greu de descris a trăirii. De aceea simt că ar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14095_a_15420]
-
imensei moșii argheziene. În definitiv, toți ies din Cuvintele potrivite de Arghezi: și Bacovia cu muzica lui monotonă, și Barbu cu purismul lui radical, dar și cu pitorescul lui metafizic, și Blaga, cu spiritualismul lui dezolant, lipsit de Dumnezeu. În fine, Nichita Stănescu: poetul care îngăduie limbii române cea mai desăvîrșită libertate cunoscută vreodată, violînd morfologia și sintaxa, brutalizînd (deseori cu grație) vocabularul. Nimeni nu s-a mai jucat asemenea lui cu toate cuvintele pe care dicționarul i le furniza; creînd
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
timp nici să mor...". Așa că nici de Caragiale n-a avut timp să audă. Un cetățean turmentat de la Terasa Paharnicului: "Caragiale? Hai că ești simpatic! E scriitor, nene. Dai o vodcă, îți spun și cum se ducea la Veronica..." În fine, un june corupt de munca în Italia: "Poa' să fie și anu' mamei lu' Caragiale! Nu-mi foșnești mie Caragiale, mie foșnește-mi niște parai sau euro, că pe-astea le citesc din prima..." Atenție bancheri de la BNR! V-ați
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14099_a_15424]
-
față de putere au fost supraevaluați estetic (au intrat în manualele școlare și istoriile literare, au primit premii și s-au bucurat de recenzii laudative), în vreme ce alții au rămas demni cu prețul marginalizării sau chiar al minimalizării valorii operei lor. În fine există și scriitori valabili din punct de vedere estetic, dar care de dragul unor importante privilegii sociale au cauționat (direct sau mimînd un apolitism complice) regimuri politice reprobabile. Din prima categorie ar face parte scriitori precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Dinu Săraru, Fănuș Neagu, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor. În a doua categorie intră Vasile Voiculescu, Paul Goma, Mircea Ivănescu, Leonid Dimov, Șerban Foarță, Sorin Mărculescu, George Almosnino, Virgil Mazilescu. În fine, în a treia categorie îi regăsim pe George Călinescu, Mihai Ralea, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Mihail Sadoveanu, dar și pe contemporanii noștri Eugen Simion și Andrei Pleșu. În mod natural, Gheorghe Grigurcu se simte solidar cu scriitorii demni
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
scriitor contemporan care rescrie cuvînt cu cuvînt Don Quijote și devine autorul unei alte opere decît aceea a lui Cervantes trebuie interpretată în felul următor: Eminescu (spre a rămîne la exemplul lui) este un cu totul alt poet pentru Maiorescu la finele secolului XIX decît este pentru Negoițescu la mijlocul secolului XX, deși poezia lui este, cuvînt cu cuvînt, riguros aceeași. Chiar faptul că Maiorescu n-a găsit de cuviință să citească poeziile rămase în manuscris, încredințîndu-le Bibliotecii Academiei, spune mult: criticul junimist
Conul și piramida by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14129_a_15454]
-
e puțin cam zăpăcită, știi? - Dacă doriți, revin altădată. - Nu, nu, intră. Mă trase de braț și închise ușa. Nu-i spune nimic bietului Blay, dar adevărul e că mi se pare o prostie ce vrea să facă... Dar, în fine, o să fie o distracție pentru copilă, o să aibă cu cine să stea după-amiezile cînd nu sunt eu acasă. Cum te cheamă, frumosule? - Daniel. - Daniel. Ce nume frumos! Și Susana mea s-ar fi numit așa dacă ar fi fost băiat
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]