883 matches
-
Acum Finlanda lupta "doar" pentru a pierde cât mai puțin teritoriu care se învecina cu regiunea Leningradului. Pentru a păstra opinia publică de partea finlandezilor, nici una dintre aceste informații nu au fost publicate - nici în Finlanda,nici în străinătate. Lupta finlandezilor a rămas până la sfârșit o luptă pe viață și pe moarte. În februarie 1940, Aliații s-au oferit să acorde un ajutor. Planul lor, aprobat pe 5 februarie de Înaltul Comandament Aliat, prevedea debarcarea a 100.000 de militari britanici
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
militari francezi în portul norvegian Narvik și sprijinirea Finlandei, după traversarea Suediei și asigurarea securității rutelor de aprovizionare de-a lungul acestui drum. S-a căzut de acord să se pună planul în aplicare pe 20 martie, cu condiția ca finlandezii să ceară ajutor. Pe 2 martie, au fost cerute, în mod oficial, drepturi de tranzitare a trupelor și materialelor militare din partea guvernelor Norvegiei și Suediei. Se spera ca prin această să fie aduse în cele din urmă aceste două țări
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
țara ar fi fost înfrântă în război. De asemenea, Wilhelmstrasse dădea sfaturi precise pentru acceptarea păcii în condițiile unor pierderi teritoriale — germanii afirmau că orice concesiune teritorială "poate fi oricând corijată mai târziu." În timp ce germanii și suedezii făceau presiuni asupra finlandezilor să accepte pacea în orice condiții, francezii și britanicii aveau obiective diametral opuse. Din când în când, finlandezilor le erau propuse diferite planuri de ajutor. Pentru început, franco-britanicii promiseseră că vor trimite 20.000 de oameni care să ajungă în
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
Mannerheim, era pesimist în legătură cu situația militară. De aceea, pe 29 februarie, guvernul a decis să înceapă negocierile pentru încheierea păcii. În aceeași zi, sovieticii au declanșat un atac împotriva orașului Viipuri. Când Franța și Marea Britanie și-au dat seama că finlandezii iau în serios opțiunea tratativelor de pace, și-au reînnoit oferta de ajutor: 50.000 de oameni aveau să fie trimiși dacă Finlanda cerea ajutorul până la 12 martie. Doar 6.000 aveau să fie destinați expres pentru Finlanda. Restul trebuiau
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
ar fi oprit până în cele din urmă Uniunea Sovietică să cucerească întreaga Finlandă, prin trimiterea de noi trupe în zonă din rezervele care păreau nesfârșite. Până la sfârșitul iernii a devenit clar că trupele sovietice erau epuizate. Germanii îi sfătuiau pe finlandezi, în acest timp, să negocieze cu sovieticii. Pierderile rușilor erau foarte mari, iar situația era stânjenitoare pe plan internațional. Odată cu venirea primăverii, trupele sovietice riscau să se împotmolească în mlaștinile împădurite. Termenii unui proiect de înțelegere au fost prezentați finlandezilor
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
finlandezi, în acest timp, să negocieze cu sovieticii. Pierderile rușilor erau foarte mari, iar situația era stânjenitoare pe plan internațional. Odată cu venirea primăverii, trupele sovietice riscau să se împotmolească în mlaștinile împădurite. Termenii unui proiect de înțelegere au fost prezentați finlandezilor pe 12 februarie. Nu doar germanii, dar și suedezii erau nerăbdători să vadă războiul încheindu-se, datorită temerilor de prăbușire a frontului finlandez. Cum guvernul finlandez ezita să accepte grelele condiții sovietice, regele Suediei Gustaf al V-lea a făcut
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
de prăbușire a frontului finlandez. Cum guvernul finlandez ezita să accepte grelele condiții sovietice, regele Suediei Gustaf al V-lea a făcut o declarație publică, prin care refuza cererea finlandeză pentru ajutor al trupelor regulate suedeze. Până la sfârșitul lui februarie, finlandezii își epuizaseră stocurile de muniție. În același timp, Uniunea Sovietică a reușit să străpungă aliniamentul până atunci impenetrabil al liniei Mannerheim. Pe 29 februarie, guvernul finlandez a fost de acord să înceapă negocierile. Până pe 5 martie, Armata Roșie depășise cu
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
mult — de la 48.000 de morți sau dispăruți în acțiune, așa cum au afirmat autoritățile sovietice imediat după încheierea războiului, până la 270.000, conform afirmațiilor lui Nikita Hrușciov. Veteranii finlandezi ai "Războiului de Iarnă" se laudă cu mândrie că, pentru fiecare finlandez căzut în luptă, sovieticii au pierdut zece soldați. În plus, sovieticii au pierdut foarte mult echipament militar, printre care și 2.000 de tancuri distruse sau capturate. Pierderile finlandezilor au fost de 22.830 de soldați morți. La semnarea tratatului
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
ai "Războiului de Iarnă" se laudă cu mândrie că, pentru fiecare finlandez căzut în luptă, sovieticii au pierdut zece soldați. În plus, sovieticii au pierdut foarte mult echipament militar, printre care și 2.000 de tancuri distruse sau capturate. Pierderile finlandezilor au fost de 22.830 de soldați morți. La semnarea tratatului de pace de la Moscova , din 12 martie 1940, Finlanda a fost obligată să cedeze o parte din Karelia și al doilea oraș ca mărime al țării, Viipuri, o bună
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
patru insule din Golful Finic. Peninsula Hanko a fost concesionată pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare. Rușii au returnat orașul Petsamo cucerit în timpul războiului. Privit în ansamblu, condițiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Rușii căpătaseră orașul Vîborg în plus fața de cererile lor de dinaintea războiului. Simpatia arătată de Liga Națiunilor, Aliații occidentali și Suedia, în mod special, s-au dovedit un câștig de durată pentru finlandezi. Mai târziu, ostilitățile au fost reluate în timpul
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Rușii căpătaseră orașul Vîborg în plus fața de cererile lor de dinaintea războiului. Simpatia arătată de Liga Națiunilor, Aliații occidentali și Suedia, în mod special, s-au dovedit un câștig de durată pentru finlandezi. Mai târziu, ostilitățile au fost reluate în timpul unui nou război. După război, conducerea locală kareliană, parohiile și organizațiile provinciale au înființat Karjalan Liitto pentru a apăra drepturile și interesele evacuaților din Karelia și pentru a găsi o soluție pentru reîntoarcerea
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
disputele teritoriale s-au reînnoit. Anumite grupuri restrânse din Finlanda au început să pretindă retrocedarea pașnică a teritoriilor cedate. Cel mai activ grup este ProKarelia. În ultimele alegeri ei au pretins că se bucură de sprijinul a 26% - 38% dintre finlandezi. Deși retrocedarea pașnică a Kareliei a fost tot timpul pe agenda sa politică, Karjalan Liitto s-a ținut tot timpul departe de astfel de dezbateri publice.
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
organisme deriva de la numele în limba rusă a Consiliului special al NKVD, Особое Сoвещание, (OCO). Experiența câștigată în timpul funcționării acestei troici speciale a fost mai apoi folosită și în cazul altor operațiuni naționale ale NKVD-ului împotriva românilor, letonilor sau finlandezilor. Instituția troicii a fost abolită în 1938 prin Decretul cu privire la arestări, supravegherea procurorului și desfășurarea investigațiilor, emisă în comun de către Sovnarkom și de Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Troica NKVD () [Corola-website/Science/299668_a_300997]
-
a peninsulei Kalastajansaarento (Rîbacii) din Marea Barenț și insulele Suursaari, Tytärsaari, Lavansaari și Seiskari din Golful Finic. În sfârșit, peninsula Hanko a fost concesionată pentru 30 de ani URSS-ului în vederea construirii unei baze navale. În ciuda unei convingeri larg răspândite. Finlandezii nu au acceptat tranzitul pe cale ferată a trupelor sovietice spre baza navală Hanko, deși au fost pretinse de Moscova pe 9 iulie, după ce Suedia a acceptat tranzitarea țării de către trupele Wehrmachtului pe cale ferată către Norvegia ocupată. În cadrul tratatului de pace
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
industrială Enso, care inițial era în mod clar în zona neocupată de sovietici, a fost în scurtă vreme adăugată pierderilor teritoriale și de echipamente industriale finlandeze. Din punctul de vedere sovietic, noua frontieră nu a fost stabilită în mod arbitrar. Finlandezii au fost șocați de duritatea condițiilor de pace. Se părea că se pierdea mai mult prin acceptarea păcii, decât prin cuceririle armate sovietice. În plus, se pierdeau câteva dintre cele mai valoroase regiuni ale Finlandei: Simpatia întregii lumi nu a
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
părea că se pierdea mai mult prin acceptarea păcii, decât prin cuceririle armate sovietice. În plus, se pierdeau câteva dintre cele mai valoroase regiuni ale Finlandei: Simpatia întregii lumi nu a părut să aibă o valoare prea mare în ochii finlandezilor. Mai mult, finlandezii au fost dezamăgiți de atitudinea celorlalte națiuni, în special de cea a suedezilor, care au oferit multe dovezi de simpatie, dar au evitat să se implice într-un conflict sângeros. Condițiile grele ale tratatului i-a determinat
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
pierdea mai mult prin acceptarea păcii, decât prin cuceririle armate sovietice. În plus, se pierdeau câteva dintre cele mai valoroase regiuni ale Finlandei: Simpatia întregii lumi nu a părut să aibă o valoare prea mare în ochii finlandezilor. Mai mult, finlandezii au fost dezamăgiți de atitudinea celorlalte națiuni, în special de cea a suedezilor, care au oferit multe dovezi de simpatie, dar au evitat să se implice într-un conflict sângeros. Condițiile grele ale tratatului i-a determinat pe finlandezi să
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
mult, finlandezii au fost dezamăgiți de atitudinea celorlalte națiuni, în special de cea a suedezilor, care au oferit multe dovezi de simpatie, dar au evitat să se implice într-un conflict sângeros. Condițiile grele ale tratatului i-a determinat pe finlandezi să caute sprijin în al treilea Reich și i-a făcut pe mulți finlandezi să considere ca fiind justificată orice acțiune revanșardă. Doar un an mai târziu, în iunie 1941, ostilitățile dintre Finlanda și URSS au fost redeschise în războiul
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
suedezilor, care au oferit multe dovezi de simpatie, dar au evitat să se implice într-un conflict sângeros. Condițiile grele ale tratatului i-a determinat pe finlandezi să caute sprijin în al treilea Reich și i-a făcut pe mulți finlandezi să considere ca fiind justificată orice acțiune revanșardă. Doar un an mai târziu, în iunie 1941, ostilitățile dintre Finlanda și URSS au fost redeschise în războiul în continuare.
Tratatul de pace de la Moscova (1940) () [Corola-website/Science/302353_a_303682]
-
a fost o organizație paramilitară finlandeză voluntară de femei. În timpul Războiului civil finlandez organizația a activat pe lângă Gărzile albe. După acest război a fost fondată ca o organizație separată la 9 septembrie 1920. Numele provine de la un poem scris de poetul Johan Ludvig Runeberg. Parte a unei cărți vestite in epocă, Povestirile lui
Lotta Svärd () [Corola-website/Science/311195_a_312524]
-
politice în toate clasele sociale și în cadrul principalele naționalități, inclusiv printre rușii bogați. Până la începutul anului 1904, activiștii liberali din zemstve și din asociațiile profesionale au format o organizație numită "Uniunea Eliberării". În același an, ei s-au unit cu finlandezii, polonezii, georgienii, armenii și cu rușii membri ai PSDMR pentru a forma o alianță antiautocratică. În ianuarie 1905, preotul ortodox Gheorghi Gapon, care era liderul unei asociații muncitorești finanțată din umbră de poliție, a condus un marș uriaș, pașnic, în
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
prin revigorarea cenzurii religioase, persecuția populațiilor neortodoxe și/sau neruse, au permis și încurajat dezvoltarea antisemitismului și au anulat autonomia universităților. Ei au atacat elementele liberale și/sau neruse, alienând un segment larg al populației imperiului. Naționalitățile importante neruse, (polonezii, finlandezii, letonii, lituanieinii sau ucrainienii), supuse unui proces intensiv de rusificare, au răspuns prin creșterea naționalismului antirus. Foarte mulți evrei au emigrat sau s-au alăturat mișcărilor radicale. Organizațiile și mișcările politice secrete au continuat să apară, să se organizeze și
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
armatei olandeze în cantitățile necesare era Uniunea Sovietică. Numai că această sursă nu a putut fi folosită, deoarece guvernul olandez, spre deosebire de alte guverne occidentale, nu recunoscuse regimul de la Moscova. Olandezii au încercat în 1940 să achiziționeze armament sovietic capturat de finlandezi, dar tranzacția a eșuat. În momentul declanșării invaziei germane pe 10 mai, cea mai mare problemă a armatei olandeze era lipsa acută vehiculelor blindate. În acel moment, toate armatele beligerante dispuneau de importante forțe blindate, dar Olanda nu reușise să
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pâine albă, servite la orice oră din zi. Masa caldă unică este servită pe la orele 17-18. Peștele joacă un rol important în alimentație, dar scandinavii consumă și mari cantități de carne de porc, vacă, berbec, oaie, pasăre, vânat, bine condimentate. Finlandezii prepară o renumită plăcintă de pește, iar norvegienii, perișoare de pește. Mâncărurile nu sunt servite într-o anumită ordine sau după un anumit criteriu în cadrul meniului. Neputând cultiva vița de vie și măslinul, popoarele nordice s-au folosit de bere
Bucătăriile lumii () [Corola-website/Science/302457_a_303786]
-
cu structură mongoloidă (precum e cazul unor uzbeci sau tătari). Majoritatea persoanelor turcice au pomeții ridicați, capete rotunde și părul drept. Sunt multe discuții pe seama originii rasiale a popoarelor turcice, unii considerând că există o rasă ural-altaică compusă din unguri, finlandezi, estoni, popoare turcice, mongoli și tunguși; alții considerând că exista o rasă turcică separată, parțial amestecată cu mongoli. Alții atrag atenția din nou că multe limbi au fost adoptate fie benevol fie silit de alte popoare diferite rasial. Teoria acceptată
Popor turcic () [Corola-website/Science/298161_a_299490]