687 matches
-
vorbit despre copilăria lui din casa aceea curățică de cărămidă roșie și de pasiunea pentru ordine a mamei lui. Bucătăria ei era un adevărat miracol de curățenie strălucitoare. Totul era întotdeauna la locul lui și nicăieri nu vedeai măcar un firicel de praf. De fapt, curățenia era la ea o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de nenumărate picături de apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi cu ciocul de gât pe celălalt, care se îndepărtă scoțând piuituri plângărețe. Am așteptat un moment, fără să mă gândesc la ceva, poate doar la Clămence și la micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de brânză tare ca lemnul de stejar și o ulcică de vin. Lăsă totul pe o măsuță și ne ură noapte bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oglinda în spatele căreia stătea doamna Popa și își privi o carie. Ei bine, el are tot timpul din lume. El are totul sub control. El are pistele lui. * Mariana murea încet de rușine. * Contesa își privi chipul în oglindă. Un firicel de păr moale și blond îi crescuse deasupra buzei de sus. Contesa zâmbi. De când intrase intrase omul ăsta în viața ei, parcă se urâțise puțin. Parcă-și pierduse din intangibilitate. Până și efortul să comunice cu el îi urâțea parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
care mi-o trăgea. Veneam în fugă printr-o hală murdară și plină de tot felul de fiare ruginite, deschideam ușa și răcneam cât mă țineau puterile: ― Fugiiiiiiiți! Directorul se afla exact în acel moment acolo, mă vedea pe mine, Firicel, inginerul utecist, personaj negativ, culmea, îndemnând la fugă și îmi ardea două palme năucitoare. Frigul de afară și obrajii mei încălziți de atâtea scatoalce nășteau aburi care se așezau aiurea în cadru, așa că regizorul spunea invariabil: ― Încă o dublă! ― Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe care scrie tentativă de puci. Dedesubt, privirile uimite ale morților, pe niște fețe subnutrite, cine‑mi face mie una ca asta și de ce, din moment ce și eu sunt de‑ai lor, fiul unui coate‑goale ca și ucigașul meu, un firicel de sânge se scurge din colțul gurii și din ambele urechi. Din firele astea e țesută istoria, nu din firele de aur din mantiile împăraților Austriei și ale regilor Ungariei. Cred că visez, să mi se întâmple tocmai mie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acel om de nerecunoscut, mut, absent, indiferent, rece. Parcă nu mai era soțul ei. Se apropia miezul nopții și somnul tot nu i se lipea de pleoape. Ședea singură în camera de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
frunze, în fine bobocul și floarea neștiutoare, îmbujorată, ademenitoarea de fluturi, cutremurarea pistilului presărat cu polen și primul boț al fructului, crud și acru, strepezitor de dinți, urmat de pârgul rumeniu, lucios, aproape de plesnet!... Pentru ce toată această strădanie? Un firicel de apă i se prelinse pe bărbie. Se scărpină nervos. Îi crescuse barba, țepii scurți și aspri ai bărbăției lui. - Mă întorc mâine la Viena, rosti pe neașteptate fără să intre în salon și fără să i se adreseze pe
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
arunce pe burtă. Dădu cu mâna peste lanterna subțire cu carcasa de plastic, scăpată de tovarășul său și înjură încet. Se târâ în patru labe, mușcându-și buzele de nemulțumire. Făcea prea mult zgomot, dar era bine că avea un firicel de lumină, chiar dacă se întrerupea destul de des. Mătură spațiul din fața lui la câțiva pași și înlemni de groază când dădu cu ochii de arătarea imensă. Icni cu disperare și se năpusti înapoi, fără a se mai ridica în picioare. -- Te-
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PE PLAJA FĂRĂ NUME... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1504 din 12 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Pe plaja fără nume, de mine rătăcit Și descompus de valuri în mii de firicele, Simțeam lumina crudă, crescând din răsărit, Albind cenușa arsă a patimilor mele. Mă desmierdau adâncuri ce trimeteau prin unde, Crâmpeiele de raze ce foc purtau de sus, Să reaprindă bobul de jar dintre imunde Cochilii sfărâmate și putrede-n apus
PE PLAJA FĂRĂ NUME… de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363037_a_364366]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > MAICUȚA Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului E numai suflet, numai alinare, Ea dă într-una, dă mereu din ea, Un firicel de om, ce-ți ține măna, Și-ți vindecă tot răul ce e pus în ea. Cu pașii mici, trudind mereu prin casă, În gănd îi poartă pe cei dragi Și-n rugăciuni cu nard îi învelește Să-i apere
MAICUŢA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363491_a_364820]
-
proverbial, chiar atunci când mustră, poeta o face cu glas rugător și ponderat, cu delicatețea ce o caracterizează. Chiar și în vremuri aprige, sufletul găsește puterea de a se redresa, prin rugăciune, de a-și regăsi pacea și speranța, iar un firicel de iarbă îi poate din nou aduce surâsul pe buze: „Cu ce ne-a mai rămas fecund în noi/ Visăm mereu și năzuim, speranțe.../ Nu ne vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din nuferi gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e amăgire/ Mi-e dor de-o oază de sinceritate”. Caut în
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
îneca chiar dacă ar ști să înoate și știm cu toții că cel mai bine poate să înoate un bebeluș într-un mediu nu foarte larg, pentru că nu a învățat încă s-o facă și pentru că nu există în sine vreun mic firicel măcar de frică în mintea lui, cu atât mai mult pentru că nu putem vorbi de o minte umană în adevăratul sens al cuvântului, ci doar de instinct pur. Ori într-un mediu larg și pentru mult timp poate numai un
EGALITATE ÎNTRE IUBIRE ŞI ÎNDRĂGOSTIRE?? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361093_a_362422]
-
lecția, învățătoarea te bate cu nuiaua, sau te pune la colțul clasei în genunchi pe coji de nuci. Îmi părea rău că nu o să mai pot să mă bălăcesc, împreună cu gâștele satului, în pârâul Beica. Doamne, ce mai iubeam acest firicel de apă tulbure! Deși aducea multe necazuri oamenilor. Când era vară și cald, apa aducea răcoare. De acolo aduceau oamenii apa în găleți să ude grădinile. Noi, copiii, prindeam broaște și peștișori. Pe aceștia din urmă îi puneam în borcan
PRIMA ZI DE ŞCOALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360828_a_362157]
-
Cântec răsărit din ape” care îmbuchetează paisprezece cântece alese și, într-adevăr, răsărite din ape, dar din ape limpezi și mirifice ce scaldă câmpul și cerul Dobrogei și poartă dorurile, dragostele, jelile pescarilor, mândrilor, mândrulițelor, grindului dintre Dunăre și Marea Neagră. „Firicel de busuioc”, „Murgule, coamă frumoasă”, „Hai, mândro, să doinim iară”, „Mândruliță dobrogeană”, „Inimioară, inimioară”, „Balada lui Zbârlea, pescarul”, „Colo jos sub mal de apă”, „Luai boii să-i înjug”, „Sârba lui Asmanu”, „Ilenuțo, und’ te duci?”, „Soră dragă, Dunăre”, „Lună
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
chiar Legea 18, născută spre bucuria și , mai ales, chinul țărănimii, zdruncină poporul din temelii! Dar să lăsăm să vorbească faptele. În unul din satele României, despre care s-a tot scris, exista pe harta sa veche un pârâu. Un firicel de apă ce străbătea satul de la un capât la celălalt. Pe direcția nord-vest- sud-est. În realitate, de-a lungul timpului, debitul său a variat de la zero la normal. În ultimii ani, datorită ploilor abundente, apărând noi izvoare, precum și Legea 18
PUTEREA ŞI PÂRÂUL BUCLUCAŞ DIN SATUL LUIO DIO de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363115_a_364444]
-
împinși dincolo de biserica străveche până hăt, departe, spre gura pădurii și de-acolo către adâncul ei cel negru, înspre poalele muntelui. Ca prin farmec, o liniște de piatră se lăsase pretutindeni. Se auzea parcă doar inima-i bubuind lângă plăpândul firicel de viață ascuns la piept sub cojoc. Se afla într-o poieniță scăldată în argint. Zăpada înaltă de-un stânjen îl chema să se tăvălească în puful ei. Și cum n-ar fi făcut-o?! Numai ca pârdalnica de frică
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
asta să marchez. Dar maiul nu suportă bulevardierii așa că mă trimite la fel ca prima oară ,să stau la rând. Și tot la coadă ! Asta n-a mai zburat ca prima , dar zace fracturată, legată de topor doar printr-un firicel de lemn, subțire . - Ce naiba ai făcut ?? Ai rupt coada la topor ? îmi întrerupe socru-meu contemplarea încruntată. Măi ,că nepriceput mai ești ! Vezi colo în dreapta că mai e un topor ,adu-l încoa să-l scoatem pe-ăsta ! Mai mult
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
povestirii îi tăiase la un moment dat respirația. Trăia cele spuse, cu obrazul ușor îmbujorat, de parcă toate întâmplările evocate s-ar fi derulat înaintea lui. De sub șepcuța din paie de orez prinsese să i se prelingă pe obrazul stâng un firicel de transpirație. Plaja începuse să se cam golească de lume. Prin peretele popicăriei din spatele nostru se auzeau voci, ființa acolo un mic centru de închiriat obiecte de plajă, șezlonguri, umbrele și altele de felul acesta. Oamenii le restituiau înaintea plecării
MEDEEA DE PE ISTRU (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366788_a_368117]
-
oferim timpului rolul de a fi cel mai bun judecător? Și vine și acel timp în care te bucuri de ceea ce există doar. Dacă există, nu a fost nimic în zadar. Mai ales, să știi să-ți fii și propriul firicel de nisip în asemenea cazuri. Să nu te supraapreciezi. Prin aulele universității, în acele timpuri, se puneau pe balanță un suflet, cel al pedagogului, și sute de suflete ale discipolilor, și ce minune, era o balanță ideală. În vuietul nemișcat
DRAGOSTEA, DELOC FAMILIARĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367660_a_368989]
-
căruia lacrimi fierbinți se prelingeau pe obrajii înflăcărați. Căpitanul surâse și colțurile buzelor săltară smocurile musteței stufoase ce-i acoperea gura uscată. Se așeză în genunchi, își potrivi capul, rămânând așa până când, din grumaz, începură a țâșni zeci, sute de firicele de sânge, înroșind butucul. Elisabeta împietri, dar nu se clinti din loc. Auzea zbieretul copiilor, al fetelor luate pentru haremurile demnitarilor otomani. Plânsetul lor o îngrozea. Cei prezenți gemeau ușor la fiecare cădere de capete. Soarele se ridicase cu mult
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
fericită Visez iubire spre eternitate. Luminii-i cer smerită să-mi arate Un drum cu liniști, fără frici ascunse Doamne, te rog în mare-ți bunătate Deschide-mi căi de dragoste pătrunse! Dragoste de tine Aș vrea să fiu un firicel de floare Pe perna ta să-mi odihnesc petale Și răspândind miresme-mbătătoare Iubirea mea să-ți dărui din pocale. În nopțile în care nori ți-adună Pe frunte gânduri și în suflet frig Să împletesc cununi din flori de
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
un viitor pe care trebuia să-l transforme în aur cu orice preț, chiar și cu prețul pierderii unei prietenii atât de trainice, cum era cea a lui Mike. - Ești nebun!, se întristă Mike, ducându-și mâna la buze. Un firicel de sânge se prelinse pe bărbia rotundă, iar ochii săi căprui se întristară. Dându-și seama de greșeala făcută sub impulsul nervilor, Marshall se scutură deodată și se repezi în ajutorul celui mai bun prieten. - Te rog, iartă-mă! N-
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
în dreptul porții. Trebuia să ne grăbim, iar noi abia dacă ne încumetam să ne îndepărtăm de casa în care ne învăluiseră sentimente deosebite. Și nu numai în casă se simțea o vibrație aparte, ci și în jur, parcă și în firicelele de iarbă din curte. Iubitorul de oameni și de Dumnezeu, Vasile Voiculescu, doctorul cel fără de arginți, scriitorul, pesemne lăsase o dâră de blândă adiere pe unde trecuse, iar noi eram unii dintre beneficiarii acestui semn bun. Dar cum călătorului îi
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]