233 matches
-
împotriva sultanului, ci a ienicerilor, care sfidau ei înșiși Poarta. Liderii sîrbi au continuat să negocieze cu guvernul otoman pe toată durata acestei perioade. Obiectivele sîrbilor au rămas neschimbate în timpul primei perioade a rebeliunii. Ei cereau pur și simplu aplicarea firmanelor emise deja de Selim, dorind deci pur și simplu ca Poarta să le garanteze îndeplinirea promisiunilor făcute. Țelul lor era izgonirea dahiilor de pe teritoriul lor, nu dobîndirea independenței, cu toate că, dacă ar fi fost puse în practică, firmanele le-ar fi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și simplu aplicarea firmanelor emise deja de Selim, dorind deci pur și simplu ca Poarta să le garanteze îndeplinirea promisiunilor făcute. Țelul lor era izgonirea dahiilor de pe teritoriul lor, nu dobîndirea independenței, cu toate că, dacă ar fi fost puse în practică, firmanele le-ar fi dat realmente multe drepturi de autonomie. Restricțiile s-ar fi referit la prezența turcilor în cadrul pașalîcului. Sîrbii voiau să fie siguri că ienicerii vor fi într-adevăr alungați și că se va pune capăt stăpînirii lor și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a destituit pe generalul comandant al Belgradului, pașa Suleiman Usküplü. Au început după aceea negocierile dintre reprezentanții sîrbi și Marashli Ali Pașa, vizirul Rumeliei. În noiembrie 1815 s-a ajuns la un acord verbal, confirmat ulterior de sultan printr-un firman. Miloš a pretins și a obținut termeni asemănători celor pe care Poarta fusese dispusă să i-i garanteze lui Karagheorghe în 1807. Liderului sîrb i s-a recunoscut titlul de cneaz suprem, sau domnitor al Serbiei. Urma să fie înființată
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a solicitat participarea. articolul VI din Tratatul de la Adrianopol confirma stipulările anterioare și făcea o mențiune adițională referitor la o cedare teritorială, care afecta statutul a șase districte revendicate de Serbia, dar care nu erau administrate de Miloš. Printr-un firman din octombrie 1830, guvernul otoman acorda principatului sîrb statutul de autonomie deplină. Miloš era recunoscut ca domnitor ereditar, urmînd să domnească împreună cu o adunare. Urma să fie stabilit un tribut și nici un musulman nu avea voie să locuiască pe teritoriul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tribut de 2,3 milioane de piaștri pe an. Odată cu trasarea precisă a frontierelor și cu definirea relațiilor cu Poarta, principala atenție a Serbiei se putea îndrepta spre chestiunea deciderii persoanei sau facțiunii care avea să conducă guvernul autonom. Conform firmanului din 1830, Miloš urma să domnească în colaborare cu un consiliu și o adunare, organisme care aveau teoretic rolul de a veghea pentru ca acesta să nu-și depășească autoritatea. În Serbia mai exista și o instituție tradițională, skupština, o adunare
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
semnat tratatul ca și cum ar fi fost state beligerante. Clauzele contradictorii din cadrul acordului au complicat problemele. În articolul VII, semnatarii promiteau "să respecte independența și integritatea teritorială a Imperiului Otoman." Referitor la naționalitățile creștine, sultanul le-a transmis puterilor textul unui firman intitulat Hatti Humayun, pe care intenționa să-l emită în privința aceasta. La rîndul lor, statele creștine se angajau să nu revendice dreptul "de a interveni, în comun sau separat, în relațiile Majestății Sale sultanul cu supușii lui sau în administrația
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o mare confuzie și să faciliteze amestecul marilor puteri în orice criză survenită între sultan și supușii lui creștini. Odată cu încheierea Războiului Crimeei a început o nouă perioadă de reforme. Ali și Fuad erau principalii oameni de stat otomani implicați. Firmanul Hatti Humayun a fost emis în 1856; așa cum menționam mai sus, el a devenit parte integrantă a Tratatului de la Paris. Elaborat sub presiune străină, acest document era o declarație de intenții și o asigurare relativ la tratamentul egal al creștinilor și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
al unui viitor stat bulgar, ceea ar fi constituit deci o pierdere pentru Grecia. Chestiunile erau prea explozive pentru ca negocierile să ajungă ușor la un rezultat. Poarta a luat în 1870 măsura majoră de soluționare a acestei probleme, emițînd un firman prin care era instituită Exarhia bulgară, cum a fost numită noua instituție. Teritoriul de sub jurisdicția ei cuprindea ținuturile de la nord de Munții Balcani și regiunile Varna și Plovdiv. Deosebit de important era articolul X, în care se decreta că dacă două
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
către est. Legenda infanticidului ritual s-a deplasat și ea, pe creasta acestor valuri. În 1554, de pildă, după sosirea În masă a evreilor din Peninsula Iberică În sud-estul european, sultanul Soliman Magnificul s-a văzut obligat să emită un firman Împotriva celor care Îi acuzau pe evrei de practicarea omorului ritual. Cneazul Bolestaw cel Pios (1247-1279) i-a primit pe evrei cu brațele deschise În Polonia. Cu toate că primele inculpări de omor ritual au fost Înregistrate pe la 1400, astfel de acuzații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-nfundate. Îi amenință cu degetul și, cu un zâmbet șăgalnic, îi ceartă: Afurisiților! Numai la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceartă: Afurisiților! Numai la blăstămății vă stă gândul! Eu... eu mă gândeam la greieri... Boierii izbucnesc în râs și Ștefan le ține isonul. Râdem noi râdem... Când îți asculta firmanul cu porunca "Strălucirii sale", o să vi se pună gălușca. Logofete! Firmanul Înaltei Porți! Cetește! Tăutu desfășoară pergamentul cu peceți: Marele Vizir tună și fulgeră: "Pe dată să fie înturnate comorile hrăpite și tinerii din Caffa cetluiți la Moldova! Că de nu, mânia Sublimului Padișah crunt se va abate asupra țării, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a lehamite: Fie... Pace... Să încercăm și noi marea cu degetul. Să vedem ce pohtește Luminăția sa de la noi. Aiasta-i întrebarea!... Boier Stanciule, spune el poruncitor, solemn, ironic, te gătești de drum! Pleci la Stambul în solie! Ești purtătorul firmanului de pace al "Marelui voievod Ștefan Vodă, Domn a toată Țara Moldovei, către Marele, Sublimul Padișah Mahomed El Fatih, Împărat al împăraților, Frate al Soarelui, Trimis al lui Allah pe pământ! Pare-mi-se că drumul Stambulului ți-e prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Hristos, glăsuiește Ștefan cu o voce mică, obosită, pe gânduri. Se așează în jilț, simțind nevoia să se sprijine. Răstoarnă clepsidra ce-și oprise curgerea timpului. Bea din ulcică și boierii se grăbesc să-i urmeze exemplul. Logofete, ia cetește firmanul de pace adus de solul polon, Martin Chora... Chorazics. Cetește! Să auzim ce pohtește "Magnificul El Fatih". Tăutu desfășoară un pergament cu o pecete cât roata carului și grăiește solemn: "Mahomed sultan a toată Împărăția Otomană! Împărat al Împăraților! Prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întărite nevoie mare! Sfinte jurăminte! Pe Crucea Mântuitorului! Pe oasele străbunilor! Pe locul din Rai! și Ștefan scoate din scrin un vraf de pergamente, suluri cu peceți, pe care le aruncă pe masă, cu dispreț. Am aici tractate, hrisoave, scrisori, firmane, de la illustrissimi, seremissimi, luminății, regi, șahi, hani, sultani, de la însuși "Trimisul Sfântului Petru pe pământ!" Osanale! Afurisenii! Bule! Danii! Legăminte! Închinări! Vorbe! Vorbe! Vorbe! repetă el furios și desfășoară un pergament pe care își aruncă ochii la întâmplare și citește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se spunea că Anglia, Franța și Italia nu recunosc României dreptul de a Încheia tratate comerciale fără consimțământul Porții Otomane. În replică, ministrul de externe, Vasile Boerescu, a adresat o notă legațiunilor străine În care se arata că din cuprinsul Firmanului de investitură reieșea limpede că România avea dreptul de a Încheia tratate nepolitice cu statele vecine. În ședința Camerei din 27 iunie 1875 a fost criticată, de o parte a deputaților, Convenția comercială Încheiată de România cu Austro-Ungaria, sub motivul
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
reprezentat cele două țarate, fără a se avea în vedere că cel de-al doilea țarat era revendicat și de români. Astfel, au fost considerate „bulgărești” Macedonia, Tracia și Dobrogea. Pretențiile lor de cultură străveche au fost alimentate și de firmanul sultanului din februarie 1870, prin care înființa exarhatul bulgar, ce cuprindea Dobrogea și orașul Niš cu împrejurimile. Cazul Albaniei. Și aici se întâlnește un naționalism de superioritate. Albanezii sunt descendenți ai vechiului popor ilyr, care era înrudit cu alte populații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Principatelor. La presiunile Franței și Marii Britanii, Imperiul Otoman a acceptat păstrarea unității Principatelor, cu condiția însă ca principele străin să recunoască statutul de vasalitate în fața Înaltei Porți, ceea ce acesta a și făcut: în 23 octombrie 1866 a fost emis un firman imperial prin care Carol a fost recunoscut domn ereditar al Pincipatelor Unite sub suzeranitatea sultanului. Alegerea lui Cuza ca domnitor în ambele principate fusese singurul motiv pentru care puterile europene permiseseră unirea principatelor Moldovei și Țării Românești, iar acum țara
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
este strâns legată de a doua domnie a lui Petru Rareș 1541-1546. De altfel, zona de jos a Moldovei, ținutul Covurluiului și în special drumul care trece prin Cuca, a fost călcat de mai toți domnitorii Moldovei care veneau cu firman de la Poarta să ocupe tronul țării sau a celor care au fost maziliți, îmbarcați pe galioane, barcaze, corăbii sau alte vase și plecau în surghiun către Istambul pe la portul de la Dunăre, Galați. Se știe că oastea otomană a fost urmărită
Comuna Cuca, Galați () [Corola-website/Science/301209_a_302538]
-
în acest scop, la Constantinopol s-a deplasat o delegație de boieri, noul domnitor trimițând sultanului suma de 100.000 de coroane. În decursul anului 1625 regele Poloniei a stăruit în cîteva rânduri pe langă Marele Vizir să îi dea „firman de domnie” voivodiciului Petru Movila, dar prin alegerea varului sau, Miron Barnovschi că domn al Moldovei, „cu glasurile tuturora”, viitorul Mitropolit al Kievului, Petru Movila își retrage pretențiile de domnie. La 16 ianuarie 1628 a emis un "așezământ" care echivala
Miron Barnovschi () [Corola-website/Science/299300_a_300629]
-
Callimachi în 1767, câștigă tronul Țării Românești, de unde, cu ocazia ocupării Principatelor de către ruși, se lasă luat prizonier și dus în Rusia. Tronul Moldovei îl recâștigă după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi în 1774. Este înscăunat ca domn în septembrie 1774, dar firmanul de numire sosește la Iași la 9 octombrie 1774. Austria s-a înțeles în secret cu Rusia și în 1775 obține de la Poartă Bucovina, cu toate că domnitorul și boierii au protestat vehement. Deoarece a protestat împotriva pierderii Bucovinei, austriecii au cerut
Grigore al III-lea Ghica () [Corola-website/Science/299321_a_300650]
-
doilea an a domniei sale, la Cluj se publică un document în care boierii se declară nemulțumiți pentru că domnitorul era "lacom de bani, era josnic", lucra numai pentru interesele personale și se folosea de spioni pentru a obtine din partea sultanului un firman împotriva boierilor. În anul 1848, întreprinde măsuri de reprimare a mișcării revoluționare a tinerilor boieri din Moldova, care au prezentat în prealabil domnitorului un memoriu cu revendicări în 35 de puncte. Însă memoriul întocmit de ei, care de altfel nu
Mihail Sturza () [Corola-website/Science/299360_a_300689]
-
celelalte țări ale mele, iar raialele (adică populația, termenul în sens propriu și figurat însemnând ""turma"") sale sînt robii mei tributari" (tc. otomană: "Eflâk benim sair memleketlerim gibi memleketim olub re'ayasi dahi haracguzâr kullarimder). De altfel, în numeroase alte firmane sultanale, se spune că locuitorii Țărilor Române sunt "la fel ca și celelalte raiale din țările bine păzite" (""sair Memâlik-i Mahruse reâiasî gibi""). Așa cum au pățit deci nadjaranienii cu Mahomed și mai apoi Omar, și românii au trebuit să constate
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
de naștere. Calinic a avut și el aceeași disputa asupra Satelor Hănești, cu episcopul Hușilor, Ierotei, conflict care reizbucnește în anul 1745, încheindu-se prin re-acceptarea reciprocă a arbitrajului din 1715. În jurul anului 1750, Filotei, Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Mitropolitul Proilaviei (1748-1750), cere un firman de la Sultan, care prevedea anexarea raialei Hotinului la eparhia să. Acest fapt a nemulțumit pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
pe boierii și ierarhii Moldovei, care intervin pe langă domnitorul Constantin Racoviță (1749-1753) și îl roagă să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, "precum a fost din timpurile vechi". Domnitorul reușește să obțină acest firman și "mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru." Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]