328 matches
-
nostrils bent down to the deeps, And a fifth age passed & a state of dismal woe. În ghastly torment sick, within hîș ribs bloated round, 240 A craving hungry cavern. Thence arose hîș channel'd Throat; then like a red flame a tongue of hunger And thirst appear'd, and a sixth age pass'd of dismal woe. Enraged & stifled with torment, he threw hîș right arm to the north, Hîș left arm to the south, shooting ouț în anguish deep
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Then led her down into the deeps & into hîș labyrinth, Giving the Spectre sternest charge over the howling fiend, Concenter'd into Love of Parent, Storgous Appetite, Craving. Hîș limbs bound down mock at hîș chains, for over them a flame 115 Of circling fire unceasing plays; to feed them with life & bring The virtues of the Eternal worlds, ten thousand thousand spirits Of life lament around the Demon, going forth & returning. At hîș enormous call they flee into the heavens
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
silver & the hidden things of Vala, Whatever grows from its pure bud or breathes a fragrant soul: 125 Expanded they behold the terrors of the Sun & Moon, The Elemental Planets & the orbs of eccentric fire. Hîș nostrils breathe a fiery flame, hîș locks are like the forests Or wild beasts; there the lion glares, the tyger & wolf howl there, And there the Eagle hides her young în cliffs & precipices. 130 Hîș bosom is like starry heaven expanded; all the stars Sing
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
it into flaming fire, Recieving aș a poison'd cup Recieves the heavenly wine, 155 And turning affection into fury, & thought into abstraction, A Self consuming dark devourer rising into the heavens. Urizen envious brooding sat & saw the secret terror Flame high în pride & laugh to scorn the source of hîș deceit, Nor knew the source of hîș own, but thought himself the sole author 160 Of all hîș wandering Experiments în the horrible Abyss. He knew that weakness stretches ouț
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
the Holy City. Ent'ring, the dismal clouds 85 În furrow'd lightnings break their way, the wild flames li[c]king up The Bloody Deluge: living flames winged with intellect And Reason, round the Earth they march în order, flame by flame. From the clotted gore & from the hollow den Start forth the trembling millions into flames of mental fire, 90 Bathing their limbs în the bright visions of Eternity. Beyond this Universal Confusion, beyond the remotest Pole Where their
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
City. Ent'ring, the dismal clouds 85 În furrow'd lightnings break their way, the wild flames li[c]king up The Bloody Deluge: living flames winged with intellect And Reason, round the Earth they march în order, flame by flame. From the clotted gore & from the hollow den Start forth the trembling millions into flames of mental fire, 90 Bathing their limbs în the bright visions of Eternity. Beyond this Universal Confusion, beyond the remotest Pole Where their vortexes began
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
day? "Arise, O Enion, arise, for Lo, I have calm'd my seas." 495 Șo saying, hîș faint head he laid upon the Oozy rock, And darkness cover'd all the deep: the light of Enion faded Like a faint flame quivering upon the surface of the darkness. Then Vala lifted up her hands to heaven to call on Enion. She calld, but none could answer her & the eccho of her voice return'd: 500 "Where is the voice of God
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
țin de metaistorie, alegând „cuvinte posedate de stări”. Scrisul său confirmă o vocație nemilos concurată de erupțiile vanitoase ale unui prozator confiscat inițial de lăcomia realului, și mai apoi de parada erudiției. O dreaptă ierarhizare a valorilor literare românești, dincolo de flama adversităților, nu poate ocoli „testul Barbu” (Mihai Ungheanu). Eugen Barbu e un nuvelist de mijloace variate epice, psihologice și sociologice, strălucit evocator de medii și tipuri, chiar când acestea apar doar câteva clipe. Scriitorul are o excepțională memorie a lucrurilor
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Cu ochi de albastră lumină Cu părul tău lung - un tezaur De aur. Tu pradă Cu piepții tăi dulci de zăpadă Te-oi prinde pe mare vrodată Șirată, Atunci Simți-vei duioasele munce Cu care-[a]l meu suflet în flamă Te cheamă. ONDINA Delfine, Tu crainic al mării regine, De-ai fi credincios, cu iubire, Un mire. Voioasă Urmare-aș privirea-ți frumoasă, Ți-aș da sânul alb de zăpadă Ca pradă. DELFIN Ondină, Tu dulce copilă, o, vină, Nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de siliciu, Oradea, 1997; Către Sing, Oradea, 1997; Flame degerate, Oradea, 2001; Les Visions avec Sing - Viziunile cu Sing, ed. bilingvă, tr. Constanța Niță, Oradea, 2001. Repere bibliografice: Ion Simuț, Singurătatea la zi: „Către Sing”, F, 1995, 10-11; Horea Poenar, „Către Sing”, ECH, 1996, 10-12; Florin Lazăr, „Către Sing
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
prin chaos tu îmi apari, Cum printre valuri a navei velă, Cum printre nouri galbena stelă, Prin neagra noapte cum un fanar. Te văd adesea frunte senină Ca și gândirea lui Dumnezeu, Sufletu-ți arde-n sufletul meu C-o flamă dulce, tainică, lină. Gândind la tine nu voiu să mor, Îmi blastăm însuși eu mântuirea, Orb, nebun, care blastămă firea, Ce-ar vrea din frunte-i să sting-un nor. Dar dacă gândul zilelor mele Se stinse-n mintea lui
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lumii sfinte, Ai poposit ca înger-stea Sub ploi de jurăminte. Să dai farmec vieții celor Azi de suflete păstori În timp incert, multicolor - Furnicar de impostori. Venit cu aripi sidefii Pe raze siderale, Tu te-ai oprit aici să fii Flamă sub cardinale, O încântare pentru cei Ce-n vreme de ispite Drept ocrotesc - ca obicei - Speranțe risipite. Ca înger ai venit la timp Cu suflet clar cum cerul E străbătut de Soare-Olimp, De crește-n noi misterul. Și-așa senin
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ce-mi păsa mie de el ?... Așezați În jurul focului, cei trei bărbați discutau În voie. Am vaga impresie că am mai văzut scena aceasta undeva cîndva. Bulele de aer ce se zăreau prin găurelele cazanului aveau o strălucire verzuie. O flamă roșie puternică țîșni spre cerul Întunecat stîrnind un praf Înfiorător. Mă străbătu un fior de la picioare În sus. Nu simțeam nici o adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în coșmarele nopții. Liniște. Rareori, se aud pașii santinelelor, cadența lor metalică. Toxinele nopții răzbat, din când în când, în gemetele vreunui bețiv, ca în bolboroseala unui scafandru înfundat în uleiul gros al craterului fără fund. Gemete rebele, haotice, scurtă flamă verzuie, înjurături și alcool. Și iarăși tăcerea tenebroasă și bocancii blindați, lovind ritmic caldarâmul. Întunericul scrâșnește, țâșnesc rafale de lumină. Tablă roți șuruburi lovite, zgomot de start enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poate întâmpla orice oricui, așa spunea cândva Irina. Nimeni nu scapă de lenta otrăvire și nimeni nu scapă de hazardul lovind pe cine nu te aștepți. Revedea felina lungă și subțire, auzea, în jur, strigătele sălbatice ale mulțimii: Curvoiul, Curvoiul! Flama scurtă a șarpelui de-o clipă, în toxinele străzii. Se simțea, brusc, în stare să reîntâlnească vedenia, să vorbească doamnei Ianuli. O văzuse, cândva, întâmplător, într-o librărie. Intr-o salopetă de mătase verde ca la parada modei. Părul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pas, la un pas. — Anotimpul capcană... izbutește Irina să murmure. Un timp... un timp ne... nerăbdător. Oameni prea răbdători, într-un timp nerăbdător. Timpul nerăbdător cu răbdătorii... bâlbâie Irina repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
smucindu-se, ca un gîndac rotunjit și cu un nas Înarmat, și dispăru printre copaci. Cum ne uitam, văzurăm soldații aruncîndu-se la pămÎnt. Apoi un alt tanc Înaintă pe flancul stîng și dispăru și el printre copaci; Începurăm să vedem flamele obuzelor trase de el și, prin fumul care ieșea În trîmbe din casă, unul dintre soldații care stătuseră Întinși la pămÎnt se ridică și o luă la fugă Înapoi, spre tranșeele pe care le părĂsiseră cînd Începuse atacul. Altul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
miriște și pe izlaz. Aici ... Deodată ca pentru a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
bărbie, capetele rotunde, Împrăștiate În salonul mare (luminat slab, ca o cameră de copil la ora culcării), prezintă semnele unei ațipiri iminente (mai mult decît ațipirea provocată de tratament). Îi fac semn să iasă la o țigară. — Te-a luat flama rău de tot, Îmi spune după ce-i povestesc dintr-o suflare tot episodul. Știi că miliția Îi mai culege uneori, la Întîmplare... știi tu, să-și facă planul. Dacă aduc un dezertor În dubă, cred că iau Ordinul Muncii clasa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Garanți împotriva lor, așa că membrii care-au mai rămas din consiliu i-au trimis pe Cocquigrues. Nu înțeleg o iotă. Ce sînt acești Cocquigrues? O să-ți spun la timpul potrivit. Jos, în oraș, clădirile ardeau. Zidurile lucioase ale turnurilor reflectau flamele sclipitoare peste un mănunchi de oameni aflați între monumente și vîrf. Lanark nu-i putea vedea clar pentru că avea ochii plini de lacrimi. își dădu brusc seama că Rima era probabil o femeie bătrînă și gîndul îl duru. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jur, își aminti de tatăl lui Creel care murise de mult și păși mai departe, fără să se simtă rușinat. Unui om furios îi făcea bine să verse câteva lacrimi. Lacătul masiv cedă în fața energiei concentrate a micului revolver. O flamă scurtă, și metalul se dizolvă. Păși înăuntru. Era întuneric, nu vedea nimic, dar nu aprinse imediat luminile. Merse pe bâjbâite până la fereastra de control, răsuci ferestrele până la nivelul de vibrații al întunericului și apoi aprinse luminile. Trase aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Și aproape - aproape stinse s-urmăresc jucând pin aer, 475Scoțînd limbe ascuțite ca să-nghimpe pe cealaltă; Ei jucau pin crengi înnalte, pintre trestie, pe baltă, Balta tremură adâncă, somnoros și lin sclipește Asvîrlind întunecată cîte-o muscă, câte - un pește Către flamele - ostenite... Peste ei de-odată sboară 480Ca o pată de cerneală-n noaptea aurită-o cioară. Zice smeul: - Moaiă, cioară, aripa-ți în apă, stinge Flacăra cea verde care nu-s în stare a o-nvinge. - Împărate Pre nnălțate, moaie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a trecut, pe rând, pe la fiecare faclă, cu scărița, s-a urcat pe ea, a turnat în fiecare glob de sticlă neagră câte puțin petrol, apoi, cu un chibrit lung, le-a aprins pe toate. La început, au ars cu flamă portocalie tremurândă, mare, care treptat s-a alungit pe verticală, marșul funebru a fost dat mai tare, nările mi s-au umplut de mireasma de brad a coroanelor și de mirosul de petrol, mi-a venit în minte Crăciunul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o zi grea... (MAESTRUL DE CEREMONII își privește ceasul, comandă alt semnal.) BRUNO: Tot mai bea? ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai ascunde alcool prin cabine o dă afară din teatru. Acu’ a prins-o flama și s-a dus glonț... (Pauză; alt semnal al orchestrei.) MAJORDOMUL: Mă tem că iar s-a întâmplat ceva. BRUNO: Du-te și vezi ce-i cu Grubi. (MAJORDOMUL iese; ceilalți așteaptă.) FETIȘCANA: Am impresia că suntem cam penibili. VIZITATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]