434 matches
-
zvonul că era vorba într-adevăr de o femeie, o văzuseră ele, dar nu tânără de treisprezece ani, ci una bătrână și urâtă, care-i făcuse farmece de amor veneticului, să-i pară fătucă puberă și-și lăsa acum carnea flască și pielea ridată mângâiate și acoperite de mătăsuri fine și giuvaericale de peste mări și țări, de prin Persia și Palestina. La un moment dat, Dimitrios nu a mai apărut în port la zilele fixate și nimeni nu a știut ce
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind în soare. Își purta dezinvolt nasturii strălucitori de alamă din vârful sânilor, ca un trufaș cuirasat în derivă, obligat să acosteze într-un mic port obscur și neîncăpător
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Dar nu știa să primească un dar, de bună seamă neprețuit dar periculos; nu învățase și nu se simțea în stare să fie iubit la rândul său. Privirea Despinei sfredelise cochilia solitudinii, cotrobăind și încercând să scoată la lumină carnea flască și neatinsă de soare a melcului, punând sub semnul întrebării însăși putința lui de a supraviețui. Lipsit fiind de organe și funcții vitale independente, care i ar fi putut oferi supraviețuirea, Bătrânul ca un făt în gestație refuza instinctiv să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
podeaua, poloneza miorlăia precum motanii În călduri. În afară de asta, bătrâna tăiase toate pernele din casă și se scălda În puf. Buzele bătrânei hoaște, rujate și răsrujate, atârnau ca niște ciucuri roșii de curcan. Pisicile Își frecau blana de pulpele sale flasce și miorlăiau și ele, cuprinse de călduri. Iar În mijlocul odăii, printre blănuri negre, albe și vărgate, stătea Într-un fotoliu picior peste picior, trăgând din narghilea, o ditamai șobolăniță, al cărei cap Împodobit cu o coroană aproape că ajungea până-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
le simțea extrem de fierbinți, ude; atîrnat de cureaua de la bară, imobilizat Între trupuri, primindu-le greutatea și lăsându-și și el propria-i greutate pe ele când cauciucurile grase luară curba uriașă de pe 72nd Street cu un mârâit de putere flască. El chiar nu părea să-și cunoască vârsta sau la ce punct din viață se află. Se vedea după mers. Pe străzi era tensionat, iute, eratic de ușor și nesăbuit, cu părul său de vârstnic zburlit pe ceafă. Trecând strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
băgat picioarele sub burta călduță a lui Frisky, pisica ei. Smoky torcea lângă ea, împingându-și lăbuțele muiate în alb în partea cea mai cărnoasă a abdomenului stăpânei. Era mulțumit peste poate. Smoky îi aprecia cel mai tare defectele: abdomenul flasc și lipsa de ambiție atunci când venea vorba de lactate. Smoky îi era superior lui Henry din toate punctele de vedere. Avocatul era încarnarea servietei lui de serviciu. Păcat că femeile nu se pot îndrăgosti de pisici. Proliferarea cărților menite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de donațiile cu care împăratul încercase să câștige bunăvoința poporului. Cineva îi sfâșie veșmintele. Vitellius rămase gol în fața mulțimii. Mulți râseră de fața sa roșie din pricina băuturii, de pântecele revărsat, de piciorul bolnav, din cauza căruia șchiopăta, de trupul enorm și flasc luminat de flacăra tremurătoare a torțelor. Ca la un semn, mulțimea amuți și se dădu în lături. Își făcu apariția Valerius. — Orpheus... Numele acela trecu din gură în gură. Murmurul mulțimii părea un oftat de ușurare ce se ridica spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
sau macabrului, imaginea se desprinde...” Se” desprinde din sclipirea ochilor tăi, profilându-se vag și plăcut - ca un corp evanescent de ceață colorată, născut brusc în miezul minții tale - în fața ochilor tăi ... trece o clipă prin cameră, ca un rățoi flasc și morbid , privindu-te în ochi pe tine -„se” - tu cerebralul, grațiosul și sublimul, comicul și tragicul, cu corpul, umbra, ticurile, gesturile , gusturile și privirea ta de-o clipă... pentru a se reîntoarce apoi în corpul lui de cuvinte... în
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
încercăm. Un țipăt s-a auzit dintr-odată din grupul fertilizatorilor. James urca scările și în spatele lui era Susie, recepționera. Ambii erau roșii și ciufuliți. Din fericire pentru James, Jordan nu era aici. —He-he, he-he, he-he, cânta trupa de penisuri flasce, mișcându-se pentru a-i înconjura pe James și pe Susie și făcând gesturi smucite care păreau mai ostentative decât înainte. Dacă un antropolog ar fi fost prezent aici, aceasta ar fi fost pentru el o zi pe teren. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
n-o mai lovești pe Mutti! Te rog! Mal îl strânse și mai tare pe Stefan, încercând să stoarcă din el toate cuvintele rele și să-l facă să-i spună „Te iubesc”. Dar simțea ceva ciudat la băiat, ceva flasc, de parcă ar fi fost prea slăbănog pentru un copil normal. — Șșșt... N-am s-o mai lovesc și nici n-am s-o las să te ia de lângă mine. Șșșt... Ușa se deschise în spatele lor. Mal auzi vocea unui vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ieșirea din Draculaland, lumea mea casnică, în care nu reușeam să-mi dau ceasul biologic înapoi până spre treizeci și șase de ani, începuse iar să mă strâmtoreze. Din ferestra camerei de la hochparter, puteam să privesc ore în șir norii flasci ca niște pești uriași văzuți de Spielberg dinspre burta cu carne sidefie, să privesc până se descompuneau în fileuri, în rețele, în ochiuri de plasă care nu mai puteau ține nimic... Asta când mama era în starea aceea specială, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
puștii În ușa compartimentului. — Actele! Cine ești? — Unde mergi? Ce cauți aici? Răspunde sau trag! * Nu te speria, stai liniștit, e același vis sâcâitor, ca să te trezești, ți-ai Înfipt unghiile moi În carnea moale, Încerci să faci pumn palma flască, dar ești tot aici. Orice faci, degeaba, nu poți să scapi, alergi nebunește, uite uniforma controlorului În capătul culoarului, spre el gonești nebunește, e prea târziu să te mai Întorci cu spatele, e prea târziu să te mai prefaci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
el era acela care îl iubea, iar acum, fără liantul oferit de el, îmi este străin, nu îmi vine nici măcar să îl săpunesc, subrațul acela ascuțit de sub care pornește sânul greu, burta care pe vremuri era fermă, iar acum este flască, pulpele împlinite și frica aceea teribilă cuibărită între ele și în cele din urmă labele picioarelor goale, late ca niște labe de gâscă, care fuseseră întotdeauna motiv de ceartă pentru noi, pentru că mergeam încet, în vreme ce el alerga înainte, las să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și se oprește la final, descumpănit. În brațe, nu mai percepe nici o împotrivire, nici un zgomot, nici o zbatere... În apa rămasă, mai puțin de jumătate, din cazan, plutește pe burtă un soi de simulacru, o pupă, o păpușă dizgrațioasă, stoarsă, coflecită, flască; mai degrabă, o bucată de piele neagră și zbârcită, tăbăcită; un cocon, lepădat ca și o aparență josnică și nefolositoare. Lumânarea din mâna Îngerului se consumase și ea, complet. A... murit? șoptește Fratele. Și da, și nu! surâde Îngerul, acoperind
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
presurizării exact când Ash și Lambert trecură pragul. Ofițerul științific se grăbi să-i acorde lui Parker primul ajutor. Inginerul leșinase de mai multe minute și își venea în fire cu greutate. Ripley avea ochii deschiși dar restul capului rămânea flasc și ca dezarticulat; aspira nesățioasă aerul. Lambert puse una dintre buteliile de oxigen lângă prietena ei. Îi puse masca transparentă pe gură și nas și deschise valva. Ripley inhală profund. Plămânii i se umplură cu o minunată aromă. Închise ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
a acțiunii teoretice. În ultima fază a istoriei sale, gândirea greacă ne-a dat și un alt element teoretic esențial: suspendarea judecății. Am citat deja un fragment semnificativ din Frică și cutremurare, acolo unde Kierkegaard pune față în față scepticismul flasc al contemporanilor săi și scepticismul înțelept al grecilor. Cuvintele lui Kierkegaard aruncă o lumină asupra faptului că se ajunge la un scepticism autentic așa cum se ajunge într-un port, adică după ce s-a încheiat căutarea îndelungă și înțeleaptă. Această ultimă
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului. Dar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de-s aleși trebuie să facă ce promit că fac. O să fie alegeri cu mai multe partide, nu doar cu unul, ca să ai de unde alege, că de-aia zice așa. Așa cum era Înainte de război. (șef de secție Fabrica de conserve, flasc și blonziu, În jur de 50 de ani, nu se cunoaște motivul internării) — Alta acuma... Bă, da’ tac-tu nu ți-a povestit cum au furat comuniștii alegerile În ’47? Ce crezi, că numai ție ți-a povestit?! Bătrînul meu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
răciți. Da, mami, zice Moise, care suferă și el brusc de un acces de curaj (mai ales acum, cînd ne-am convins că răceala e cel mai mare pericol) și Începe să rîdă. Vine agale ducînd În spate o raniță flască. Vine ca un om care nu are nici o treabă, vine de parcă ar ști ceva ce nu știe restul lumii, așa că nu mai are de ce să se grăbească. La Început am senzația că mi se pare. Dar cînd traversează strada printre
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceea ce nu e foarte plăcut, prin urmare ar bine să ne cruțăm unii pe alții. Stau drept ca bradul, mi se mișcă numai ochii, urmărind cît de liberă poate să fie deodată societatea românească În ostășie. Cristian trece cu ranița flască În spate și mă pocnește cu un ziar făcut sul peste ceafă: — Pe loc repaus, răcane, strigă el rîzÎnd. După 5 minute, cînd iese, Îmi lasă ziarul Înfipt Între două scînduri ale acoperișului pichetului. — Ia-l pînă nu se udă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
De bună seamă, în comparație cu George era „amabil“, dar în realitate nu era chiar atât de amabil. Gabriel era mai înaltă, cu un aer la fel de anxios, și ochi căprui, umezi, neliniștiți. Avea un nas cam lung și un păr blond, moale, flasc, care-i cădea mereu peste față și pe care-l îndepărta cu o smucitură a capului, iritantă pentru Alex. Expresia feței era obosită, dar unii o interpretau drept blajină și calmă. Ori de câte ori își vizita soacra, se îmbrăca în mod special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Renunțase de mult să se mai opună concluziei evidente, spre care-l împingea însăși experiența, și anume că era superior contemporanilor săi. Dar vanitatea lui întrecea cu mult asemenea comparații. Când John Robert Rozanov își privea în oglindă fața mare, flască, de o superbă urâțenie și când, așa cum i se întâmpla adeseori în ultima vreme, își cântărea retrospectiv viața, de parcă ar fi fost mort, ajungea la concluzia că ceea ce-i lipsise lui, în primul rând, a fost curajul. Lăsa în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în somn nu era calmă. Buzele umede întredeschise, printre care se strecura bulbuceala sforăitului, erau proiectate în acea expresie botoasă, dominatoare, care-l caracteriza. Ochii închiși, în orbitele lor pătate, erau ușor încrețiți. Pomeții înalți se afirmau la fel de imperativ în fața flască, iar șanțurile adânci, de o parte și de alta a nasului mare, încovoiat, păreau două văiugi create prin eroziunea apelor. Pe fruntea la marginea căreia părul creț, cărunt, nu începuse să se rărească, pielea se aduna, roză și moale, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați pe barele transversale, de pe care aluneca întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un curent nervos alb-rece și-i creă un șoc atît de puternic că trebui să se apese din ce în ce mai tare în sursa lui pînă cînd ceva țîșni și se împrăștie; mecanismul cedă cu totul după un recul, se micșoră și deveni flasc, lăsîndu-l cu un oribil sentiment de gol și epuizare. în tot acest timp, mintea îi fusese neputincios de înspăimîntată, întrebîndu-se ce se întîmpla, cu fărîma de energie rămasă. Se uită cu dezgust la desene, le duse la toaletă, trase apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]