169 matches
-
inserat în dialogurile sale lucruri pe care Socrate nu le-ar fi spus nicicând (XXIV 35) ; notează că filosoful n-a fost văzut vreodată râzând în hohote (XXI 26) ; sau înregistrează schimbul de replici dintre Dionis cel Bătrân, iritat de flecăreala de filosof obraznic a interlocutorului, și oaspetele său atenian, nemulțumit de răspunsul demn de un tiran mărginit dat de suveranul Siracuzei (XIII 18). E adevărat, există și cazuri în care autorul român nu respectă informațiile lui Diogenes Laertios. El schimbă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mulți intelectuali aderă la ethosul transmodern și transdisciplinar. Un sprijin deosebit îl avem în cărțile lui Constantin Virgil Negoiță. Astfel de inițiative sunt, cred, fructul cel mai bun al prieteniei, într-o lume tot mai bântuită de discordie și de flecăreală mass-media. A.B.Aveți regrete? Ce ați fi vrut sa faceți până acum și nu ați reușit? Desigur, sunt multe lucruri care nu au fost împlinite până azi. Toată tinerețea, de pildă, am fișat un material enorm, în câteva zeci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca un romantic de bună credință asupra curgerii timpului și asupra precarității condiției umane, te gândești, abia amuzat, la necuviințele facsimilului și ale ieftinătății în domeniul celor sfinte. Aceste locuri de memorie care sunt față de amintirea lui Iisus ceea ce este flecăreala față de cuvânt cu excepția, desigur, a construcțiilor cruciate cum ar fi mica sală gotică a Cenaclului, lângă mormântul lui David, sau atât de pura biserică romană Sfânta Ana, de lângă Poarta Leilor aproape că-mi vine să văd în ea o mașinațiune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
capi talismului, [și] Platforma Partidului Unic Muncitoresc. [...] Aici toate sunt bune. Uneori continui: „Madame la Marquise“, cântecul cu care ne amuzam amândouă. Scumpa mea, dacă ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să-ți faci griji pentru Mimi; o să facem ce vom putea pentru ea; dar mai ales nu pune la cale acte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
garoafe roz în vasul Tutankamon de la Cairo înmiresmează camera și se înclină în fața unei fotografii cu tine... Mi s-a spus la telefon că au mai fost în oraș și alte bucurii: brazi pentru cei mici, chipuri complice și apropiate, flecăreli, zâmbete intime și râsete de copii pătrunzând și luminând inima părinților. Nu e greu să mi le închipui; n aș avea decât să mă aplec asupra fântânii albastre a amintirilor noastre comune, ca să mă consolez. Aș putea s-o fac
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acatholie, bășcălia, un derivat de reflex identitar al comicu- lui pe care filozoful îl disociază de ridicol și de absurdul contemporan ca forme cu o mai mare detentă spirituală. Dacă trebuie să găsim genul proxim al bășcăliei, atunci acesta este flecăreala, limbuția, vorbăria. Cu termenul de „zeflemea”, ea devine un fapt identitar înregistrat ca atare în chiar momentul respingerii identificării așa cum observă și Alexandru Dragomir : „De Caragiale obișnuim să ne scuturăm în două feluri. Spunem : Caragiale este un zefle- mist. Și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și simplu, este același lucru cu a nu vorbi, a nu vorbi, cu adevărat ; în acest caz a vorbi este indiscutabil perceput ca non- vorbire, o formă de patologie a limbajului.” (trad. mea, A.M.) Mai mult, Gérard Dessons consideră că flecăreala, „rușinea limbajului” ăla honte du langageă în termenii lui Maurice Blanchot, constituie un fapt de antropologie cul- turală. „Le bavardage, parce qu’il est une parole sans objet, précède la sortie hors du langage. (...) La folie du bavard réside précisément
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ieșirea în afara limbajului. Nebunia palavragiului stă tocmai în proiectul latent de a constitui prin exhibarea acestui «rău» comun, a acestei «tare», a unei antropologii : «palavragii», vreau să zic, oamenii.” (trad. mea, A.M.) Bășcălia este o formă încă mai agravată a flecărelii, dife- rența este de accent. Verbigerația bășcăliosului provine însă dintr-o iritare, care în cazul flecarului nu există, așa cum în bășcălie nu există o deplină juisanță, ci doar o perpetuă stare de excitație. În termenii lui Jean Baudrillard din Strategiile
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urmând o logică a supralicitării întru exces, generatoare de simulacre, mai flecar decât flecarul este bășcăliosul. Putem privi însă bășcălia în două feluri, ca o formă de exces a ceva ce deja este excesiv, o ducere până la ultimele consecințe a flecărelii, ca pe o deformare a ei sau ca pe o trăsătură de caracter care se fixează genetic ca reflex identitar și atunci termenul de „antro- pologie” utilizat de Gérard Dessons este cum nu se poate mai potrivit. Pentru a defini
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sau trimis, la fel ca Spătaru ori Strat, să conduc ședințe de analiză la cămine culturale, am fost tratat cu o lipsă de considerație egală cu lipsa mea de pretenții. Stăpînindu-mi nervii, de cele mai multe ori mi-am dizolvat durerea în flecăreală. De aci și inconsistența unora din paginile mele: pînă să le scriu, prin povestire repetată, nemulțumirea se topea, se evapora, devenea un fel de amintire. Nu regret deci ce n-am scris, regret doar paginile scrise pripit sau diluat. *Fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de comunicare (de împărtășire). În locul unei ușurări, m-a cuprins îngrijorarea (de ce-am făcut-o?) și m-am simțit vinovat față de mine. Ce eroare imensă e - mi-am dat seama - să te livrezi fără măsură „străinului”, ce inutilitate, ce flecăreală! A scrie însă despre propria ta suferință e cu totul altceva. Scrisul e confesiune deplină. *Întîlnirile cu Radu Cârneci se realizează fără sentimentul că există trecut: parcă ieri era redactor-șef, parcă ieri discuta cu vreun „bătrîn pirat” despre „chestiuni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de la un astfel de caz. A treia Romă, care-și stabilește impulsul epic la nivelul conștiinței schizofrenice a pacientului unei clinici, complică firele, cronologiile, palierele narative, profitând de jocul binomului verosimil-neverosimil, pe care îl aplică faptelor expuse. Impresia este de „flecăreală epică uluitoare”(Valeriu Cristea), de abandon în favoarea derivei digresive, constatare care se poate face și în legătură cu romanul parodic Șahul dublu de la Armor (1970). SCRIERI: Cărămidarii, București, 1948; Potop, București, 1948; Calul lui Moș Eftimie, București, 1950; Memoriile agentului electoral Teică
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
de tablă.// Să-i pupăm cu curaj și mândrie/ fața sulemenită și rasă (are mustață muierea) mâncată/ de coșuri și bube, dar generoasă.” Exersarea unei astfel de priviri crude urmărește în fond să purifice, să despartă apele dintre poezie și flecăreală poetică: un poem se încheie cu versul „O, generația mea, generație, de ce te ții de palavre atât?” Volumul următor, O tăcere asurzitoare, din 1985, este o plonjare abruptă într-un univers mai abstract, în care poezia pare că vrea să
CARNECI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286117_a_287446]
-
care înghesuie orice replică în două versuri. Ideea de geniu a instaurat un raport strâns cu realul, a autorizat o instalare apropiată, intimă - a lipit poezia de țesutul sensibil al realității. Pe ultimul etaj al acestei stimulări verbale poezia devine flecăreală pură. Vorbirea nu mai simbolizează nici lăudăroșenia, nici zgârcenia, nici infatuarea, ci pur și simplu pălăvrăgeala care face versuri. În portretul Flecarului limba e lăsată să meargă în gol, ca o mașină care s-ar fi pornit din miezul unei
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
culturii literare există în continuare pentru el. Numai că a descoperit o ușă dindos. A înțeles că literatura se poate face și cu puțin, nu doar cu mult. Oscilația lui Mumuleanu între o poezie subtilă și această proză rezultată din flecăreală trebuie înțeleasă pe fundalul unui raport specific cu literatura. Când poate un poet să aleagă dacă face poezie din "literatură" sau din vorbire, conversație, rostire - adică din non-literatură? Când se poate alege între o retorică și o tehnică a spontaneității
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
român și golanul grec". Golanul român era el, și golanul grec era Kazantzakis. Istrati face portretul acestui "golan", un orășean. Dacă-mi permiteți, am să citez numai fraza care cred că se potrivește discuției noastre: "Imprevizibil în tandrețe, neobosit în flecăreala de una-de alta, băutor pătimaș care nu trișează o clipă, visător cu mintea-nțesată de opțiuni și tânăr, în ciuda vârstei pe care și-o ascunde ca o femeie. Astea sunt calitățile golanului, și mai pe deasupra, sentimental prin excelență." Cuvântul "golan" nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
creația lui Gogol, în două personaje etalon: Hlestakov și Cicikov. Superficialitatea trivială, vicioasă a celui dintîi e probată chiar onomastic: "Însuși numele de familie Hlestakov este genial inventat, deoarece, pentru urechea rusă, el creează senzația de ușurință, de inconsistență, de flecăreală, de șuier al unui baston subțire, de plesnitură pe masă a cărților de joc, de lăudăroșenie a unei haimanale și de bravură a unui cuceritor de inimi (cu excepția capacității de a duce la un bun sfîrșit și această și oricare
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
în bucăți . Un alt consilier de la curtea Qin, un învățat rătăcitor, pleda prostește pentru idealurile confucianiste de virtute a domnitorilor și moralitate a guvernării. Enervat, conducătorul a hotărât să fie pedepsit prin castrare, spunând: , Dacă ar fi să mă supun flecărelilor încrezutului ăstuia, am fi anihilați complet de alte regate războinice”. Vinovatul a primit rolul de eunuc la palat, în vreme ce domnitorul și-a continuat planurile de a ,strânge China ca pe o pătură.” Timp de 2000 de ani a existat o
Dinastia Qin () [Corola-website/Science/313181_a_314510]
-
modurile în care femeilor li se neagă dreptul și posibilitatea de a se exprima liber. Desigur, nu este vorba de deprivarea femeilor de orice posibilitatea de a folosi limba, ci de faptul că genurile lingvistice asociate de obicei femeilor (bârfa, flecăreala, scrisorile, jurnalele) sunt uzuri ale limbii care țin aproape exclusiv de sfera privată (spațiul familial, comunitățile mici, etc). În domeniul public al culturii oficiale acest tip de genuri lingvistice sunt devaloziate și dezavuate. Pe de altă parte, femeilor le este
Critica feministă a limbajului () [Corola-website/Science/325264_a_326593]