208 matches
-
Ștefan Baciu are o evidentă repulsie față de uniformizarea pe care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist al epocii. În Cetatea lui Bucur se agită florărese și telali, vânzători de covrigi și de raci, flașnetari, lustragii, cerșetori: o umanitate pestriță, o sumă de indivizi care își îndeplinesc menirea cu maximă dexteritate profesională. Din faptul că poetul nu-i judecă - deși, cum spuneam, interpretarea nu lipsește din
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
S-ar mânia și-ar șuiera din bici." (Bisericile). O ultimă observație se leagă de tehnica poetului de a ecrana descripțiile făcute, în priză directă cu întâmplările, printr-o reflecție mai generală pusă pe o notă muzicală. La Moși, Capșa, Florăresele, din cicluri tematice diferite, sunt construite în același mod. E descrisă mai întâi scena plină de forfot, surprinsă în febra divertismentului sau a comerțului ambulant; iar apoi culorile se întunecă, zgomotul diurn se stinge, o liniște vag-eminesciană se lasă ca
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
se desfătau cu romanțele și cântecele de pahar ale unor soliști faimoși, precum Jean Moscopol, Cristian Vasile, Titi Botez. Spațiul acesta mărginaș din buza Oborului, îi apare memorialistului, prea arareori sentimental, ca "marea curte a copilăriei sale", unde forfoteau "bagabonții", florăresele, "hoții de buzunare, ghicitorile, "damele" și unde, aveau loc nunți ca pe vremuri. La ziuă, se juca farsa cu "rachiul roșu" prin udarea din belșug a unei năframe cu sângele cocoșului abia tăiat, spre a dovedi "virginitatea" miresei, care, parcă
Realitate și ficțiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7624_a_8949]
-
luam pâine și i-am zis Danielei să bage mâna pe șustache să ia o pâine". "Dar eu nu luam nimic", a replicat stânjenită bruneta, citată de libertatea.ro Daniela a povestit și ce meserii a avut: "Am fost și florăreasă și chelneriță. Munceam la Piața Victoriei ca picoliță și îmi amintesc că veneam pe jos până acasă în Ferentari că nu aveam bani de taxi".
Daniela Crudu, învățată de tată să fure o pâine pentru a avea ce mânca by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/72482_a_73807]
-
necitite oglindindu-se în lamă dar ăla între timp cu meseria lui nemaivăzută dispăruse. ÎN CĂUTAREA PURGATORIULUI Caut dracii și îngerii știu mai bine ce caut o fac cu frenezie răsturnând pietrele scormonind prin tufișuri și mai departe pe sub fustele florăreselor caut nechemând o vreme în ajutor pe nimeni dar tăind mai apoi pe neașteptate drumul trecătorilor: Unde? Mutra mea răvășită îi bagă pe unii în spital pe alții-i vindecă de onanie caut pe lumea asta Purgatoriul. E limpede că
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
feminitate? Mergeam că un robot, programat să nu-mi scape nici o stradă cât de mică a orașului. Căutând să scap de această himera, de fapt alergăm după ea să o găsesc. O clipă am tresărit... Dar, nu era decât o florăreasa care-mi zâmbea cumva ironic observând dezorientarea mea. Eram absent, parcă îmi ieșisem din propria piele. Luasem câteva apostrofări de la agenții de circulație, un vatman și un șofer făcuseră referiri la părinți. Nu-mi era foame, nu-mi era sete
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
se însereze. Oboseală își spunea și ea cuvântul. Ajuns în parcul orașului, ceva mă atrăgea irezistibil spre o bancă, așezată sub un castan imens. Nu era nimeni în tot parcul. Am rămas aici o oră, două, poate numai câteva clipe. Florăreasa trecea spre casă. Îmi oferi pe alese din ultimele buchete de flori. Plictisit de insistențele ei, absent, îi spun că nu am cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cui să ofer flori. Sare că arsă. „Cum, conașule, să n-ai cui?... Da mâna la babă să-ți ghicească! Trebuie să ai pe cineva...” Devenise agasanta, am repezi-t-o să plece. Probabil aveam o privire foarte năucita pentru că florăreasa renunța și se depărta. După numai câțiva pași se opri parcă amintindu-și ceva. Îmi strigă, pierzându-se în întuneric: „Ai s-o găsești curând și ea te caută! și dacă nu pe ea pe alta!” Dar de ce altă!? Eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
marginea orașului zona pe care nu o cunosc prea bine. Umbră trece pe lângă mine. Nu știu ce aș fi în stare să fac în caz de... Umbră vine spre noi. Ce are în mână?! În ultima clipă îmi dau seama că este florăreasa. „Vezi, conașule, că ai găsit-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
are în mână?! În ultima clipă îmi dau seama că este florăreasa. „Vezi, conașule, că ai găsit-o?” „Cumpără-i flori!” Cumpăr toate florile și i le ofer Ei. Îmi prinde una la rever. Nici nu-mi dau seama când florăreasa dispare în întunericul nopții. Ținându-mă de mână mă conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască, ușa se deschide și pătrundem în apartament
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Este urâciosul de asistent. „Hai repede la metrou, altfel începem cu întârziatul de lunea și Profesorul are să se supere” „Ai petrecut bine?” Petrecut?! A, da!... Îl urmez aproape mecanic. Luni!? Cum luni când ieri era joi!? Din stația de metrou florăreasa mă strigă: „Ce faci conașule, unde ți-e artista?!” De o săptămână nu am ieșit din Institut. Toată povestea pare o nebunie. Deși am floarea și eșarfă, nu am curaj să o istorisesc nimănui. Unde ai dispărut? De ce nu te-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
în dar mămicilor lor. - Vai ce frumoși sunt, seamănă cu niște clopoței! Se mirau copii. Cu un ban cumpărai un buchețel care era al tău și te puteai bucura de prima floare care a înflorit chiar de sub plapuma de nea. Florăresele erau bucuroase pentru că bănuții se înmulțeau în buzunarele lor, iar ghioceii ajungeau la cei dragi. Doar fetița cea frumoasă ședea rezemată și privea cu mirare cum florile dragi dispar. Când mai rămăseseră trei buchețele, un băiat care a observat-o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
-i așeze într-un pahar cu apa când o să ajungă acasă. Mai rămăsese doar un buchet. Și fetița cu ochii mari, țintiți către florile albe de culoarea zăpezii, învelite într-o singură frunză, era în continuare nedezlipită de locul unde florăreasa își prezenta buchețelele trecătorilor. Dar ultimul buchețel fusese și el cumpărat de o fată bucuroasă, convinsă că florile au așteptat-o pe ea să le cumpere. Așa se întâmplă când Zâna Primăverii se transformase într-o fetiță obișnuită. Cine nu
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
de pe mese, a șoarecilor care fugeau de colo-colo urmăriți de pisică sau căutând bucățele de pâine, locul era confortabil. Era și plin de mișcare, fiindcă obișnuiau să-l frecventeze călătorii căruțelor de poștă, juzi și magistrați, grefieri și conțopiști, portărei, florărese și prăvăliași din piețele Providenței și Orzului aflate În preajmă, și foști soldați atrași de apropierea principalelor străzi ale orașului și de punctele de Întâlnire și de clacă de la San Felipe el Real. Ca să nu mai vorbim de frumusețea - cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să redevii un cetățean demn și auster, într-o lume concretă, în care tarabiștii s-au reîntors la zarzavaturile lor, magazinele și-au strâns inimioarele din vitrine, felicitările muzicale au deve nit afone, moderatorii nu se mai sărută în direct, florăresele nu te mai aleargă, și în care efuziunile sentimentale sunt taxate ca nepotrivite, desuete și, cel mai im por tant, de un înfiorător prost gust. PASIONALUL DOMN AVRAM Răducu e un băiat care locuiește la scara unu. De fapt tot
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la vânzare ghiocei, o frumusețe. Reuși să obțină un buchețel, zâmbind satisfăcută. Îi va dovedi prietenului ei, Îndemânrea, de fapt munca lui În calitate de profesor n’a fost zadarnică, reușind chiar să facă unele cumpărături, ne având la dispoziție valută indigenă: florăreasa i-l făcuse cadou. Trecu mai mult de două ore, timp În care scotoci cu privirea tot ce era de văzut. Nu se Îndura să se Înapoieze acasă. Ce să facă? Să se Încumete să exploreze terenul către centrul orașului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un miros specific, ucigător.În aceste cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a Împuțiciunii...!! Iar florăreasa În poziție provocatoare Îl aștepta. Așteptare zadarnică deoarece omul de alături Încremenise În poziția În care se aflase, nehotărât de cele ce aveau să urmeze. Socotindu-l timid, puțin umblat brin brațele femeilor, fata Îl apostrofă. „Trebue să te grăbești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
privilegiul de a dormi în hamacele confortabile din casă, arătările trebuie să se mute în pod. Mulți locuitori din Lizabo au murit deja asfixiați în somn, din cauza arătărilor lor din toate zilele pe care le trăiseră până atunci. Magii și florăresele caută soluții ca să oprească infernala mașinărie a sufocării, dar nici ei nu scapă de moartea care-i prinde exact în mijlocul visului. I-o fi plăcut lui Kubilai Han ce i-am povestit? N-o să știm niciodată, dar putem măcar să-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
fi spus Iuliana, Tinule, mamă. - Și surpriza care ar mai fi? întrebă el, râzând. - Eh! Să dea bunul Dumnezeu să ai dreptate! Cu această convingere, Tinu ieșise a doua zi pe la prânz în oraș și cumpărase flori. I-a spus florăresei să-i aleagă un buchet frumos pentru că are „musafiri de vază”. „Dacă îmi spuneți ce așteptați..., vă aleg eu ceva grozav. Femei sau bărbați?” întrebase vânzătoarea. ”Și unii și alții..., dar buchetul doresc să-l ofer unei doamne”, a răspuns
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sunat de acolo la numărul dat În anunț. Faptul că eram atât de hotărât m-a surprins chiar și pe mine, dar presupun că se Întâmplă uneori ca până și ție să ți se pară ciudate propriile porniri. Noroc că florăreasa de dincolo stătea În picioare pe trotuar, astfel că puteam să vorbesc liber, chiar dacă inima mi se sugruma În gât, ca să zic așa. Numărul s-a dovedit a fi al unui hotel. Totuși, când mi s-a făcut legătura, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și iarăși rare, cu scrâșnet de frâne, motoare mai vechi păcănind, claxoane uneori; pe trotuarul din față, pentru că pe cel de sub fereastra sa nu-l zărește și și-l închipuie numai asemănător, bărbații, femeile, copiii, bătrânii se vântură de colo-colo, florăreasa iese din când în când în pragul dughenei sale cu ghivece cu flori mai rar cumpărate și vase mari cu crizanteme, moșnegii-s strânși ciorchine la vitrina cu lozuri, bilete de pronosport și afișe cu pariurile pentru concursul de trap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o nevastă-n curtea lui... Iar despre tipul cu profile,mi-a spus că-și ține acum, povestea-nchisă-n mii și mii de file. Și-ar vrea din casă să mai iasă, să schimbe vorbe dulci, măcar c-o florăreasă grasă... Dar, fiind toamnă întârziată, și florile au amorțit, iar omul nostru, singur, chiar s-a prăpădit, cu siguranță n-a murit. Gospodina ajunsese mult mai bine. Ea era cuminte, nu știa să-și facă prea multe profile dar nici
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
o lacrimă și pentru Geoană, tot ceseateul Îl regretă... O, tempera, o morses!!! Tii, numai zece luam la latină, urlă și-acu’ latinitatea-n mine. Venivididavinci - adică, zic io, venit, plăcut, băut, fiindcă mi-e cârciuma agoră... 10.06.2009 Florăreasa Cum o zi fără băutură e o zi pierdută și irosită În zădărnicie - vorba lui Sandu, care s-a gândit să treacă Într-un caiet dictando astfel de cugetări pe care el le consideră adânci precum fântâna de la țară, până
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ajungem cumva În patru labe acasă, trebuie să fim doar atenți să nu ne calce vreun aiurit pe mâini! Bere rece, atmosferă de vacanță, tămâioasa brumărie, premise favorabile pentru lăsarea grijilor deoparte. La un moment dat, se trezesc cu o florăreasă pe cap. Are trandafiri roșii și albi Într-o găleată de plastic În care a pus apă, ca să nu-i pleoștească dogoarea, e Îmbrăcată multicolor, conform obiceiului și, de cum dă cu ochii de masa celor trei cheflii, Își concentrează toată
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că eu nu stau la masă cu extremiștii. Știi că sunt imparțial. Bă, trebuie să trăim În pace și armonie, În veselie și frăție. Ia puneți-o de-un șaraiman, că n-am mai ascultat o demult pe Puceanca... Capul florăresei se ivește pe deasupra gardului. Conașule, frumosule și deșteptule, ia măcar un fir, că ți-l dau degeaba, ți-l pui la botonieră când te duci la paranghelie cu cocoana. Gicu privește către cer implorând mila divină, apoi scoate o hârtie
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]