295 matches
-
deosebit de rău prevestitoare. Lipiți-vă de mine! îi strânge Arhanghelul împrejurul său, cu Sile și copilul botezat plasați la mijloc, ca o cloșcă decisă să-și apere puii. Se mișcă puterile întunericului! Spiritele rele! Scorpiile! Vin după cei morți... Un fluierat. Galopează...! Tropotă...! Sosesc...! Un freamăt. Vin...! Se-apropie...! Un vaier. Au ajuns...! S-st...! Le auziți...? O vâjâitură o țiuitură fluturată, ca un zgreapțăn fioros și prelungit, printre coroanele stufoase ale copacilor și printre firele electrice suspendate, de înaltă tensiune
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oamenii păreau mai îndrăzneți, ca și când ar fi vrut să batjocorească prin purtarea lor pe cei ce stăteau în fața postului de jandarmi. Trecând, unul din grup strigă simplu: ― Bună seara! Primarul, logofătul și plutonierul răspunseră deodată, grăbiți: ― Bună seara! O clipă fluieratul încetă, ca și cum ar mai fi așteptat vreo întrebare sau chiar o dojană. Apoi câțiva reluară melodia în vreme ce alții bufniră în râsete, iar după ce se mai depărtară puțin, unul dădu un chiot prelung și ascuțit, parcă să ridice toată lumea în picioare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ușor, deasupra, în odaia ei, ieșind în balcon, întorcîndu-se. Pe zidul din față îi puteam vedea umbra de câte ori se apropia de fereastră. Dar s-a stins lumina, și o ciudată părere de rău mă împietri lângă gratii. Auzi atunci un fluierat, în care s-ar fi putut ghici o melodie, dar eu ghicisem altceva. Mă apropiai de fereastră și fluierai și eu; nu mi se răspunse nimic. Trebuie să fie în balcon, gândii; și, deschizând cu multă luare-aminte ușa odăii mele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși nimic. Răsuflă adânc, apoi își lăsă capul pe spate și regăsi cerul. Se acoperise cu stele și începuse să se limpezească. Răsuflă rar, adânc, așteptând. Apoi auzi din nou fluieratul și, de foarte aproape, din stânga lui, glasul lui Iliescu: - O luăm din loc, domnule elev. - Am umblat așa până după miezul nopții. Că eram obosit, înfometat, însetat, n-ar fi fost nimic, dar mă întrebam necontenit ce se va întîmpla
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și gălbui, și încă, și încă atâtea alte amănunte pe care le-ai înregistrat, rușinat într-o măsură mult mai mare decât ar fi fost cazul. Umilit și rușinat, într-o măsură mult mai mare decât o meritau, bietele... Un fluierat de pasăre necunoscută îți ia deodată de pe suflet această amintire neplăcută. Ți-o anulează, la fel de nemotivat și de fulgerător de cum ți-a adus-o. Te-ai întors pe trei sferturi și privești amuzat pasărea cu gușă gălbuie și coadă neagră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate bidoanele au fost umplute, Toaibă a raportat: Suntem gata, domn’ locotenent. Direcția trenul, înainte, marș! a fost comanda locotenentului, dată mai mult în glumă... Trenul lor a rămas pe „linia moartă” o bună bucată de vreme... În sfârșit, un fluierat prelung, urmat de altul scurt, a însemnat urnirea garniturii din loc. Toaibă s-a culcușit din nou pe locul lui... Nici vorbă de somn însă. Doar alt șir lung de gânduri îi defilau prin minte... „Uite ce înseamnă războiul. Nici
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
delicată ai de făcut. Așa de-o pildă... Trecerea în spatele inamicului și observarea mișcărilor lui, tehnica de luptă, ce efective are și cum sunt dispuse. Îți indică doar sectorul pe unde ai să treci. Cum? Asta-i treaba ta!”... Un fluierat de locomotivă l-a scos de pe făgașul gândurilor. Îndată s-a auzit și glasul lui Toaibă: Domn’ locotenent, s-ar putea să fi ajuns la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
E ceva care se ia pe gratis.Hă, hă, hă! M. Atunci, mai mult ca sigur că am și așa ceva. P.1. Daaaa?!? M. Da. Dar numsai dacă ai cerut în scris. Ai scris? P.1. Nu. Eu sunt cu fluieratul și colegul e cu scrisul. El și-n somn scrie procese-verbale. P.2. Dar la dumneata nu-i cazul. Ești deja pe penal ce nu s-a mai văzut. De unde vii? M. De sus...dinspre steaua aia... P.1. Aha
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
i se păru totuși verde și frumos, și, trăgând în jos o 162 cracă, apucă a castană sălbatecă și, apleeîndu-se ca la proașcă, o azvârli departe cu o traiectorie sigură. Nu trecea nimeni. Lică fluieră iar. Un alt fel de fluierat. Exprima astfel o gamă întreagă de sentimente. Nu degeaba feminista Nory îl botezase "mierloiu". înălță apoi din umeri cu o mișcare pe care o avea uneori și trase pe corp vestonul ajustat și prea subțire pentru sezon. Atunci când Lică clezmierda
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păreau tălpile unor patine ce se înfundau și lunecau totodată pe nisipul fierbinte și mobil al covorului. Zvelt, în spatele Adei, și așa de aproape că umărul lui atingea ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
La mine, nu există prea mult, că eu știu cât să cer, fiecăruia. La mine, nu poate fi vorba de nici un peste poate. Nu trebuie, să fie, din partea cuiva, vreun peste poate. Dacă nu, priviți dincolo de poartă. La un simplu fluierat din două degete, coada se formează, cât ai zice pește, și, cui nu-i convine, este liber să-și aleagă, singur, înlocuitorul. Carmen, decât ar fi auzit așaceva, la adresa ei, mai bine - moartea! Și, pe măsură ce zilele și nopțile treceau, tot
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și el trebui să facă eforturi supraomenești ca să-și țină echilibrul, moment de care Păsărica profită de minune ca să-i cînte la ureche un tril iubitului ei polițist: „la revedere, băiețel, la revedere, băiețel“, Îi spunea din mers, dar un fluierat furios Îi Înăbușea cîntecul de iubire adresat copilăriei. Ca urmare a succesului obținut, Păsărica primi cîteva caramele; cîtva timp savură cu zîmbetul pe buze dulcea imagine a polițistului care se juca de-a țignalul cu ea, uitînd deocamdată de celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în laț? Asta era treaba ei, să-l convingă să facă ceea ce hotărâse deja. Un tip care-și recunoaște sora, dar n-are încredere în recunoaștere. Se pare că altfel e rezonabil și fără deficiențe de cogniție. Ea scoase un fluierat, chiar dacă-i auzise poveștile o viață întreagă. — Zici că e de-ale lui Sigmund. Are o rezonanță de felul ăsta. Dar în același timp e urmarea clară a accidentului. De-asta e așa de extraordinar. E genul de caz totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima să se înfioare și ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
când cotrobăi prin sortare și dulapuri. Zdrăngăni tigăile și farfuriile. Inspectă frigiderul bine garnisit, deschizându-l și trântindu-i sertarele și porțile containerelor. Își luă o ceașcă și ceainicul, ciocnindu-le neglijent. Își prăji niște șuncă, încercând să acopere cu fluieratul său sfârâitul grăsimii. Și în cele din urmă, mâncă cu poftă șunca, tartinele, ceaiul și niște fructe proaspete venusiene. Își termină micul dejun, dar era în continuare singur. Ieși din bucătărie și mai inspectă o dată, în grabă, apartamentul. Livingul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
atenția că orice fentă ulterioară te costă viața. ― Am să vă dau o veste bună. Sânt dintre aceia cărora nu trebuie să le explici de două ori un lucru. ― Nădăjduiesc. Vom comite o spargere la Muzeul Chiusbaian. Bărbatul scoase un fluierat ușor. ― Ne aflăm într-o catedrală, băiete, și nu pe stadion! Tânărul își înghiți eroic exclamația: "Sictir! Simți fruntea cum i se acoperă de sudoare. E nebună! Spargere la muzeu..." ― Aveți idee cum își păzesc domnii de acolo comorile? ― Sânt
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Parcă era negru... ― Exact, domnule, șopti Melania Lupu. Completă ca și cum în odaie s-ar fi mai aflat vreo cincisprezece pisici: Negru și cu o expresie extrem de inteligentă. Șerbănică o măsură curios: "Altă dobitoacă! Auzi, expresie!" De afară se auzi un fluierat. Inginerul se repezi la geam. ― E Sandu, spuse doamna Miga, totdeauna când ajunge în curte fluieră. Căruntul își crăpă ochiul și se uită la pendulă. ― Exact 14 minute. Inginerul se desprinse de geam. ― Asta înseamnă că... ― L-am găsit! exclamă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ce să vă spun, sânt ireparabile! Mi-aduc aminte de-o istorie asemănătoare prin '35 sau '36... Alexandru lăsă receptorul. Avea o mină înspăimîntată. ― Nu răspund. ― Hm, făcu maiorul, nu mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
muzician adevărat, spuse Ignatius, reluându-și atacul furibund asupra cârnatului deosebit de lung. Cu înclinația muzicală pe care se pare că o ai, ar trebui să te ocupi de ceva care să merite. Ignatius mestecă mai departe, în timp ce bătrânul își reluă fluieratul nemelodios. Spuse apoi: Îmi închipui că dumneata consideri „Curcanul din fân“ drept un cântec popular american valoros. Ei bine, nu-i așa! Nu-i decât o monstruozitate discordantă. — Nu prea văd ce importanță are. — Are foarte mare importanță, domnule, țipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de primire și se duse grăbit la el în cameră, încuind ușa. — Ce s-a-ntâmplat, băiete? întrebă din hol doamna Reilly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
corpul dilatat numai În virtutea unui dop care, introdus În sfincter, Împiedică toată acea aerostatică demnitate să se dizolve, așa Încât, invitând subiectul să-și scoată susmenționatul dop, Îl condamni să-și urmeze propria-i fleșcăire ireversibilă, nu rareori Însoțită de un fluierat foarte ascuțit și de reducerea involucrului supraviețuitor extern la un biet nimic, o imagine descărnată și o exanguă fantasmă a vetustei maiestăți.“ „Nu te credeam așa de vulgar.“ „Acum o știi.“ Lorenza ieșise, simulând iritare. Știam că Belbo suferea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
știe. Odată, când Încă era pe mașina de patrulă, i se Întâmplase după un jaf. Paznicul de la bancă fusese lovit În abdomen și zăcea Într-o baltă de sânge pe trotuar. Din rană, sângele curgea cu un șopot sinistru, ca fluieratul unei păsări. Culoarea Îi pierise din obraji și omul Își pierduse cunoștința. Dar nu și viața. Trupul lui Încă zvâcnea, mușchii se contractau. Antonio Îl veghease mai bine de jumătate de oră, neputincios. Capul. Trebuia să țintească la cap. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
școală, a fost singurul copil neînsoțit. Tata era la serviciu. S-a simțit părăsită, a venit acasă și a plâns mult fără să o vadă nimeni. Doar Lățosul, un câine mare și negru îi știa zbuciumul sufletului. Din depărtare, un fluierat prelung anunța sosirea trenului. Oare ce cuvinte îi va spune mamei când o va revedea? De data aceasta nu-și va mai ascunde lacrimile, va plânge mult fără să-i pese că o vede lumea. Câțiva navetiști au coborât grăbiți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]