294 matches
-
cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante de mov și galben viu, iar flori mărunte apăreau, prinse într-o clipire a pleoapei, negre ori cenușii, ca-n următoarea mișcare a ochiului să răsară picurate cu lacrimi policrome. Vârtejul acesta schimbător al nuanțelor îl
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
în jurul casei, acolo unde își petrecea timpul în căutarea răspunsurilor, prin curtea străjuită de brazi, unde erau două alei de nuci și două de peri, câțiva meri, un vișin înalt, arțari și duzi; sub nuci, toamna așternea covor de frunze foșnitoare. Fetele se trânteau pe crengile unui arțar bătrân, și în toată grădina, iarba creștea atât de înaltă, încât își puteau croi prin ea tuneluri...spre o lume plină de basm, de magie. Deși mai mare decât surorile sale, Magda se
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]
-
Eu, ca Orfeu călător prin căutări respirăm Depărtarea, iar acum de departe mă-ntorc și ram Aduc în locul acesta sfânt, loc limpede în univers Unde Lumină m-a sărutat întâia oară-n al ei mers! Pe țărmul gândului, lângă oceanul foșnitor Urca în mine un timp ce l-am crezut pierdut Grădini fabuloase învăluite în zâmbetul luminii Caii nedumeririi alergând pe pajiștile firii... Râul limpede, lin, miresme răcoroase, pure Meleag drag de atracții, sub cerurile azure Iarbă crescută sub legile divine
POEME PENTRU O ZI DE NAŞTERE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347916_a_349245]
-
urmă la lumină firimituri din făloșenia umană. Iar marea-nchisă cum a fost de la geneză până azi, își murmura cântarea sa tot împingând talaz după talaz - ce rana nevăzută i-o lingeau -, iar forța-i colosală o sorbeau nenumărate vălurele foșnitoare, prea slabe-n neclintirea vremii ca pieptul mamei să nu-l cate pentru refacerea-ndrăznelii de-a mângâia cu voluptate trupul fierbinte al țărânei. MEDITAȚIA IV (Pribegia prin pustie) Ne-am refăcut cu chiu cu vai după cumplitele-ncercări, ca să
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
nevăzuți. Iar călătorii, deja mai relaxați începură rând pe rând să își scoată telefoanele mobile din buzunare pentru a încropi discuții, ce păreau că n-ar mai putea suporta vreo amânare. Alții își scoteau laptopurile de prin genți, sau desfăceau foșnitoarele pungi de snacsuri, ori ambalajele de ciocolată. Irinei îi atrase imediat atenția o tânără dolofană, cu o expresie de copil îmbufnat, care se grăbise să își schimbe locul, așezându-se cu fața spre direcția de mers a trenului, de îndată ce acesta
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
Le recheamă, precum trista mamă Pe-al ei fiu plecat, rătăcitor. Anotimpurile-s prinse-n ramă De penelul unui muritor, Toamna rebegită azi ne cheamă Să privim cocorii din pridvor. Pletele-i de aur ies din clamă Și întind covorul foșnitor, Desenează veșnica reclamă, Sângerând pe-același monitor. Referință Bibliografică: Gânduri arămii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 977, Anul III, 03 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Curelciuc Bombonica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
GÂNDURI ARĂMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347394_a_348723]
-
În visuri și în dragoste nu există lucruri imposibile.” Janos Arnasy 12. Când dragostea intră pe fereastră Când Ana părăsi plaja devenită prea fierbinte și ajunse la răcoarea camerei protejată de umbra plopilor ce-i mângâiau ferestrele cu crengile lor foșnitoare, era încă marcată de cele întâmplate în apa mării între ea și Emilian. Se gândea că parcă citise undeva niște versuri care se potriveau foarte bine cu starea ei psihică din ultimele douăzeci și patru de ore: Unele iubiri nu prind răsăritul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
sale. Pe tatăl său nu spera să-l mai găsească la ora la care avea de gând să se dea jos din pat. A luat pe el doar un șort și, la bustul gol, folosind ca acoperământ doar un cearșaf foșnitor de cât l-a scrobit menajera, cum se urcă în pat, cum adormi adânc. Referință Bibliografică: CAT DE MULT TE IUBESC.... - ROMAN - CAP. VI / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015. Drepturi de
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
pentru mult timp forma mormintelor și nici verticalitatea crucilor și a gărdulețelor despărțitoare, care dădeau să se plece ca niște cheflii, într-o rână. Și iarba... iarba care creștea așa înaltă și generoasă, gata să acopere în mângâierea undelor sale foșnitoare, toate urmele celor trecuți prin această lume. Mormântul bunicii l-a văzut doar o dată, la câțiva ani de la moartea ei. Murise înaintea bunicului, chinuită de acea boală necruțătoare. Dar la mormânt era atâta liniște... Și crucea pe care totuși mama
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
și cultura Neamului românesc. Finalul acelei cărți intitulate „Ochi de veghe” punea în lumina tiparului, în premieră, versurile lui Serafim Duicu - cele din ceasul de taină al spiritului său înalt și frumos, ascuns ieftinătății cotidiene. „Ce suntem noi... Prin ierburi foșnitoare vin glasuri de părinți și-n fiecare zarzăr e o mumă cu gene în petalele de mai jelind în brumă. Din oase-și trag gutuile mireasma râvnind la pulpe de fecioare-n somn și-n taina lacrimii de rouă noaptea
SERAFIM DUICU-UN CAVALER DE DOLJ SUB CULORILE TRANSILVANIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 650 din 11 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346386_a_347715]
-
FOST IUBITA MEA Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 470 din 14 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Ai fost iubita mea Te-ai măritat demult, ce mulți trecură anii... Timid și-acum, îți spun, c-ai fost iubita mea. Foșnitoare frunza a părăsit tufanii, Sfioase crengi se-apleacă goale după ea. Ce inocent și liric ardeam în umbra ta... De-atâtea ori părea că mor sau înviez. Un înger trăia-n mine și mă abilita, Să mă simt cu tine
AI FOST IUBITA MEA de STELIAN PLATON în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348333_a_349662]
-
TOAMNEI Broaștele în stuf se-ngână, Nu mai au nici un concert, Doamne, de o săptămână Luciul bălții e inert! Vântul din grădini culege Foile ce s-au uscat, Iar bostanul, se-nțelege, Foarte mult s-a îngrășat. Colo-n frunze foșnitoare Sar sticleți petrecăreți, Privind toamna visătoare Trec fetițe și băieți. Și-n lumina-n șorț de ceață, Râd cu gura la urechi, Și-s frumoși și plini de viață, Pe alei, perechi, perechi... SUPARARE Am aflat ieri-dimineață: Buburuza cea isteață
POEZII PENTRU COPII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345509_a_346838]
-
într-o îmbrățișare a dragostei va fi la fel de temperamentală? Trebuie să aflu acest lucru cât stă la mare. Merită încercarea. Nu trebuie neglijată nici mamă-sa. Este ca o fructă de mare suculentă. Bine asezonată într-un "platou" cu cearceafuri foșnitoare, plăcut mirositoare și în compania unei sticle de șampanie “Don Perignon” bine răcită, poate deveni o adevărată revelație a acestei veri." Dalia simțea că trebuie să o lase mai ușor cu ritmul dacă dorea să reziste până la sfârșitul reprizei de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376781_a_378110]
-
mai sigurO să venim împreunăîn orașul din cuvântcu zâmbetu-n geam.... XXXIII. LUMINA DIN TRUP, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016. Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mirifice selfie zăbrelite în himere mi se zvârcole-n vene gena ancestrală de dor pentru raza fugitivă cernută pe ploape să ne sărute îmbrățișați printre ramuri să ne plouă codrul în plete culori și sonate să ne aștearnă la picioare covor foșnitor cu miros de veșted-cafeniu și de moarte strânge-mă aproape iubite să mă îmbăt de gustul de must și de gutui coapte se dezlănțuie sălbatic vântul tomnatic pe cărarea destinelor noastre ne scutură furios ultimele rămășițe de verde pictat cu
ÎNGROPAȚI ÎN PALIDE TOAMNE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375204_a_376533]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LUMINA DIN TRUP Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Neprihănit îi era trupul întins pe otava de toamnă mirositoare. Umerii se-ngropau foșnitori sculptați în albul zăpezii pe care umbra nu se așeza. În flori erau închegate aromele verii privirea încărunțită ca o taină sonoră se alungea peste ape. Clipele devin diafane și se întrec să urce prin măduva timpului lumina din trup
LUMINA DIN TRUP de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376291_a_377620]
-
un amurg minunat de toamnă, așa că se mai plimbară pe aleile parcului, povestind și râzând, Gabi o ținea strâns îmbrățișată și-i mai fura câte un sărut. Frunzele copacilor cădeau una câte una, ca într-un dans, croșetând un covor foșnitor, într-o superbă paletă de culori, specifice toamnei. Li se înfiripaseră în suflet umbre ale trecutului, cu nostalgii atât de dragi lor. Se rupseră cu greu de sub vraja acestui tablou splendid de sfârșit de toamnă, și se îndreptară spre localul
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379195_a_380524]
-
într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul! O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și melci foșnitori...” Carte unică, de o rară coerență compozițională, Evanghelia Tăcerii - Solilocvii are o construcție armonioasă, inseparabilă între conținutul poetic, dens și forma adecvată, materialul lingvistic fiind ordonat după o logică interioară. Părțile se organizează într-un tot unitar, ca produs al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
acel unic efort - de a nu cădea, de a nu da nimic de bănuit, de a continua să se învârtească în cercul acela luminos până când copacii negri vor înceta să se legene, să tresară la apropierea ei, agitându-și crengile foșnitoare. M-am dus la ea. Am intrat în cercul albastru al felinarului. Trupul ei (fusta ei neagră, bluza ei de culoare deschisă) a concentrat subit toată dorința pe care o simțeam. Da, ea a devenit imediat femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu, în care marele poet contrapune umorilor criticilor evaziunea într-o artă abstractă: „mai bine bucură-te de harul acesta / de a fi precum umbra foșnitoare / a unui plop desenat de Geo Bogza.” Asemenea majorității poemelor, romanele lui F. ilustrează teme și tipuri ce țin de comanda socială a epocii: absolventul de universitate repartizat la țară ori pe șantier, unde își găsește sensul existenței; tânărul care
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
Mihail Sadoveanu. În ultima analiză toată mierea cronicii lui Ureche se reduce la cuvânt, la acel dar fonetic de a sugera faptele prin foșnitura și armonia graiului. [...] Adauge-se harul de a gândi prin simțuri, de a imita prin sunete foșnitoare, horăitoare, clinchetitoare lovirea, învălmășirea, vechimea chiar a faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
a mamei. Compuse în versuri clasice (cele mai multe) sau libere, mai toate sunt rememorări în notă elegiacă: „Unde s-au stins anii copilăriei/ Când printre stânci eram zvăpăiatul izvor?/ Ziua de vară dam roată câmpiei,/ Noaptea dormeam cu caii sub plop foșnitor” (Popas) sau tânguiri: „Nu m-așteaptă mama în prag și nicăierea./ În casa amintirii s-a așternut tăcerea./ Ferestrele sunt negre și oarbe și pe-alei/ Nu mai râd crinii în floare și sub streașină tei” (Ultimul strigăt). N. a
NASTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288355_a_289684]
-
sănătoasă, căci face multă mișcare și umblă mereu, deși, ce-i drept, rareori în aer liber. Eu unul afirm sus și tare că mișcarea cozii unui cașalot răspîndește deasupra apei o mireasmă, cam ca aceea ce se degajă din rochia foșnitoare a unei cucoane parfumate cu mosc, cînd trece printr-un salon încălzit. Cu ce aș putea oare compara cașalotul, din acest punct de vedere, ținînd seama de dimensiunile lui, dacă nu cu acel faimos elefant uns cu smirnă, cu colții
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist scâncind, Sau cai tătari, dând roată fără frică, Sălbăticiți, nechează pe un grind. Amurgu-mbracă Delta toată
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
afirmațiile nu se pot face precis. Imaginile sau observațiile lăturalnice nu vădesc neapărat înțelegerea. Și apoi eu însumi, care sunt așa de mândru în chestiunea aceasta, de câte ori nu părăsesc o seară parfumată, cu stele sclipitoare, cu luna enormă, cu pomii foșnitori legănând umbre, ca să mă duc să mă culc, înainte chiar de a-mi fi somn?! Cred, totuși, că acum nu-mi dau seama de credințele religioase ale Irinei pentru că nu mă interesează religia, și nu-mi dau seama de gustul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]