303 matches
-
a rărit, de pe brațele și trupul ei a curs ca o apă înspumată peste urmele-i lăsate-n țărână. Doamne, n-o mai pot bănui pe care cărare s-a îndepărtat! Fire cu fire se-aleg din apă, pânză subțire, foșnitoare în adierea vântului, ia forma ei, înălțată din roua de pe iarbă și flori. Doamne, veșmântul gol al celei ascunse în lumina ta este aninat de-o cruce! Firele nu mai țin, nodurile s-au slăbit. Doamne, în umbra ta mi
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
întorcea plin de speranță de la școala medie nr. 17 "Matei Basarab" (furișându-și în tașcă șapca de licean) să-i facă mamei cumpărăturile casei - poate mândrele studente din anii '60. Pe mine m-a vizitat ades Poezia cu minijupă, furouri foșnitoare, cu superbele-i picioare în ciorapi de mătase și pantofiori cu toc cui. Era Femeie, privea cu sânii și nu se-nșela niciodată. De la rochia-i de nuntă până la cea de doliu, rezuma toată viața. Pare-se că menirea mea
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
I am sorry... Ce simplu părea! Eram la concurență cu un film buuuuun, da' buuuuun, băi! Și mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
o cruce pînă la tălpi, cu brațele pînă la palme, pe care o plimb toată ziua prin tîrg, ochii lumii îmi citesc cuiele care mi-au lăsat sîngele pe pietre, pietrele vorbesc între ele cu sîngele meu pe pielea lor foșnitoare, toată ziua este un așternut gol și pustiu ca mesele unui restaurant prin care se aud nunțile pe perdelele trase ca niște mirese răs-tihnite în pat, toată ziua este un taler pe care cad bănuții de bronz ai mirelui, frunze
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
și se așează pe turlele bisericilor în care nu am intrat, a iubit și ea ca mine, pe mine a fost răstignită și acum geme în bătaia vîntului, mereu sub cer, nu în cer, sîngele ei îmi udă pielea mea foșnitoare ca o mireasă pe care o dezbrac în patul pe care o fac cruce în care mîini nevăzute bat cuie în palme, în tălpi - iubitul meu, iubitul meu, de ce m-ai părăsit - mîine, le spune celor nevăzuți, veți fi cu
Pustia by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/4945_a_6270]
-
a fi continuu, omul a ales multiplicitatea. (...) Unicul - prezența sa multiplă. Masa - concentrarea într-un singur tot, scurgându-se prin degetele întredeschise ale tămăduitoarei Tale mâini..." (Feofan. Clopotnița). Centura de castitate proiectează așadar sub cupola metafizică a creștinismului răsăritean multiplicitatea foșnitoare a vieții: albinele în stupi, peștii "în bancuri rotitoare", "stropii de materie", glasurile "ca niște grăunțe", o "piele zornăitoare", care "își rotește cu grație miile sale de celule". În contrast cu mulți dintre colegii săi de generație, consumați sub raport creativ și
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
se suprapun fericit. Istoria lui Angelo Mitchievici e o disecție pe viu a urâțeniei comuniste, cu pregnanță deopotrivă realistă și artistică. Cea mai valoroasă contribuție a volumului, ea developează pe măsură ce expune și sintetizează în timp ce radiografiază vechiul regim, întrețesut cu frumusețea foșnitoare a unei copilării ,liberale". Punctul sensibil pe care Angelo Mitchievici îl atinge, în timp ce Ion Manolescu îl ratează, fiind următorul: cât din ceea ce am trăit în comunism aparține regimului defunct și cât nouă înșine? ce este context socio-politic constrângător și ce
Decrețeii II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11496_a_12821]
-
uitat și el pe geam, dar nu a observat nimic deosebit. Apoi interviul la revista psihologică, apoi cina. Luni, dacă vrea, poate să viziteze orașul. Marți, întâlnirea cu psihiatrii la nu știu care institut - n-a fost în stare să rețină denumirea foșnitoare. Miercuri vor merge la Cracovia, la Universitate. Școala psihologică a profesorului Andrews se bucură acolo de mare considerație. Joi Auschwitz, singur a cerut asta. Să fii în Polonia și să nu vezi Auschwitz-ul, seara întoarcerea la Varșovia. Vineri și sâmbătă
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
română a cuvântului duro, rolul asprimii îl preia cuvântul „pădure” (conținând sonoritatea dure), și este evidentă dorința sa ca textul italian să transpară prin toate sonoritățile românești, astfel încât cunoscătorul originalului să nu fie frustrat. În timp ce traducerea Etei Boeriu, fluentă și foșnitoare, „cântă” plăcut auzului, dar - pentru cine compară - e un fel de „feminizare” a originalului. Introducerea italienistei Mira Mocan, un studiu substanțial și extrem de interesant prin aducerea în discuție a celor mai recente comentarii (precum A. Prete, All’ombra dell’altra
Transparentă, aspră, vie: traducerea Infernului în hermeneutica lui Marian Papahagi by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4720_a_6045]
-
era, s-a îmbățoșat cu vocea lui de copil: "Dom Theodorescu, mi-ați dat bani ficși, eu ce cîștig de aici?" Fănică a mușcat din covrigul cald: "Nimic! Se întîmplă și asta..." A vrut să-i dea totuși un bacșiș foșnitor, dar s-a răzgîndit. Nu-și trimitea băieții de peron la cerșit! Cînd a luat o birjă și s-a dus acasă la judecător îi mai trecuse ceva din neliniștea cu care citise ziarele. Ce-l priveau pe el treburile
Micul dejun by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6961_a_8286]
-
dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie barocă învelesc în faldurile poemelor pe care le compun lucruri și
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
pe culoarele obscure, o culoare, anume roșul, mă cam urmărește și bîntuie, pe seară și, la răstimpuri, noaptea, un roșu, dacă vrei, autonom, fără vreo relație cu un obiect anume. Un roșu care bate în grena, un șarpe/ o eșarpă foșnitoare, - cînd sufăr de acusmatisme (din fericire, foarte rar), cînd, așadar, am. auzenii, ca Marc-Antoniu, -n noaptea ce precede fatala-i bătălie cu August, de la Actium, auzind cum marele alai al lui Dionysos, în crescendo, după ce ajunge la climaxul acustic, se
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
ale orașului. Descinzi pe plaja inundată de soare și policromie în mișcare. Ocolești precaut palmierii d-lui Agathon și dai să te reîmprietenești cu valurile care, într-adevăr, te recunosc, întrucît îți ling pe dată, lingușitor, tălpile - limbi uriașe, reci, foșnitoare ale unui trup lichid incomensurabil, plin de misterioase făpturi alunecoase, părelnice („clopote verzi” auzea-vedea Poetul)... Te retragi după un timp din îmbrățișarea apei ca să te predai soarelui. Nici nu apuci să-ți zvînți trupul, că te și potopesc jegos aceleași
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
notă distinctivă care le face inconfundabile, într-o galerie mai largă de portrete. Între un erou cumsecade, dar șters, și un ticălos antologic, optezi acum pentru al doilea. Fiindcă nu mai alegi omul; alegi personajul. Iar la finalul acestei inițieri foșnitoare, cu mii de file întoarse și asimilate, descoperi uimit contextul. Realizezi că nu există o grilă unică de lectură și interpretare, că binele și răul și-au diluat concentrația inițială, intrând în combinații variabile. Perspectiva se modifică și ea, privirea
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
a nu-l stînjeni în cercetările sale făcute cu ochii minții,/ dar mi-e dat mie să văd cum galbenă și mare ca un stîrv de oaie/ urechea omenirii plutește pe apele unei mlaștini/ printre albe stînci de calcar și foșnitoare pîlcuri de trestii./ Zadarnic noapte de noapte cu auzul înfipt în urechi ca un baston pentru orbi/ pipăi crăpăturile memoriei,/ căci nici măcar un șobolan nu iese nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
de la numărul 26, nu de la numărul 9, pasaje cărturărești-mondene, frecventate, ca-n Baudelaire, de les amoureux fervents et les savants austčres: "Cărturarii și nebunii/ În Pasaj îi întîlnești". Greu de povestit pe scurt o istorie mică... Închid aici o poveste foșnitoare, care-și merită locul, rudă bună a benzii de magnetofon și a documentarului artistic, în raftul cu albume despre cum era cînd nu eram.
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
și aici în București, sub nasul Ministerului. Lucrurile astea sînt făcute de părinți grijulii și de profesori de liceu care fac pe mijlocitorii. Astfel că onor comisii de Bac și-au primit obolul, cu lista elevilor care dau asemenea acatiste foșnitoare. Nu știu cît e de răspîndit acest obicei. O evidență exactă au, presupun, numai Sfinții Chiril și Metodiu, dacă ei or mai fi protectorii învățămîntului românesc și după ce s-a renunțat la alfabetul chirilic. Încă de pe vremea cînd eu făceam
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
el îi mărturisește „nimfei" Cecily Saunders: „Nu corpul tău îl vreau." Sfârtecat între dorință, lascvitate și spirit, Jones visează ființa perfectă, androginul. Pentru el, Cecily e un epicen, o femeie cu însemnele masculinității, un plop asexuat și un trup transparent, foșnitor asemeni firelor de iarbă și, prin urmare, inaccesibil. Perversul său joc de cuceritor e dinainte sortit eșecului. Emmy va reprezenta unica lui victorie, pentru că, în felul ei primitiv, agresiv, e singura femeie adevărată, singura în care palpită forța pământului. Soldier
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
poate constitui singurul element pe care să se construiască un roman. Dacă cineva n-a trăit experiențe interesante sau unice și are totuși un talent excepțional la scris, să nu mai scrie?! Avatarul meu?! Un mesteacăn cu frunza aurie și foșnitoare. Trăiește într-un Muzeu Etnografic, în aer liber. Vă mulțumesc pentru răspunsuri.
Am îndemnat-o pe Doamna T. să scrie... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10808_a_12133]
-
crâmpeie din "Oedip" cu un glas extraordinar de cald. Am rămas siderat ascultându-l! Latura mondenă a recepției acestui celest teritoriu era susținut de soția lui, Principesa Maruca. Gazda coresponda cu musafirii prin mici bilețele. Păstrez și astăzi câteva asemenea foșnitoare mesagii. - Cum era Enescu în intimitate? - Fermecător! De o imensă simplitate și tandrețe, fără nici un ifos. Datorită minunatului poet și muzicolog, pe nedrept uitatul Emanoil Ciomac am putut pătrunde în raiul muzicii enesciene. Am avut, așadar, privilegiul să-i "cunosc
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]
-
dragoste, își salută mama și bunica, iar dacă e din categoria vorbitoare, începe să-și povestească viața. Aici intră în scenă scriitorimea, care colectează cu nesaț vorbele mustoase, direct pe coala de hârtie, care plutește alene peste capetele semenilor. Colcăirea foșnitoare, oamenii adevărați și gesturile lor imperfecte - acestea sunt lucrurile căutate de ochiul avid al cititorului. Și de ce nu? în aglomerația și îmbrânceala continuă în care trăim, cine s-ar mai opri fără grijă în fața unei vitrine cu flori? Mai ales
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
orice echivoc. Pe chipul ei palid semnele bolii se vedeau cu o limpezime copleșitoare. Avea părul negru și întins, de parcă era netezit cu o bidinea uleioasă. Ochii îi erau uscați și scăpărători, clipea des și zadarnic, căci privirile îi rămâneau foșnitoare ca iasca. Pomeții ascuțiți erau palizi și pielea se subțiase într-atât, încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțea fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
Avem asociații și fundații cu duiumul, specializate în violarea drepturilor omului, dar parc-au intrat în pământ. Cu o singură excepție - scandalul OTV -, nici una dintre consumatoarele de fonduri externe nu s-a lăsat trezită din somnolența indusă de sunetul plăcut foșnitor al eurodolarilor. Dar și atunci când două doamne oneghiste au ieșit în arenă au pierdut un minunat prilej să tacă: vizibila lor inabilitate le-a adus în situația comică de-a se transforma în apărătoarele lui Dan Diaconescu, deși cred că
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
Simona Vasilache Nu știu pisică să se joace, încîntată, cu un ghem de mătase. Pesemne că, foșnitor și alunecos ca ele, borangicul le sperie. Totuși, nici o mîță, cît ar fi de plictisită, nu rezistă la canafi. Le atrage, adică, firul despărțit și scărmănat. Cam la fel funcționează, atunci cînd prind prilejul, instinctele de felină ale cititorilor de
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
răpiri, despre parfumeuri, pivniceri și călăi. Despre fluturi mulți, de multe neamuri, zmei din enciclopedie, maștere, căluți de mare. Și Messaline, și Lucrezii, cavaleri din Camelot și ,rebuturi" cu-ambiții de psalmist (,Umbre bolnave. Spectre meschine. Erau fără de număr, cohorte foșnitoare, eșarfe negre de mătase japoneză se împleteau iluzoriu pe lujerele petuniilor nebune, a căror otravă se ridica încet din miezul dulceag-mîrșav al Pămîntului. Căci - își repeta Cap de Mort - otravă e tot nectarul, puroi e orice elixir, amăgire și putreziciune
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]