2,803 matches
-
al liniilor aeriene trecu pe lângă noi și pasagerii având ca destinație Stuttgart sau Milano se uitară în jos la noi. Renata își închise pelerina și luă un exemplar din Paris-Match de pe bord. Întoarse paginile, aruncând priviri fugare fotografiilor cu victimele foametei din Filipine. Afundarea în temele paralele ale violenței era o deviere protectoare. Ochii ei serioși de studentă abia se opriră la fotografia unui cadavru umflat care umplea o pagină întreagă. Această coda a morții și mutilării îi trecu pe sub degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
cele mai teribile tragedii (exceptând probabil rușii). Societatea creștină a veacurilor trecute trăia în cu totul alt sistem de referință decât cel de astăzi. Lumea spirituală avea o existență inconfundabilă iar demonii erau o realitate concretă. Calamitățile naturale, perioadele de foamete și molimele erau private ca încercări îngăduite de Dumnezeu pentru a ne aminti pururea de fragilitatea condiției noastre pe acest pământ. Între timp demonii, care nu-și găseau rostul în șablonul raționalist, au fost exorcizați în sferele mitologiei. În această
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
nivelul populației actuale, aproape un miliard de oameni se duc la culcare flămânzi în fiecare noapte. [...] Date fiind tensiunile ecologice și sociale create de nivelurile actuale ale populației, este posibil că dacă nu ne vom limita în mod voluntar numărul, foametea, maladiile și revoltele sociale o vor face pentru noi cu mult înainte de a ne dubla numărul de locuitori. Luate laolaltă, aceste manifestări ale eșecului sistemelor instituționale constituie o criză umană întreită a adâncirii sărăciei, dezintegrării sociale și distrugerii mediului înconjurător
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Aveam patruzeci și trei de ani, iar Africa nu-mi spunea nimic. Presupun că aveam ideile pe care le are toată lumea - un talmeș-balmeș de imagini, cu vânat mare, savana și vârful lui Kilimanjaro ițindu-se dintre nori. De asemenea, îmi imaginam foametea și războaiele civile și copiii rahitici, pe jumătate goi, uitându-se la aparatul de filmat, cufundați în disperare. Știu că toate acestea reprezintă doar o parte a problemei - și nici nu-i cea mai importantă -, dar asta era imaginea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
știi? - Oamenii aruncă în aer alți oameni! Omoară copii nevinovați! Răul e peste tot! Au fost inundații în Texas, au fost cutremure-n Japonia, ard pădurile în Australia, satele noastre sunt înecate de apă! În lume există numai războaie și foamete, boli și suferințe! Sunt bombardamente în Afganistan, sunt experimente diavolești ce-aruncă în aer atoli și fac breșe în bariera de corali! Mucegaiul acesta e semnul pieirii noastre ca neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nimeni, doar cîte o potaie rătăcită își mai făcea culcuș ori puia în ele. Lumea își schimbase parcă peste noapte și gîndurile, și înfățișarea. Cumva se relaxase, se pusese pe trăit după atîta amar de ani de război, disperare, boală, foamete, frică, după anii de crispare, de înțepenire, care au urmat bolilor și fricii, înțepenire datorată mai ales neștiinței de a ține în mîini frîiele unei țări noi, mult mai mari, mult mai puternice și de aceea ascunzînd în tainițele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie o aventură care merită. De bun gust, de calitate. Lumea parcă înnebunise. Li se întîmplaseră atîtea oamenilor în vremea războiului, încît se obișnuiseră cu acțiunea, cu răul, cu riscul și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
revoluționar li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița de altădată devenise informatoarea poliției.) Nilus Își Împărțea locuința cu un sihastru pe nume Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toți oamenii care contează vor fi acolo. Vechea Gardă. Cele mai bune părți ale Registrului Social. La zece seara, sub rampele de vest ale podului. Nu pot, spune Evelyn. Packer și ea trebuie să participe miercuri la „Valsul pentru eradicarea foametei în America Latină“. Joi e banchetul „Nevoile aborigenilor“. Vineri e licitație fără strigare pentru prostituatele adolescente fugite de-acasă. Evenimentele astea, cu toate premiile din acrilic lustruit care se dau acolo, te fac să tânjești după vremea în care frica numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un bărbat pare ușor. Trebuie doar să-și poarte vestonul și pantalonii pe dos. Să-și pună pantoful stâng pe dreptul și invers. Voilà - pari olog și smintit. — Sminteala, spune Inky, e noua sănătate mintală. Miercuri seara, după valsul cu foametea, Packer și Evelyn ies din sala de bal a hotelului, și în stradă se aude cineva cântând „O, Amherst, brav Amherst”. Pe stradă, Frances Dunlop Colgate Nelson, sau „Frizzi”, împreună cu Schuster „Pantoful” Frasier și Weaver „Ciolănosul” Pullman beau din dozele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Așa vorbea domnul Whittier. Neted ca sticla, așa e domnul Whittier. Întărit de suferință. Lustruit și strălucitor. De-asta iubim conflictele, spunea. De-asta iubim ura. Ca să oprim un război, îi declarăm război. Trebuie să eradicăm sărăcia. Să luptăm împotriva foametei. Pornim campanii și provocăm și înfrângem și distrugem. Ca oameni, prima noastră poruncă e: Ceva trebuie să se întâmple. Și domnul Whittier avea atâta dreptate fără măcar s-o știe. Cu cât doamna Clark ne povestea mai multe, cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi. În povestea noastră aveam nevoie să fim biciuiți și bătuți. Nu plictisiți de moarte. — Orice apel la pacea mondială, spunea domnul Whittier, e o minciună. O minciună drăguță. Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să încerce să facă lumea mai bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de suferință. Am iubit întotdeauna războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noi sfârtecați de atentatori sinucigași. Buletinele de la radio despre accidente în lanț pe autostradă. Avalanșele de noroi. Vapoarele care se scufundă. Cu mâinile tremurătoare agitându-se în aer, domnul Whittier spunea: — Iubim catastrofele aeriene. Adorăm poluarea. Ploaia acidă. Încălzirea globală. Foametea. Nu, domnul Whittier habar n-avea... Ducele Vandalilor a găsit fiecare pungă de alimente care conținea sfeclă. Fiecare pernuță argintie de plastic Mylar înlăuntrul căreia zornăiau bucățile de sfeclă uscate ca niște jetoane de poker. Sfântul Fără-Mațe a dat găuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se în față, agățat cu mâinile de brațele scaunului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mi-e cald? Ducele Vandalilor suflă greu, cu umărul apăsat de greutatea domnului Whittier, gâfâie și trage de gulerul fracului. Chiar și momâia purpurie parca-ar fi umedă de sudoare. Se simte mirosul de clei de aeromodele al cetonelor. Din cauza foametei. Și Reverendul Fără Dumnezeu spune: — Nu-i de mirare că ți-e cald. Ți-ai pus peruca invers. Și Pețitorul spune: — Ascultați. Sub noi, al doilea nivel al subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
exact opusul unei perle, spatele de argint al unei oglinzi. Sticlă suflată, subțire ca un balon de săpun. Iat-o pe doamna Clark cu noile ei riduri ascunse în spatele unui văl gros cât o plasă de sârmă. Chiar sfrijită din cauza foametei, buzele ei tot par grase de la silicon, încremenite în mijlocul unei felații. Sânii ei umflați nu-s plini cu vreun lichid pe care ai avea chef să-l sugi. Peruca ei pudomnișoarată cu alb e înclinată într-o parte. Gâtul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îi fusese atrasă atenția de către un băiat așezat cu câteva mese mai departe. Ca la orice asiatic, nu era ușor de spus ce vârstă avea. Putea să aibă Între paisprezece și douăzeci de ani. Era destul de neîngrijit, dar fără urmările foametei, nelipsite la cei mai mulți. Maioul lui alb, jegărit, avea pe piept un logo cu un animal (un urs?), sub niște litere albastre cu auriu care alcătuiau cuvântul BERKELEY. Băiatul părea totodată pierdut și foarte concentrat. Se uita oare la ei? Ea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ei. Nu până demult avea Întotdeauna la ea un pachet de Lucky Strike. Puteai să mituiești pe oricine cu țigări ame ricane. Asta-i ceva tare curios la animalul care-i omul, Își zise ea, chiar și la vreme de foamete se mulțumește mai degrabă cu o astfel de scli foseală decât cu un sac de orez. O hârtioară răsucită și um plută cu tutun plin de chimicale otrăvitoare pare mai de preț decât o masă pentru un copil, de-aia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Holocaust de categoria întîi și holocaust de categoria a doua? Holocaust de-o stea (galbenă) și holocaust de cîteva stele (roșii)? Mă refer la cel stalinist. Istoricii estimează că în Rusia au fost 35 de milioane de victime. Războiul civil, foametea regizată de "tătuc", execuțiile, deportările au făcut 35 de milioane de morți. Holocaustul maoist s-a mulțumit cu sacrificarea a 30 de milioane de chinezi. Mao a ucis numai 30 de milioane. Cu 5 milioane mai puțin decît Stalin. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au făcut disidență. Pe cine cred ei că mai duc cu zăhărelul? Dacă cineva mi-ar fi spus înainte de ’89 că se poate și mai rău, l-aș fi luat în rîs, pe cuvîntul meu Tîrnăcop, îmi închipuiam că cenzura, foametea și mizeria sînt manifestările cele mai degradante ale oricărui sistem, dar zilele pe care le-am trăit imediat după aceea ne-au demonstrat că se poate și mai rău, că monștrii cei mai mari ai comunismului nu erau cei pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să ne amintim că privim printr-o "pereche de ochelari". Percepția pe care o ai depinde tocmai de acest lucru. Cu această "pereche de ochelari" vei vedea că banii pot fi folosiți și pentru a construi spitale, pentru a eradica foametea, pentru a crea medicamente noi care să ne poată ajuta să trăim mai mult și să fim mai sănătoși. Avînd bani, ai posibilitatea să oferi și altora condiții mai bune de trai. Care dintre aceste poziții sau "perechi de ochelari
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
aștepte, apoi vine haidamacul. Ăta dlea menea 12. Mi-ați lăsat doar boarfele astea? Daa. Gabriel are lacrimi în ochi. Tot ce cumpărase era pus în grămada ucraineanului. Pleacă înjurînd și blestemînd. Ce scîrboși sînt ucrainenii ăștia! Da-o-ar foametea în ei! Bogații maneliști Jumătate de secol de ideologie comunistă n-a reușit să zdruncine deloc simțul de proprietate. Ba, din contra, după '89 s-a constatat că o mulțime de "șmecheri" s-au dezlănțuit spre căpătuială. Băieți descurcăreți, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot satul. În urma căruței, prin noroiul până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei pe piept! Moș Iacov s-a ridicat din toate puterile în genunchi, s-a apropiat de fereastră, a privit coșerul cu porumb, lacătul, lanțul, centură de castitate pusă îngerului păzitor: "E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
piept! Moș Iacov s-a ridicat din toate puterile în genunchi, s-a apropiat de fereastră, a privit coșerul cu porumb, lacătul, lanțul, centură de castitate pusă îngerului păzitor: "E bine, așa e bine, fără iroseală, va fi foamete mare, foamete..." și s-a dus. Până la cimitir, a pășit în urma căruței. În biserică i-a sărutat craniul rece, mâinile. (Tătuța mirosea a pământ cu o săptămână înainte să moară.) Groapa era ca o gaură în cer. A sărutat craniul, apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]