212 matches
-
inițiatoare" în româna vorbită regional, Zafiu (2001:81-82) vorbește despre "formulele tautologice ale autocomentării", iar Pop (2005: 67) despre "prefixele enunțiative". - În mesajul actual al politicienilor, mai cu seamă al demnitarilor, expresiile vreau /doresc să spun etc. sunt folosite ca focalizatori (subliniind afirmațiile pe care le precedă), dar, și pentru a conferi o notă suplimentară de autoritate și fermitate discursului lor public: Vreau să anunț că vor fi luate măsuri exemplare împotriva acelora care nu respectă regulile de apărare contra gripei
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
preceadă secvența care trebuie focalizată (Vrei să-ți spun adevărul?, Auzi?) sau pot să o urmeze (știi?, înțelegi? etc.)23; cele mai frecvente expresii cu această funcție cunoscute în alte limbi au aspect interogativ 24. Adeseori clișeul este folosit ca focalizator, pentru a atrage atenția asupra importanței speciale a unei anumite informații din cadrul mesajului: Vreau să vă spun că nu ne-am luat casă [...] ca să putem să ne lărgim afacerea. (C. Șucu, om de afaceri - B1 TV, 13.IV.2006) Vreau
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
cu numai tacâmuri de argint]., Mănâncă numai [cu două tacâmuri]/ Mănâncă [cu numai două tacâmuri]. În această situație, domeniul de focalizare al semiadverbului este numai cuantificatorul nominalului din interiorul grupului prepozițional. Se observă, de asemenea, că numai, în ipostaza de focalizator al cuantificatorului, își pierde valoarea semantică "exclusiv", fiind utilizat cu nuanța semantică a lui doar, de orientare către polul inferior al scalei (Polo Happy este numai 9000 de euro cu TVA inclus. 800 de euro bonus prin acțiunea "Volkswagen Aer
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
O poziție aparte ocupă aici terminologiile (de exemplu, terminologia lingvistică 5), unde mare parte dintre termenii noi se includ în tiparul prototipic de masculine: actanți, adjuncți, ambreiori, antecedenți, aproximatori, clasificatori, complementizatori, conectori, constituenți, cuantificatori, determinanți (și varianta terminologică determinatori), determinativi, focalizatori, formanți, functori, guvernori, indicatori ai deixis-ului, integratori enunțiativi, intensificatori, marcatori, modalizatori, modificatori, operatori, predeterminanți (și predeterminatori), referenți, relativizatori, relatori, rematizatori, semnificanți, semnificați, specificatori, șifteri, tematizatori. - Substantivele atrase de la alte genuri către masculin se includ în același tipar (în DOOM1: acumulatoare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
se gudura, a se holba, a se iți, a se izmeni, a se lăfăi, a se mândri, a se mocăi etc.; vezi GALR II:160), paralel cu semantica lor ("implicație intensă în proces din partea subiectului personal"), sugerează rolul reflexivului de focalizator al relației subiect-verb. Deși nu foarte productiv și mai vechi în limbă, fenomenul a fost revitalizat în româna actuală prin utilizare frecventă (a miorlăi - a se miorlăi, a râde - a se râde, a dori - a-și dori; să scap de
[Corola-publishinghouse/Science/85005_a_85791]
-
FPA). De la sursa de iluminare pornește lumina NIR care este îndreptată spre mostră. Reflecția difuză a mostrei este preluată de fanta optică, a cărei configurare depinde de mărimea și tipul mostrei. Pentru imagini macroscopice sau microscopice se folosește o lentilă focalizatoare, respectiv un obiectiv de microscop. Se trece la colectarea de date prin înregistrarea unei serii de imagini pe FPA, la poziția fiecărei lungimi de undă aleasă de un codificator spectral, cum ar fi un filtru cu cristale lichide (LCTF) sau
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
strategie discursivă, în dependență cu intenția de comunicare a enunțiatorului. Prin extensie contextuală și amplificare și prin asociere cu alte figuri sintactice (anadiploză, epanadiploză, chiasm) se poate ajunge la structuri antitetice ample, care favorizează, prin intermediul termenilor ce funcționează ca indici focalizatori, interpretarea, prin contra-opinie, a unei realității obiective: La-nceput, pe cînd ființă nu era, nici neființă,/ Pe cînd totul era lipsă de viață și voință,/ Cînd pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns./ Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu valabilitate generală, fiind reprezentate de obicei de o dislocare a componentelor, însă întrucît limbile au norme diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor enunțurilor, această dislocare este raportabilă de fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
diferite în ceea ce privește determinarea și alte succesiuni ale elementelor enunțurilor, această dislocare este raportabilă de fiecare dată la alte principii de normalitate. V. emfază, focalizator, presupoziție, punct de vedere. GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN FOCALIZATOR. Într-o lucrare publicată în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar focalizat, instanța focalizatoare fiind în acest caz fie un alt personaj, fie o instanță anonimă. Dar, de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în 1977, M. Bal a propus transformarea focalizării din naratologie (cuprinzînd povestirea și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar focalizat, instanța focalizatoare fiind în acest caz fie un alt personaj, fie o instanță anonimă. Dar, de fapt, acest pretins personaj focalizator coincide cu naratorul și, ca atare, nu este cazul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și istoria) într-o instanță distinctă de naratorul propriu-zis, prin introducerea distincției dintre personajul focalizator și personajul (sau obiectul) focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar focalizat, instanța focalizatoare fiind în acest caz fie un alt personaj, fie o instanță anonimă. Dar, de fapt, acest pretins personaj focalizator coincide cu naratorul și, ca atare, nu este cazul să i se atribuie un statut special. Apoi, în focalizarea internă, naratorul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
focalizat. Astfel, în focalizarea internă, personajul este concomitent instanță focalizatoare și focalizată, în vreme ce, în focalizarea externă, el este doar focalizat, instanța focalizatoare fiind în acest caz fie un alt personaj, fie o instanță anonimă. Dar, de fapt, acest pretins personaj focalizator coincide cu naratorul și, ca atare, nu este cazul să i se atribuie un statut special. Apoi, în focalizarea internă, naratorul decide asupra cărui personaj să realizeze focalizarea și să-i atribuie propria viziune. De aceea, nu este convingătoare nici
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, ca atare, nu este cazul să i se atribuie un statut special. Apoi, în focalizarea internă, naratorul decide asupra cărui personaj să realizeze focalizarea și să-i atribuie propria viziune. De aceea, nu este convingătoare nici existența unei instanțe focalizatoare anonime sau neutre. V. focalizare. DUCROT - SCHAEFFER 1995. RN FORMAȚIE DISCURSIVĂ. M. Foucault a introdus, în 1969, noțiunea "formație discursivă" pentru a stabili conturul unor concepte tradiționale precum "teorie", "ideologie", "știință" și pentru a identifica grupurile de enunțuri raportabile la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
naratorul „își ia răspunderea de a relata ceea ce o altă persoană vede sau a văzut deja” (Rimmon- Kenan, 1983: 72). De exemplu, în primele capitole din Marile Speranțe naratorul este Pipadultul, utilizînd vocabularul variat al unui adult, diferențiindu-se de focalizator, care este Pip- copilul. O concluzie logică a noțiunii de focalizator ori de subiect-al-focalizării este aceea că trebuie să existe cineva/ceva care să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
vede sau a văzut deja” (Rimmon- Kenan, 1983: 72). De exemplu, în primele capitole din Marile Speranțe naratorul este Pipadultul, utilizînd vocabularul variat al unui adult, diferențiindu-se de focalizator, care este Pip- copilul. O concluzie logică a noțiunii de focalizator ori de subiect-al-focalizării este aceea că trebuie să existe cineva/ceva care să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate de Bal. 3.4.1. Tipuri de focalizare Principala distincție se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
diferențiindu-se de focalizator, care este Pip- copilul. O concluzie logică a noțiunii de focalizator ori de subiect-al-focalizării este aceea că trebuie să existe cineva/ceva care să fie obiectul procesului - de exemplu, focalizatul. Următoarea secțiune evidențiază diferitele tipuri de focalizator și focalizat, identificate de Bal. 3.4.1. Tipuri de focalizare Principala distincție se face între focalizarea externă și cea internă. Prima are loc atunci cînd focalizarea se face dintr-o orientare din afara povestirii (orientarea nu se identifică cu cea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
text). În astfel de cazuri este neutralizată dualitatea narator-focalizator, astfel încît focalizarea nu mai prezintă un interes anume, independent de narațiune. Focalizarea internă are în schimb loc înlăuntrul evenimentelor localizate în timp și spațiu, și presupune aproape întotdeauna un personaj focalizator, deși o poziție ori o instanță neînsuflețită pot fi deopotrivă adoptate. Astfel, în povestirea lui Faulkner Barn Burning, băiatul Sartoris joacă adesea rolul focalizatorului, dar nu se identifică cu naratorul (vocabularul folosit în fraza a doua, redată mai jos, nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în schimb loc înlăuntrul evenimentelor localizate în timp și spațiu, și presupune aproape întotdeauna un personaj focalizator, deși o poziție ori o instanță neînsuflețită pot fi deopotrivă adoptate. Astfel, în povestirea lui Faulkner Barn Burning, băiatul Sartoris joacă adesea rolul focalizatorului, dar nu se identifică cu naratorul (vocabularul folosit în fraza a doua, redată mai jos, nu-i aparține lui Sarty). Istoria este relatată în mare parte din orientarea sa, dar el nu se face direct răspunzător pentru cuvintele utilizate, așa cum
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
auzi”) cu informații despre relativitatea pozițiilor în care se aflau judecătorul, tatăl său și masa, lucru ce nu poate fi realizat prin ochii copilului, de vreme ce textul explică clar că băiatul nu putea zări aceste detalii. Așa cum există două tipuri de focalizatori, putem la fel de bine vorbi de două tipuri de focalizați, distincția făcîndu-se între ceea ce se vede din exterior sau din interior. În primul caz, sînt relatate doar fenomenele externe observabile din punct de vedere vizual; în cel de-al doilea caz
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
din punct de vedere vizual; în cel de-al doilea caz, sînt povestite evenimentele corelate cu trăirile, gîndurile și reacțiile unuia sau ale mai multor personaje, ale căror portrete se conturează în interiorul narațiunii. În Ulise, Molly Bloom joacă rol de focalizator intern și focalizat din interior, în timp ce la Hemingway ceea ce este focalizat este de obicei observabil din exterior. De-a lungul romanului, focalizarea se poate fixa pe un singur focalizator, ca în Ce știa Maisie, de Henry James. Făcînd referire la
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
se conturează în interiorul narațiunii. În Ulise, Molly Bloom joacă rol de focalizator intern și focalizat din interior, în timp ce la Hemingway ceea ce este focalizat este de obicei observabil din exterior. De-a lungul romanului, focalizarea se poate fixa pe un singur focalizator, ca în Ce știa Maisie, de Henry James. Făcînd referire la acesta din urmă, Bal (1985: 104-5) notează următoarele: „Efectul aparte al acestui roman constă în contrastul dintre versiunea puerilă a evenimentelor [focalizate de Maisie] și interpretarea lor de către
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
există cu adevărat. În această privință este necesar să facem distincția între obiectele focalizate pe care noi, cititorii, le acceptăm ca fiind existente în universul narațiunii și cele pe care le considerăm vise, fantezii sau alte născociri ale imaginației personajului focalizator. Am putea eticheta această distincție drept focalizat real vs. focalizat imaginat (o distincție ușor diferită și mai dificilă decît cea făcută de Bal între focalizații „perceptibili” și „imperceptibili”). Unele narațiuni sporesc nesiguranța noastră, punîndu-ne în situația să ne întrebăm dacă
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
influența lui Uspenski (1973), încerca o tipologie a ceea ce s- ar numi „fațetele focalizării”, cele mai importante fiind de natură perceptivă, psihologică și ideologică, fiecare dintre ele permițînd variații majore în forța și amploarea focalizării. De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce permite descrieri holistice ale scenelor ample și chiar ale mai multor scene diferite, dar simultane - această poziție cere în mod clar un focalizator extern. Pe de altă parte
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
De exemplu, în ceea ce privește dimensiunea perceptivă, focalizatorul se poate bucura (și raporta la noi) de o perspectivă panoramică ce permite descrieri holistice ale scenelor ample și chiar ale mai multor scene diferite, dar simultane - această poziție cere în mod clar un focalizator extern. Pe de altă parte, acolo unde focalizatorul este un personaj dintr-o narațiune, ne putem aștepta la o concepție limitată a acelui observator limitat în timp și spațiu. Un contrast similar și mai general între perspectivele constrînse și cele
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]