1,549 matches
-
Se așeză și el turcește așteptând, fără tragere de inimă, mâinile care să-i acopere ochii. Băieții se mișcară în spatele lui apoi unul din ei o ghionti pe Luana să-i ia locul. Fetele chicotiră. Rosti, serios din cale-afară, se foi în locul lui. Dacă-mi faceți ceva vă bat pe toți. Colegul Seneg purta, cu mândrie, o mustăcioară delicată, abia mijită, care pe Luana o impresionase încă din prima zi de școală. Când fata, pentru a-și demonstra cât de curajoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce, dacă ne-am bătut? Nu, cum poți să crezi așa ceva?! Mă refeream la altceva, la ceva ... mai apropiat. Adică, ați făcut ceva rău? Luana se încruntă, pierzându-și răbdarea Ce tot spui, mamă, acolo, nu pricep nimic! Sanda se foi pe scaun. Draga mea, Renar i-a mărturisit fratelui său că te iubește și el i-a spus Verei. E convinsă că tu ești de vină, că ai o influență negativă asupra băiatului. Fata sări în picioare ca mușcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca el să-i smulgă promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Fata adormi târziu în noapte și visă doi ochi albaștri, așa cum nu mai văzuse vreodată. În a doua zi a prieteniei lor, ea nu avu stare. Se foi în timpul orelor și nu pricepu nimic din ce se preda. Gândul ei era departe, se scălda în marea ochilor pe care-i aștepta. Ernest veni la facultate s-o întâmpine. Dădu, roată, în jurul clădirii și-o zări prin geam, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fata cu un doctor sau inginer, oameni cu bani și titulatură de "om titrat". Tu ce ești, psiholog? Da. Ești doctor, nu? Nu. Sunt psiholog. Și ce ți se va scrie pe ușă? Ștefan rămase perplex. Nu înțeleg... Luana se foi enervată, știind unde bate maică-sa. O învățase, de mic copil, că trebuie să se mărite cu un bărbat cu facultate, posesor al unei pregătiri care să-i permită adăugarea acelui indicativ sonor, "ing." sau "dr." atunci când își spune numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scurtă, de exemplu, și cu fața ei drăgălașă să-l cucerească, pentru ca astfel ziarul să aibă oricând intrare în biroul acestui domn. Dacă făcea impresia dorită, el urma să aibă grijă ca ea să fie mulțumită. Luana începu să se foiască pe scaun. Se gândea că locul ei nu este acolo și că cel mai indicat era să-și dea, cât mai curând, demisia. Spuse, totuși: Domnule, nu sunt de acord cu dumneavoastră. Cred că mai bine ar fi să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
era pregătită pentru nimic. Sentimental, se afla la cota zero. Într-o seară, întârziară cu o serie de amenajări în apartament și Luana, văzându-l obosit, se oferi să-l găzduiască peste noapte. A fost cumplit, pentru amândoi. S-au foit în așternut, până dimineață, încercând, din toate puterile, să se detașeze unul de prezența celuilalt. Au evitat ca o astfel de situație să se mai repete. Iuliana o vizita zilnic și petreceau ore în șir făcând planuri de viitor. Studiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că domnul director general e la o întâlnire de afaceri. Furată de emoția momentului și graba celuilalt de-a se vedea cu Bariu, fixă o întrevedere între cei doi, fără a mai apuca să-și întrebe șeful. Întreaga dimineață se foi și nu-și găsi liniștea la gândul că-și permisese să facă acest lucru fără aprobare. Consultase agenda de lucru și fixase întâlnirea la una din orele pe care le păstra pentru eventualele urgențe. Se îndoia, amarnic, că fusese inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
casă ca o furtună, bolborosind cuvinte din care bărbatul nu pricepu nimic. O obligă să se așeze, să-și adune gândurile și să vorbească pe înțelesul lui. Se lămuri curând că nu ardea nicăieri și că femeia, ce se tot foia pe scaun, se agita din pricina unor motive care n-o priveau. Luana nu putea accepta ideea de a sta pasivă în fața goanei oarbe cu care șeful ei se îndrepta spre prăpastie. Femeia asta îl va nenoroci. Ștefan se relaxă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-ar mai fi încheiat remiză. Seara, când cei ai casei s-au cufundat în odihna nopții, Luana a rămas cu ochii pironiți în gol, măcinată de întrebarea căreia nu reușea să-i găsească răspunsul: Ce dorea Veber? S-a foit prin cameră, cu imaginea lui în fața ochilor, amintindu-și momentele în care dăduse semne de interes. A deschis fel de fel de cărți și broșuri pe care, mai apoi, le-a aruncat cât mai departe, sătulă de atâtea cuvinte ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în fața Carminei. Într-o zi, în timpul unei averse de ploaie le-a urmat în camera de dormit, cu paturi suprapuse, cu ștergătoare rotunde împletite din pănuși de porumb risipite pe ici, pe acolo. Veniseră fugărite de răpăiala ploii, acum se foiau printre paturi, își ștergeau părul, scormoneau printre bagajele lor puține, mirosea a veșminte umede, a transpirație, a sânge. Acolo, în casa cu plafonul scund muntencele își simțeau neputința de a se lupta cu imensitatea, cu necunoscutul și atunci se doreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
făcusem marea descoperire ați sărit să-mi distrugeți iluziile, la fel s-a întâmplat și altora, pe care i-am întâlnit aici în casa voastră, cu toții am încercat același lucru, să descoperim, numele, creatorul total, fără nici un rezultat. Alexe se foi pe scaun enervat. Îți scutură mucul țigării apoi buzele sale se destinseră într-un zâmbet superior, mai mult un rictus. Doar n-ai vrea să accept inepțiile voastre numai de dragul de a face o concesie, mă, așa s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
degete. Deodată, în timpul unei scurte pauze, în timp ce căuta un cuvânt potrivit, se auzi un sunet ce pornea din intestinele lui, o altă voce, difuză, ceva ca un tunet îndepărtat. Femeia se gândi că poate pentru Alexe venise ora cinei, se foi în fotoliu enervată. Desigur era timpul să plece, zăbovise destul, prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
timp sosise acasă și Trofin, se salutară în hol mai mult mormăind. În bucătărie, cu poalele suflecate, cu genunchii pe jos femeia freca gresia, muncă, nu glumă și Sidonia ușurată de povara treburilor casnice ce nu se mai sfârșeau, să foia de acolo, acolo, fără rost. Miroase a transpirație ca un talan bătrân, zise inspirând în urma bărbatului ei și știu că fusese, probabil cu vreun prieten la o partidă de tenis. De la un timp bărbatul ei părea foarte preocupat de condiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
al gulerului de la cămașă stă răsucit peste haină. Ovidiu pășea pe pietrișul care-i scrâșnea sub tălpi, parcă nu mai era el. Intră în raza puternică a unui bec, fixat deasupra ușii într-un grătar de sârmă forjată. În jurul luminii foiau țânțari și fluturi de noapte, se mișcau mici, zglobii, nepăsători în fața bărbatului ce șovăi înainte să apese pe butonul soneriei. Câtă pace, își spuse Carmina, cât timp stopat, ireal. Ovidiu dispăruse în interiorul hanului. Din pădure se auzeau glasuri răzlețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor grăbi să plece pretextând treburi urgente și pe scări vor comenta: a îmbătrânit maman. Sidonia chemă chelnerița. Voia să facă plata. Achită consumația, supărată de-a binelea, făcu un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jumătate de cerc albastru apoi trase apa și rămase nemișcat lângă tron până când apa se goli din rezervor. Nu mai rămăsese nici o bucățică din calendar. Părăsi baia cu sufletul greu.. Reveni în cameră, se opri în fața ferestrei, privi strada, se foi de colo, colo, pe covor, ca un leu în cușcă, se postă din nou lângă perdea, urmări absent modelul dantelei, apoi se avântă hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de duioșia care se zice că ar cuprinde toate sufletele când pășesc În rai după ce, evident, au trecut cu bine de purgatoriu. Corect, domnule Brândușă, aș putea zice, dacă Îmi este Îngăduit, chiar perfect. (Glasul Îi tremura, ce dracu, se foi pe scaun, apucă paharul, mai găsi o picătură de vin, bună și asta, Brândușă triumfa.) He! He! Vedeți că se poate? Avem rezerve, domnule profesor, vă garantez eu. În ce privește universul, hm Brândușă căzu o clipă pe gânduri; cu universul lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
am uitat ceva, am spus, scormonindu-mi din nou creierii. Doar că nu e nimic acolo. Adică, nu cred că simt ceva față de fata aia. Nici măcar nu... Am ridicat palmele într-un gest de nedumerire și dezarmare. Nebuloasa Randle se foi, se strânse, se întinse și se replie în sine până când o mână mare și cărnoasă care ținea un șervețel de hârtie îmi mângâie genunchiul. — Primele câteva ore sunt întotdeauna dificile pentru tine Eric. Ce înseamnă asta? — Păi, după cum am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întunecată se ridică în fluxul conversațiilor și poveștilor, înoată prin zumzetul barurilor pline până la refuz de sâmbătă seara, dă ocol buclelor și crestelor numerelor de telefon schimbate. Un apel își greșește destinația și, la kilometri distanță, sinele meu inconștient se foiește în somn, deranjat de-un țârâit. De la patru grade de izolare, umbra de sub apă prinde mirosul. Un semnificant încovoiat, în ascensiune, o idee neagră o înotătoare plină de avânt și concentrare străbate distanța care ne desparte într-o ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întins. Faptul că nu eram singur mă făcea să mă simt bine; că făceam parte dintr-o echipă, un grup de trei odihnindu-se toți laolaltă, pregătindu-se pentru a doua zi, pentru ceva nou - o aventură. Poate. Scout se foi din nou, un picior îi ieși de sub cuvertură și atârnă peste marginea patului dezvelit până la gleznă. Am zăcut acolo uitându-mă la piciorul ei, minunându-mă în treacăt cât era de mic în comparație cu picioarele mele și cât de comice sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întoarse fața de la geam, revenind din tărâmurile pe care hoinărise cu gândul. — Unde mergem? — Pe Deansgate 1. — Știu, ai spus Deansgate, dar mă interesează unde mai precis? Dacă ți-aș spune asta... Ar trebui să mă omori? Nu, dar - se foi în scaun - vei spune ceva anost de genul „asta n-are nici un sens“ și eu va trebui să spun „ba da, are, pentru că bla-bla-bla“ și-apoi tu vei vrea să discutăm și iar să discutăm despre asta tot drumul până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deschis nonstop și dădu ocol mașinii pentru a scoate cușca lui Ian din spate cu cealaltă. Dacă mergem departe, am spus, Ian o să devină cam greu. — Deja e greu. O să ne descurcăm. Ghemul întunecat în care se strânsese motanul se foi în cușcă, amintindu-ne că era de față la discuția noastră despre el, apoi se prefăcu iarăși că doarme. — Tot nu știu unde mergem. — Of, termină cu asta, o să vezi în curând cu ochii tăi. Scout inspiră adânc și expiră încet, încercând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Te simți bine? Mor de frig, spuse ea. Te deranjează? — Nu, deloc. Și eu mor de frig. Întinzându-se pe-o parte, mă cuprinse cu un braț, trăgând sacul ei de dormit bătând peste amândoi ca o cuvertură. Se mai foi puțin, apoi se lipi bine de mine, cu capul pe pieptul meu. — Asta e procedura standard în ne-spațiu. — Sigur. Cu urechea lipită de cutia mea toracică, eram sigur că-mi poate auzi inima bătând la fel de tare ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
primit tot sprijinul din lume. — Nu. Nu-i nici pe departe cel mai eficient sistem de îndosariere, nu? Fidorous se luptă să iasă din mormanul de hârtii cu o serie de gâfâieli, icnete, mormăieli și șuierături. Auzind zgomotele, Ian se foi în cușcă. — Totuși susțin ideea că, dacă am de gând să găsesc aici ceea ce mă interesează, voi găsi. De obicei, însă... Se cerea o reacție. Am ridicat din sprâncene - puțin, nu mult -, sperând să-mi fi ieșit bine. Doctorul îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
péreau méturate din timp, special că sé nu se spargé baloanele fetei lui Vera Ivanovna, dar totuși se mai puteau gési, numai sé nu vadé Nadejda Petrovna. Mergeam Înainte În pilcuri glorioase. Ținîndu-ne de mînuțé, În rînd, cîte doi. Baloanele foiau deasupra noastré, era un cer colorat și umflat. Un cer glorios. Un cer al Învingétorilor. 11 Desené un om cu mușchi pe burté, așa cum vézuse În cartea de stiinte ale naturii și-l bégé În bancé. Îl arété lui Bohanțov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]