164 matches
-
pentru acoperișuri sau la îmbrăcarea pereților exteriori, la casele din regiunile muntoase. Șindrilele se așează orizontal, fiecare rând acoperind rândul următor. Șindrila este fasonată prin despicarea radială (semiradială) a capetelor unor bușteni. Speciile folosite sunt rășinoase (brad, molid, pin) și foioase (fag, plop, stejar etc.). Lemnul utilizat este sănătos, cu defecte limitate (noduri, pungi cu rășină ș.a.). Șindrila are secțiune trapezoidală, uluc longitudinal de îmbinare, lungimea de 90-130 mm și grosimea de 3-15 mm. Pentru mărirea durabilității se impregnează cu bitum
Șindrilă () [Corola-website/Science/334050_a_335379]
-
descrisul Cantharellus cibarius sau Cantharellus minor, altele keto-carotenoida canthaxanthină ca de exemplu Cantharellus cinnabarinus și Cantharellus friesii. Toate posedă în mod signifiant vitamina D. Aceste ciuperci cresc în grupuri sau în cercuri mari, se dezvoltă, depinde de soi, în păduri foioase (sub fagi, stejari) și de conifere, deseori pe mușchi și printre afine, dar de asemenea sub Castani comestibili sau prin tufișuri de zmeură și mure, la timp potrivit, din mai până în noiembrie. "Cantharellus" este un simbiont mykorrhiza (Limba greacă veche
Cantharellus () [Corola-website/Science/334326_a_335655]
-
Agaricus columinus, denumită în popor parasol, piciorul căprioarei burete șerpesc sau pălăria șarpelui este o specie de ciuperci de "basidiomycete" din familia "Agaricaceae" precum genul "Macrolepiota". Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde (în păduri foioase și de conifere, prin pășuni, tufișuri, locuri ierboase, chiar și la margine de drum, preferat pe soluri calcaroase și silicoase, mai ales după o ploaie puternică de vară, din iunie până în octombrie. Ciuperca a fost descrisă pentru prima oară în
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
cunoscute. Această specie este numită în popor buretele viperei. El coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din (mai) iunie până în octombrie mai ales în păduri foioase (stejar, fag, mesteacăn), mai rar în cele de conifere, sub castani, prin tufișuri, preferat sub aluni, chiar și câteodată în livezi. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
mesteceni), "Leccinum scabrum" (crește în păduri de foioase, în special sub mesteacăn), "Leccinum thalassinum" (se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
trăiește sub mesteceni), " Leccinum versipelle" (crește în în păduri (și parcuri, pajiști) sub mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe langă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
numai puțin cunoscut), "Leccinum versipelle" (crește în în păduri și parcuri, pajiști sub mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos, pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
o intoxicație adesea oară letală cu violente crize digestive și nervoase. Acest burete coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord din aprlie până în noiembrie în păduri foioase mai ales sub fagi, dar și sub (stejari, sau tei), prin parcuri, chiar și câteodată în livezi, mereu pe soluri calcaroase sau cel puțin neutrale. Preotul și faimosul micolog italian Giacomo Bresadola (1847-1929) l-a denumit după micologul, preparatorul și
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
de ciuperci otrăvitoare de "basidiomicete" din familia "Entolomataceae" și genul "Entoloma". Buretele coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor) și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe terenuri calcaroase sau acre în păduri foioase sub stejari și, fagi, crescând în cercuri („cearcăne de vrăjitoare”), precum grupuri în locuri umede. El apare din mai până în octombrie (noiembrie). Și acest soi a fost menționat de multe ori sub denumiri diferite. Aici cele mai importante: Specia a
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe sol calcaros, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase, în special sub fagi și stejari. Buretele, care se dezvoltă din (iunie) iulie până în octombrie. Buretele crește de la câmpie la munți. Buretele se decolorează cu fenol roșu-violet înfocat, ca și Russula olivascens. Există mai multe varietăți ale acestei ciuperci. Datorit
Pâinișoară () [Corola-website/Science/336105_a_337434]
-
luridus" (crud neprielnic, preparat foarte gustos, pori roșiatici), "Boletus pulverulentus" (de calitate mediocră, porii tind spre roșu), "Boletus purpureus" (necomestibil, pori roșii, gust tare neplăcut). "Boletus splendidus ssp. moseri" "Boletus radicans" (necomestibil, amar, picior fără roșu, crește numai în păduri foioase), "(Rubro)boletus rhodoxanthus" (crud otrăvitor, fiert fără mare gust, pori roșii), "(Rubro)-Boletus rubrosanguineus" (otrăvitor, pori roșii), "Boletus satanas" (otrăvitor, pori roșiatici) sau "Boletus spinarii" (necomestibil, fără tonuri roșiatice). Se înțelege de singur, că hribul frumos nu este comestibil. Este
Hrib frumos () [Corola-website/Science/336379_a_337708]
-
simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe terenuri nisipoase, intercalate cu ceva argilă, în regiuni mai călduroase și pe soluri calcaroase, omniprezent în regiunile din România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în păduri foioase mai ales sub fagi și stejari, dar de asemenea în cele de conifere sub pini, brazi și molizi, din august până în noiembrie (decembrie). Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu sulfat de fier verde. În primul moment
Gălbeniță () [Corola-website/Science/336550_a_337879]
-
specie este numită în popor ciuperca șoarecelui sau ciupercă de culoarea pământului. Ea coabitează, fiind un simbiont micoriza, formând prin urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
în familia "Russulaceae" și de genul Russula care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord oriunde pe sol, izolată sau în grupuri mai mici, în păduri foioase și conifere, deseori și pe marginile lor. Buretele, care se dezvoltă din mai până în octombrie, crește în câmpie dar mai rar în munți. Buretele se decolorează cu acid sulfuric roșu de Siena, cu anilina galben de lămâie (apoi verzui, după
Vinețică () [Corola-website/Science/335943_a_337272]