190 matches
-
București, 1981. 14. Andrei Oișteanu, Motive și semnificații mito- simbolice În cultura tradițională românească, Editura Minerva, București, 1989 ; vezi și ediția În limba engleză a acestei cărți, la nota 519. 15. Alexiu Viciu, Colinde din Ardeal, București, 1914. 16. Materialuri folcloristice, culese de Gr.G. Tocilescu, București, 1900. 17. Revista Șezătoarea, vol. III, 1894, p. 29. 18. Pentru o bibliografie completă, vezi motivul Q 502.1 (The wandering Jew), În Stith Thompson, Motif-Index of Folk-Literature, Bloomington, 1975, vol. V, pp. 242-243. 19
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și Jennifer L. Golub, Attitudes toward Jews in Poland, Hungary and Czechoslovakia. A Comparative Survey, The American Jewish Committee, 1991. 252. J.D. Protopopescu, Pericolul ovreesc, Editura Steaua, București, 1922 (prima ediție, 1921). 253. Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri folcloristice, vol. I-III, ediție critică de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1981. 254. Shmuel Almog, Nationalism & Antisemitism in Modern Europe (1815-1945), Pergamon Press, Oxford - New York, 1990. 255. Cântece legionare, București, 1937 (ediția a doua, reproducere facsimilă : Karlsfeld, Germania, 1977). 256
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
amestecîndu-le cu producții străine. Aceste cântece de lume sunt vulgare și lamentoase: Hotărât sunt or să mor, Or ca să te am amor: Că din ceas ce te-am zărit Mințile mi s-a zmintit... Povestea vorbei e o falsă culegere folcloristică, întrucît Pann nu respectă autenticul țărănesc, ci împestrițează graiul popular cu cel cult, obținând adesea un efect cromatic uluitor. Limbuția, darul său de a versifica, nu fără a căuta greutățile, sunt extraordinare: Eu nu îți zic alta decât să știi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
însă cu mai multă spontaneitate, Creangă aduce în scrierile lui mult lexic țărănesc, dar mai cu seamă proverbe, zicători, ce alcătuiesc așa-zisele lui "țărănii". Plăcerea stârnită de audiția scrierilor lui Creangă e de rafinament erudit și nicidecum de ordin folcloristic, și compararea cu Rabelais, Sterne și Anatole France, oricât ar părea de paradoxală, apare legitimă. Erudiția unui Rabelais încîntă prin veselia care o întreține, prin "joyeuseté", iar mecanismul e paralela continuă între actualitate și experiența acumulată. Prejudecata că autorul livresc
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adresate lui Artur Gorovei. SCRIERI: Din trecutul nostru, Focșani, 1903; Din trecutul nostru. Stejarul de la Carpat, Focșani, 1904; La clacă, Craiova, 1914; Din iesle pe cruce, Craiova, [1916]. Culegeri: Aga Bălăceanu, Craiova, 1916; Gr. G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri folcloristice, I-III, îngr. și introd. Iordan Datcu, București, 1980-1981. Traduceri: Homer, Odyssea, fasc. 1, Focșani, 1902. Repere bibliografice: N. Iorga, Colecția de folk-lore a Ministeriului de Instrucție, București, 1903, 12-16; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
București, 1903, 12-16; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 359-362; Gheorghe I. Neagu, Christea N. Țapu, REF, 1978, 2; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală, RMB, 1981, 11 456; Traian Cantemir, Restructurarea unei vechi ediții folcloristice, CRC, 1981, 47; Cristea, Teleorman, 690-691; Datcu, Dicț. etnolog., II, 258; Datcu, Repere, 27-59; Dumitru Vasile Delceanu, Doi folcloriști cu har: Christea N. Țapu și Florian Cristescu, „Caligraf”, 2003, ianuarie. I. D.
ŢAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290060_a_291389]
-
1910, 7-16; N. I. Apostolescu, Hasdeu și Tocilescu, RIAF, 1912, 24-25; Ovidiu Papadima, Folclorul în periodicele lui Hasdeu („Traian” și „Columna lui Traian”), SIL, 292-296; Chițimia, Folcloriști, 193-216; Vrabie, Folcloristica, 228-235; Maria Frunză, Grigore Tocilescu și integrarea sa în evoluția preocupărilor folcloristice naționale din veacul al XIX-lea, AUI, literatură, t. XVI, 1970; Ist. lit., III, 896-904; Bârlea, Ist. folc., 310-313; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 120-129; Dicț. lit. 1900, 855-856; Datcu, Dicț. etnolog., II, 253-255. C. Bz.
TOCILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290204_a_291533]
-
milos, nu purta sabie. Așa că își tăie gâtlejul cu o bucată ascuțită de bambus și căzu lângă tigroaică, care mâncă imediat toată carnea și sângele său, lăsându-i doar oasele. Povestirile de acest fel au o valoare inestimabilă pentru studiile folcloristice din vremea noastră, având în vedere că motivul lor reapare în mod frecvent pretutindeni în lume. În credința buddhistă, Buddha este ultimul stadiu care încheie un lung șir de renașteri. De fapt, există mai mulți Buddha-și care au trăit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cu multă bucurie invitația Dstră la inaugurare. și sunt gata să particip la orice manifestare la care considerați că V-aș putea fi de folos. Sunt convinsă că-mi voi Îmbogăți și eu, la rândul meu, cunoștințele mele literare și folcloristice la bogata sursă fălticeneană. Cercetarea la care Vă referiți În legătură cu Nicu Gane, folosind prezența În Italia a D-lui Al. Balaci, o văd foarte posibilă. Voi cere la Soc. de științe Filologice ( În cadrul căreia de asemenea activez - vom avea curând
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
-mi-se - un volum de „Documente și mărturii”712, de ce nu ar scoate și Muzeul Dstră un volum de „mărturii fălticenene” (poate chiar acesta ar fi titlul potrivit)? S-ar putea publica aici orice ține de trecutul istoric, cultural, literar, folcloristic al județului, nu numai al orașului. Chiar În materialul muzeistic de acolo s-ar găsi lucruri inedite. Ce bine ar merge aici teza de doctorat a studentei italiene de care vorbiți Dstră? și câte mai pot fi! Eu aș da
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
206 pagini. Am recitit În această vacanță fiecare articol În parte. Toate sunt foarte frumoase, chiar dacă unele ar cere pe ici-colo câteva retușuri. Dară așa cum se prezintă deocamdată, conținutul nu are destule articole legate de literatura noastră; nu avem material folcloristic; (aici Însă vom lua din Culegerile D-lui Popa) mult material legat de Învățământ (care ar merge, nu ar fi o problemă, dacă vom reuși să mai achiziționăm și alte contribuții). Curând, mă voi Întâlni la Buftea cu Dl. prof.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
II, 48-53, IX, 182-187, 215-219; Constantinescu, Scrieri, VI, 13-14, 69-79; Streinu, Pagini, II, 413-418; George Baiculescu, Nicolae Filimon, critic muzical și dramatic, SI, 1940; Vianu, Arta, I, 74-85; Călinescu, Ist. lit. (1941), 309-316, Ist. lit. (1982), 348-364; G. Baiculescu, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, București, 1941; N. Vătămanu, Contribuțiuni la viața și scrierile lui Nicolae Filimon, București, 1943; N. Mihăescu, Valori literare în opera lui N. Filimon, București, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 112-115; H. Zalis, Nicolae Filimon, București, 1958; G.
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
artistică și au fost primite cu rezervă chiar de contemporani. Romanul Scarlat (1875) se reține doar prin câteva pasaje de reușită analiză psihologică. A tradus din Victor Hugo și Alfred de Musset. Remarcabilă cu adevărat este activitatea sa pe tărâm folcloristic. În revista „Traian” a publicat narațiunile Sfânta Vineri și Balaurul cu douăsprezece capete, acestea fiind primele basme care au apărut în publicațiile lui Hasdeu. În „Foaia populară”, „Noul veac”, „Almanahul Milcovului” ș.a. a tipărit snoave și satire populare. Culegerea de
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
ghicitori, introd. B.P. Hasdeu, București, 1867; ed. 2, București, 1870. Repere bibliografice: B.P. Hasdeu, Literatura populară, în I.C. Fundescu, Basme, orații, păcălituri și ghicitori, București, 1867; Pop, Conspect, I, 159-160; Iorga, Ist. presei, 143-144; Chendi, Foiletoane, 39-45; George Baiculescu, Activitatea folcloristică a lui Nicolae Filimon, București, 1941, 12-21; Șerban Cioculescu, Alte izvoare lirice eminesciene, RL, 1971, 16; Ist. lit., III, 23-26; Bârlea, Ist. folc., 165-166; Dicț. lit. 1900, 374-375; Dicț. scriit. rom., II, 304-306; Datcu, Dicț. etnolog., I, 278. I.H.C.
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
de aur. Basme culese din popor, pref. edit., București, 1985; Mărturisiri literare (organizate de D. Caracostea în anii 1932-1933), introd. edit., București, 1971; Artur Gorovei, Literatură populară, I-II, pref. edit., București, 1977-1985; Grigore G. Tocilescu, Christea N. Țapu, Materialuri folcloristice, I-III, introd. edit., București, 1980-1981; Toma Alimoș, pref. edit., București, 1986; Petru Caraman, Studii de folclor, I-III, introd. edit., București, 1987-1995 (în colaborare cu Viorica Săvulescu); O capodoperă a baladei populare românești: „Toma Alimoș”, introd. edit., București, 1989
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Comisiei de Folclor”. Colaborează și la „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Marisia”, „Steaua”, „Tribuna”, „Internationale volkskundliche Bibliographie” (Germania). Pe fondul preocupărilor științifice ale lui C., accentul pare să cadă pe cercetarea obiceiurilor populare agrare și, în buna tradiție a școlii folcloristice clujene, mai cu seamă pe sistematizarea și tipologizarea lor. Volumul Vechi obiceiuri agrare românești. Tipologie și corpus de texte (1988), elaborat în colaborare cu Maria Cuceu, este consacrat paparudei, adică celei mai răspândite practici rituale „pentru invocarea ploilor și provocarea
CUCEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286546_a_287875]
-
urmărită de autor: stabilirea individualității folclorului românesc prin comparație cu folclorul altor popoare europene. Primul compartiment are rosturi mai degrabă introductive, stabilind câteva repere teoretice: datare și periodizare, clasificare și definiție etc., care pledează pentru folosirea metodei filologice în studiile folcloristice. Al doilea este alcătuit din studii despre aproape toate speciile literaturii populare - balada, bocetul, basmul, povestea, proverbele, ghicitorile și cântecele pentru copii -, absența liricii explicându-se prin însușirile ei mai apăsat individuale, deci mai greu de definit cu ajutorul comparațiilor. Caracterele
CHIŢIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
folclorului românesc asupra celui maghiar, depistate în texte, melodii, ritmuri, dansuri, sesizând sincretismul creațiilor populare. Concepția lui A. despre folclor, așa cum reiese din lucrările sale, se dovedește una dintre cele mai moderne din epocă. Temeinic informat, la curent cu mișcarea folcloristică din țară și cu cea europeană, el este un precursor al orientării filologice în folclorul românesc, prin redarea fidelă a textelor și mai ales prin transcrierea lor după un sistem intermediar între ortografia curentă și transcrierea fonetică. Observații judicioase a
ALEXICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285251_a_286580]
-
a foarte activului grup de cercetare; se continuă astfel o importantă întreprindere culturală, orientată în spirit modern, cu eleganță și cu substanță, demonstrînd ceea ce are mai bun afirmarea diversității. Corpusul de documente orale bănățene prezintă un interes multiplu: istoric, antropologic, folcloristic, lingvistic (în septembrie, de altfel, a avut loc la Timișoara o interesantă dezbatere despre relevanța pluridisciplinară a mărturiilor) - dar se oferă și unei lecturi pasionante, atrase de experiențele umane, de simplitatea și autenticitatea vocilor memoriei și ale identității; personajele reale
Mărturii despre destine și etnii, despre limbi și dialecte... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16632_a_17957]
-
cu privire la anumite concepte (precum modul acustic), dar și argumentația bine fundamentată în cazul tuturor detaliilor melodice, timbrale, ritmice etc. din piesele analizate. Reiese cât se poate de clar faptul că abordarea unui astfel de subiect necesita în egală măsură specializare folcloristică, etnomuzicologică, dar și experiența analitică a muzicologului obișnuit cu tradiția occidentală a muzicii culte. Deși cartea se axează în principal pe aceste domenii ale cercetării, Francisc László nu ocolește necesare și binevenite referiri la istoria ideilor (nu numai) muzicologice. Iată
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
1919 este înființat Liceul de fete (azi Colegiul "Gh. Țițeica). În aprilie 1919, severinenii o salută pe Regina Maria, în trecere dintr-o vizită la Paris, cu ocazia Conferinței de Pace. Tot în 1919 iau ființă "Biblioteca Populară Izvorașul", "Biblioteca folcloristică" și "Biblioteca muzicală", conduse de preotul Gheorghe Dumitrescu-Bistrița. La 18 aprilie 1920 revin la Turnu-Severin comandamentele militare românești ale "Grupului Tisa" și "Zonei Militare O (MZO)" care participaseră la zdrobirea sovietelor maghiare și la ocuparea militară a Ungariei. La 29
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
IV. Din același document aflăm și numele învățătorului din acea perioadă, Vasilie Maier. Un alt nume care a contribuit la dezvoltarea culturală a Maioreștiului este și preotul satului, Vlase. Harnicul folclorist, născut la Blaj, preotul Vlase, a adunat un material folcloristic bogat, o parte din aceasta înmânând-o profesorului Ioan Micu Moldovan. Colecția acestuia din urmă, împreună cu colecția preotului Vlase a fost tipărită în 1885 de Andrei Bîrseanu și Ioan Urban Jarnic - sub numele "Doine și strigături din Ardeal". O altă
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
Lazăr” din București. A început studiile superioare la Facultatea de Limba și Literatura Română, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași (1961-1962) pe care le-a continuat (1962-1966) și absolvit la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea Folcloristică. Specializări: Din anul 1966 desfășoară activitate de cercetare la Institutul de Etnografie și Folclor "C. Brăiloiu" al Academiei Române. A obținut titlul de doctor în științe filologice cu teza "Raporturi între literatura apocrifă, cărți populare și folclor. Ciclul solomonian în cultura
Sabina Ispas () [Corola-website/Science/299738_a_301067]
-
Admiral Jeremiah Denton Foundation). În 2005 devine Doctor al Universității din București, specializarea etnologie și folclor (magna cum laude, 2005), cu teza “Folclorul detenției - Ideea de libertate în cultura tradițională românească”. Marian Munteanu a desfășurat activități de cercetare etnologică și folcloristică în regiunile Suceava, Neamț, Hunedoara, Timoc, Făgăraș, Vrancea - în ultimele două, în colective aflate sub coordonarea profesorului Mihai Pop. Din 1999 Marian Munteanu predă cursuri de etnologie, antropologie, folclor și istoria religiilor la Facultatea de Litere a Universității din București
Marian Munteanu () [Corola-website/Science/299192_a_300521]
-
lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946, 1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara. A fost o artistă binecunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatrului Țăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Țăndarică din București, împreună cu Elena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]