75,990 matches
-
în general, asupra proceselor prin care indivizi sau grupuri fabrică, produc sens și valoare. Imaginarul permite așadar progresiv să fie raportat la un mare număr de probleme nu doar estetice, ci și epistemologice și axiologice, atingînd norme și valori. Această folosire a lui în domeniul francofon, care a cunoscut un mare succes și în România, cunoaște o înflorire specială în arii culturale precum America Latină sau Extremul Orient unde raționalitatea europeană occidentală a întîlnit tradiții anterioare autohtone, în care imaginile, afectivitatea și
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
M. C. - Credeți că termenul „imaginar” (care ca substantiv datează doar de la sfîrșitul secolului al XIX-lea) este uneori folosit în mod abuziv în limbajul curent, cu un sens vag, neclar, în care fantezie, imaginație și evaziune se confundă? Această folosire abuzivă dăunează teoriei și teoretizării imaginarului sau, dimpotrivă, creează un teren favorabil pentru vulgarizarea lor? J. J. W. - Cred că întrebarea dumneavoastră permite, în fond, ambele răspunsuri și fiecare din aceste răspunsuri este întemeiat. Ca și alte noțiuni care au
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
Vin tocmai de la un colocviu din Madrid, consacrat operei lui Corbin, în care mulți participanți, specialiști în opera lui Corbin au avut în această privință atitudini destul de ambivalente; unii doresc să respecte opera lui Corbin și socotesc că trebuie limitată folosirea termenului „imaginal” la unele tradiții spirituale și metafizice foarte precise în care „imaginal” trimite la imagini care nu sînt doar independente de subiectul imaginant dar trimit și la imagini care au o existență ontologică, care au un fel de suport
Jean-Jacques Wunenburger: „Prea multe imagini ucid imaginația” by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13536_a_14861]
-
flexionare) dovedește voința utilizatorilor de a asimilă total termenul: „puteți downloada GRATIS coperți pentru CD-urile dumneavoastră” (netsoft.ro); „downloadează jocuri, programe” (index 2000.ro); „Nu știți de unde aș putea downloada...?” (hanuancutei.com). Instalarea verbului în uz e atestata de folosirea să la toate modurile și timpurile posibile; de exemplu, la participiu - „filme (...) downloadate în decursul a doi ani de zile” (fanclub simpluvaslui.go), sau la mai mult ca perfectul cu rol narativ - „tocmai downloadasem datacenter... și ce să vezi...” (softnews
„A downloada” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13574_a_14899]
-
mai sare peste cal, precum în cazul articolului Ceaușescu disident. Pornind de la definirea cuvîntului „disident” așa cum apare ea în Dicționarul de neologisme („persoană ale cărei păreri, opinii, sînt deosebite de cele ale majorității”), autorul face următorul raționament: „...devine limpede că folosirea termenilor disident și disidență pentru persoanele sau grupurile care s-au opus regimului totalitar reprezintă o improprietate. Pentru că respectivele grupuri nu se aflau în conflict cu majoritatea, ci exprimau punctul ei de vedere! În conflict cu majoritatea se afla dictatorul
Hazul vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13566_a_14891]
-
adepții săi - scrie autoarea - este o tehnică de șoc de îngăduit dacă e vorba să forțezi un public cuminte ori blazat să privească în față ceea ce el nu vrea să vadă, sau ceea ce, prin puterea obișnuinței, nici nu mai vede. Folosirea ei poate să corespundă în mod legitim unui fel de întreprinderi de lustruire a cuvintelor, unui efort de a reda vocabulelor indiferente, murdărite, degradate din cauza uzajului lor, un soi de inocență calmă, curată. Dar o soluție brutală rămâne mereu o
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
tocește repede, silind autorul să supraliciteze mai periculos decât subînțelesurile de altădată. Brutalitatea limbajului maschează banalitatea gândirii, și (marile excepții punându-le de-o parte) rămâne lesne compatibilă cu un anumit conformism. O a treia soluție poate fi oferită cititorului: folosirea unei limbi inodore, abstractă aproape, și grijulie și precisă, limbă care, în Franța, vreme de secole, a fost întrebuințată de predicatori și de moraliști, uneori chiar și de romancierii epocii clasice, pentru a trata despre ceea ce se numea pe atunci
Acustica unei cărți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13597_a_14922]
-
ortografie cu apostrof, poate fi o raritate ce se explică prin aceea că își trăiește viața simplu și curat citindu-și rugăciunile zilnice după o cărticică străveche. Un tânăr mult întârziat căruia îi este cu desăvârșire indiferentă strictețea totuși a folosirii apostrofului. Vorbirea despre moarte, pe de altă parte, atingerea de această temă și câțiva termeni asimilați din aceeași cărticică și care au ieșit demult din uz, mă întăresc în suspiciunea mea de a nu lua în seamă micul truc, justificat
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13603_a_14928]
-
pe colonelul I.M. nu-l putem acuza de nici o malversațiune, îl cunoștea mai toată scriitorimea din București” (goarna.go.ro/ arhiva); „șansele sale de a câștiga competiția nu sunt anulate decât de o eventuală malversațiune” (cotidianul.ro /anterioare/1999) etc. Folosirea variantei în -țiune este probabil motivată de consonanța conotațiilor ei cu perceperea globală a cuvîntului - ca rar, cult, livresc. Numeroasele surse din registre stilistice diferite puse la dispoziție de Internet dovedesc că o parte din formele în -țiune nu sînt
„Propozițiune” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13620_a_14945]
-
sfîrșitul anului trecut, o nouă abordare terapeutică a suferințelor nevrotice, prin prisma psihologiei pozitive. Cartea lui apărută la Free Press, purtînd lungul titlu Authentic Happiness: Using the New Positive Psychology to Realize Your Potential for Lasting Fulfillment (literal - „Fericirea autentică: Folosirea noii psihologii pozitive pentru înțelegea potențialului dumneavoastră de împlinire durabilă”) este un best-seller mondial, fiind în același timp rodul unor foarte serioase cercetări clinice. Dublate de lecturi ale unor mari gînditori din toată lumea, de la Aristotel și Platon la Sfîntul Toma
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
care furnizează doar sensul general al cuvîntului și un șir de sinonime mult mai rar utilizate. În DEX, mămică e "diminutiv al lui mamă; mămiță, mămițică, mămucă, mămulică, mămuliță, mămușoară, mămuță". Valoarea afectivă din oralitatea familiară e uneori sursa unor folosiri ironice: "ar fi putut ocupa aceste posturi dacă nu aveau «tătici» sau «mămici»?" ( nepotism.org). În uzul actual, o mămică este însă în primul rînd o mamă ( de obieci tînără) de copil mic ( nou-născut, sugar, bebeluș). La fixarea acestui sens
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
EZ 1.01.2003); "potrivit prevederilor Legii 19/2000, se solicită drept condiție de încheiere a contractului de asigurare socială dovada angajării viitoarei mămici" ( EZ 2.04.2003) etc. Întrucît analogia funcționează aproape invariabil, nu e de mirare că moda folosirii diminutivului mămică a atras și o sporire de frecvență a substantivului masculin: tătic. În mod simetric, acesta va fi un‚ proaspăt tată, tată al unui copil mic’: "I. N., a șaptea oară tătic" ( EZ, 29.07.2003); "M. S. are
Duioșia clișeelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13664_a_14989]
-
să am îndoieli și în această privință: s-ar putea ca în cazul copiatului electronic autojustificarea să fie găsită în activitatea de căutare. Față de detaliul "descărcării" rapide a unor pagini, onoarea hoțului e salvată de greutatea de a le găsi: folosirea isteață a motoarelor de căutare, eliminarea multor surse inutile, descoperirea paginilor celor mai utile și greu de descoperit de alți etc.
A copia by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13797_a_15122]
-
neutru "a produce", "a cauza", "a determina" - , dar și semnificații marcate mai mult sau mai puțin negativ: a împinge la acțiuni violente, a trezi interes erotic etc. ( în DEX: "a ațîța, a întărîta, a incita"); substantivul provocare avea mai ales folosiri din această zonă de semnificații ( atestate de replici celebre - de la "nu răspund la provocări" la "e o provocare ordinară"). Sferei predominant dezagreabile îi aparțin și adjectivul și substantivul provocator-provocatoare, mai ales în sintagma agent provocator. În ultima vreme, provocarea apare
Provocare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13771_a_15096]
-
clone, devenit termen la modă și internațional) și calc semantic, deci adăugare conștientă a unui sens nou cuvîntului deja existent. Icoană ocupă în lexicul românesc un rol important: ca termen frecvent, cu sens fundamental religios, dar aparținînd vieții cotidiene, cu folosiri metaforice și derivate. Fiind vorba de cuvinte cu origine comună ( grecescul eikon, imagine, stă și prin intermediar latin la originea echivalentelor din limbi occidentale, inclusiv a engl. icon; în română el a devenit icoană prin intermediar slavon) și cu sens
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
neutru - "Băieții de acolo au un imagelist, un grid și dacă nu mă înșel au și un exemplu de cum poți încărca icon-uri intr-un listview altfel decât cu un imagelist" ( freelists.org/archives); "Crearea icon-urilor" ( digimedia.ro); "datorită folosirii lor consecvente, unele iconuri au căpătat o recunoaștere universală" (afaceri.net) - și cu pluralul masculin: " Dând click pe iconul unui director din arbore, conținutul lui apare în dreapta, sub forma unei liste de iconi și nume" (news.infonet.ro). Cea mai
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
deloc comparabilă cu cea din română, în care sinonimia sau polisemia creată (cuvînt nou adaptat sau sens nou adăugat prin calc cuvîntului vechi) e mai greu suportabilă � "fă clic pe icoană"). Se adaugă la toate acestea încă o inovație: folosirea diminutivului iconiță. Am găsit destul de multe exemple de folosire a formei, tot în jargonul informatic: "Proprietatea Icon este cea care gestionează iconița aplicației atunci când aceasta este minimizată" ( bluedog.ro); "executați un dublu clic pe iconița asociată programului (computerland.ro/gsm
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
sau polisemia creată (cuvînt nou adaptat sau sens nou adăugat prin calc cuvîntului vechi) e mai greu suportabilă � "fă clic pe icoană"). Se adaugă la toate acestea încă o inovație: folosirea diminutivului iconiță. Am găsit destul de multe exemple de folosire a formei, tot în jargonul informatic: "Proprietatea Icon este cea care gestionează iconița aplicației atunci când aceasta este minimizată" ( bluedog.ro); "executați un dublu clic pe iconița asociată programului (computerland.ro/gsm/manuale); "Desktop cu iconițe" (centru.go.ro); "un set
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
în 1926-1927 și apoi volumul de Postume, din 1928. Și, cu atât mai mult, la proiectul lui Slavici, în 22 de volume. Motivările, bine argumentate, însoțesc fiecare luare de hotărâre, în ansamblu și pe părți. Capitalul informativ crește iar transparența folosirii sale servește oricărei discuții. Ediția de față adaugă volumelor, propriu zise de Nuvele, textele postume Prințesa, Căile morților, Un democrat, textele din periodice, asupra cărora autorul nu s-a oprit, și pune în valoare texte mai puțin știute. Pe lângă intratele
Nuvelele lui Ioan Slavici by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13820_a_15145]
-
cu un registru modern, neologistic, cult: "declin în afaceri", "boli inexplicabile" (JN 3003). Funcția convențională a anunțurilor nu este totdeauna transparentă din formularea lor, așa că precizările care apar uneori furnizează indicii semnificative asupra presupozițiilor din texte: între anunțurile de vânzări, folosirea persuasivă a particulei chiar pune în dubiu sinceritatea tuturor celorlalte mesaje: "Novaprest chiar vă cumpără apartamentele"; "Novaprest chiar cumpără case, apartamente, vile" ( EZ 3345). Asemănător e rolul negației sau al prefixelor negative, care sugerează că autorii lor propun singura excepție
"Hosteri" și "hostessuri" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13848_a_15173]
-
refer aici la toate. Autorul o spune explicit: Cuvintele sînt cele care amestecă realizatul, realizabilul și irealizabilul într-o mixtură nespus de greu de mînuit» (p. 26). O formă a minciunii - voluntare, dacă vorbitorul e lucid - se dovedește a fi folosirea viitorului. Omul nu e stăpîn pe soartă, chiar dacă uneori crede a domina cuvintele și astfel, prin ele, a o influența. Viitorul are o componentă volițională și chiar de aceea - mincinoasă. În orice caz, riscantă: Spunînd voi face mă arunc nebunește
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
numitul hoț, acel..., mai sus numiții, anume...), sau în sistemul, perfect identic cu cel din prezent, de marcare a distanței epistemice, prin cum că și modul condițional ("amăgindu-l cum că hoțul ar fi țigan al dumnealui"); ca și prin folosirea prezumtivului � "ci ce fel de pomeniri le va fi făcut numai Dumnezeu le va fi știind"). Dar și depărtarea în timp se face simțită, nu numai prin turcisme și grecisme; ci și, de pildă, în surpriza de a vedea
Citind anaforale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13871_a_15196]
-
în vremea comunismului s-au produs și cele mai dramatice dislocări sociale, e de înțeles că a existat mereu un conflict între „civilizații". Nu știu ca vreun director de fabrică să fi organizat pentru noii angajați cursuri de igienă, despre folosirea corectă a toaletei, despre rolul sulului de hârtie roz și al eventualei bucăți de săpun. Ne place sau nu ne place, și aceste lucruri se învață. Or, ciobanul analfabet pogorât din vârful muntelui avea cu totul altă idee despre igiena
Cu mîinile curate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13890_a_15215]
-
pe picioare - nu trebuie să ignore romanul. L.V. Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor de diplomă și doctorat. Mulți universitari, critici sau doar docți, impun candidaților folosirea uneia sau mai multor abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
excesivă de machism fapt ce conduce spre cea mai pură vulgararitate: Atunci am înțeles ce înseamnă o pizdă adevărată..." ( p. 19) Chiar dacă este foarte dură, scena de amor rezistă din punct de vedere estetic. Concluzia devine insuportabilă, nu atît prin folosirea cuvîntului tare, cît prin utilizarea sa inadecvată. Șocant este nu cuvîntul în sine ( el deranjează prea puțin atunci cînd este utilizat în înjurături, în calificarea peiorativă a unor persoane și chiar în cea pozitivă a unor persoane necunoscute) ci utilizarea
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]