783 matches
-
din Limba română în jurnalele din Austria, B., în Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni. SCRIERI: Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alte -isme), Brașov, 1913; Dr. Alexandru Bogdan, Brașov, 1926; Morții vii, Brașov, 1938; Iluzie și realitate, Brașov, 1940; Doctorul Nicolae Comșa, Brașov
BANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285601_a_286930]
-
După licență, obține o bursă pentru studiul limbilor slave la universitățile din Praga și Agram (Zagreb). În 1899 își trece, la Agram, doctoratul cu o teza redactată în limba sârbă, reluată și îmbogățita într-o versiune românească premiată de Academia Română, Fonetica alfabetului cirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruse și româno-slave (1904). Între 1900 și 1905, lucrează la Arhivele Statului din București. Îi apar câteva cărți: Cercetări istorico-filologice (1900), Studii privitoare la limba și istoria românilor
BARBULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285631_a_286960]
-
1959; Brăduleț de pe cărare, Bacău, 1972 (în colaborare); Folclor literar vâlcean, introd. edit., Râmnicu Vâlcea, 1979; Folclor literar din Suceava, Iași, 1989. Repere bibliografice: E. Ionașcu, Traian Cantemir, „Texte istroromâne”, LR, 1960, 2; Matilda Caragiu Marioțeanu, Traian Cantemir, „Texte istroromâne”, „Fonetică și dialectologie”, 1960, 173-175; Marin Buga, „Folclor literar vâlcean”, ATN, 1979, 4; Datcu, Dicț. etnolog., I, 135-136. I.D.
CANTEMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286074_a_287403]
-
XVI-lea, coordonator Ion Gheție (1982), Mihail Moxa, Cronica universală, ediție critică și studiu introductiv de G. Mihăilă (1989). Repere bibliografice: I. Bogdan, De la cine au împrumutat românii alfabetul chirilic, în Lui Titu Maiorescu. Omagiu, București, 1900, 585-594; Ilie Bărbulescu, Fonetica alfabetului chirilic în textele române din veacul XVI și XVII, în legătură cu monumentele paleo-sârbo-bulgaro-ruso și româno-slave, București, 1904; Ilie Bărbulescu, Curentele literare la români în epoca slavonismului cultural, București, 1928; Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I: Privire generală, ed. 2, București
ALFABETELE LITERATURII ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285256_a_286585]
-
În secția de Adynata, și pe cele ale imposibilității ei. Iată de ce avem Morfematica Limbajului Morse, Istoria Agriculturii Antarctice, Istoria Picturii din Insula Paștelui, Literatura Sumeriană Contemporană, Instituții de Docimologie Montessoriană, Filatelie Asiro-Babiloniană, Tehnologia Roții În Imperiile Precolumbiene, Iconologia Braille, Fonetica Filmului Mut...” „Ce-ați zice de Psihologia Mulțimilor În Sahara?” „Bun”, zise Belbo. „Bun”, zise Diotallevi cu convingere. „Dumneata ai putea colabora. Tinerelul are stofă, nu-i așa, Jacopo?” „Da, l-am mirosit imediat. Ieri-seară a construit niște raționamente stupide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trei coarne pulpare corespunzătoare lobilor și un singur canal radicular. Participă la realizarea ocluziei prin contactul marginii incizale mandibulare cu fața palatină a antagonistului (raport psalidont) sau margine pe margine (raport labiodont). Funcțional participă în principal la realizarea fizionomiei și foneticii, iar secundar la incizia alimentelor. 8.2. Grupul canin - 4 dinți, 2 maxilari și 2 mandibulari, câte unul pe fiecare hemiarcada. Succed incisivilor prin poziția lor pe arcadă și se dezvoltă din lama dentară secundară. Erup în intervalul 9-12 ani
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
dându-și seama că destulă lume interpretează atitudinea lui ca o aliniere la guvernamentali. Poți să nu dai crezare chiar că a fost plătit, numai că i-a fost măgulită vanitatea și a întrevăzut avantaje pentru fantasmagoria cu laboratorul de fonetică... Astfel încât probabil nu va mai trece mult și ai să auzi din gura Profesorului Mironescu cele mai formidabile osanale pentru Ionel Brătianu ! Și, lipsit de simțul realității și de simț politic cum e, va găsi momentul să treacă la liberali
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să mi-l imaginez. Văd însă că ultimul meu voiaj rămâne cel de acum doi ani de la Viena, când am mers să aleg gramofoanele și piesele trebuitoare pentru înregistrare și tot ce-mi mai poate fi util pentru laboratorul de fonetică ce intenționez să-l instalez, de cum mă voi simți mai în puteri, la demisolul Universității. Nimic nu trebuie să ne împiedice să ne facem datoria. Să nu privim deci nici la dreapta, nici la stânga, să nu ne privim decât înainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții pe Hohestrasse și Zülpicher ! Ooo, minunată Europă ! Bâjbâi neatent pe masă după coupe-papier
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
femeia adulterină - Sophie Mironescu ; adolescenta castă, frecventată, la modul imaginar, de tentațiile pasiunii - Margot). Personajul central, profesorul Mironescu, om al datoriei față de neam, este pe deplin contempo ranul epocii sale europene : este preocupat să instaleze la Universitate un laborator de fonetică, se interesează de Bergson și, în general, sub figura sa oarecum glacială se ascunde un hipersenzitiv. În planul vieții colective, asumarea unor datorii și responsabilități de rezonanță națională nu împietează asupra „felului exagerat de sever de a judeca oamenii... țara
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se-nțelege că nu e de cerut ca să știe și copilele cutare sau cutare din multele sisteme ortografice, a căror cunoștință primejdiește // bunul-simț; ci întrebarea se reduce mai cu seamă la pronunția corectă și la scrierea - fie chiar cu totul fonetică - a cuvintelor și formelor pronunțate corect. În școala de fete din Vaslui pronunția falsă merge mînă-n mână cu scrierea falsă. Însă un asemenea neajuns nu poate fi tolerat în clasa supremă a unei școli primare; căci atuncea n-ar îndeplini
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ordonarea memoriei lexicale este de natură fonetică: cuvintele par să fie clasate în funcție de prima silabă și, în mod secundar, de rimă. De altfel, acesta este motivul pentru care, înainte de popularizarea cărților, poezia avea rimă, pentru a învăța textele mai ușor. Fonetica stă la baza calambururilor, a jocurilor de cuvinte, căci și în acest caz punem în funcțiune memoria lexicală. În afară de această clasare, diferită de cea a memoriei semantice (ordonată pe teme), memoria lexicală mai poate fi percepută ca o plasă vastă
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
cum pretinde a fi, nu reprezintă cu fidelitate legile ce se manifestă ca domnitoare în limba poporului de jos, ci se ține, fără de-a o ști, însuși de facțiunea literaților cari cred a fi găsit calea de mijloc între fonetici și etimologi - un juste-milieu, cum s-ar zice. Tot în capitolul III d. critic impută delegaților patrioți cari au vorbit românește în Dietă greșelile ce, după d-sa, ei le-au comis în limbă. Dacă ei nu-și știu limba
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
multe sau mai puține în alte limbi); * forma expresiei: semnificanții corespunzători; * substanța expresiei: masa sonoră articulabilă. "Recunoașterea celor două forme, corespunzătoare celor două planuri ale limbajului a permis resituarea într-un cadru teoretic general a fonologiei (studiul formei expresiei) în raport cu fonetica (studiul substanței expresiei); ea a autorizat transpunerea acelorași distincții și în planul conținutului, creînd premisele elaborării unei semantici formale" (Greimas & Courtés, 1979: 155). Semiotica de inspirație hjelmsleviană nu corespunde semiologiei lui Saussure: ea nu mai este "sistem" (fiind în același
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Să „citească” ilustrațiile; O6: Să completeze silabele În cuvinte reprezentate grafic; O7: Să memorizeze o strofa dintr-o poezie; O8: Să scrie corect literele mici și mari de mână, silaba „mă” și cuvântul „mama”; Strategia didactica: Metode și procedee: metodă fonetica, analitico-sintetică; conversația; observația dirijata; exercițiul, jocul didactic; Mijloace de Învătământ: plânse didactice cu literele; caiete didactice; fișe de lucru; plastilină. Resurse informaționale: abecedarul; Molan, Vasile; Bănica, Lavinia: „Didactica limbii și literaturii române”, Ed. Credis, 2007. Dată: Clasa: a III-a
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
desenate, șir de Întrebări. c) Scrierea despre textul literar. Formularea În scris a răspunsurilor la Întrebări. 3. Elemente de construcție a comunicării Lexicul Cuvântul (actualizare). Cuvintele cu formă diferită și sens asemănător (actualizare). Cuvintele cu sens opus (actualizare). Noțiuni de fonetică Sunetul și litera. Vocalele și consoanele. Scrierea și pronunțarea cuvintelor care Încep cu e (pronume personale, verbul a fi). Scrierea și pronunțarea cuvintelor care cuprind diftongi. Scrierea și pronunțarea cuvintelor care conțin vocale În hiat: ee, ii, (fără terminologia dată
DESPRE EDUCAȚIA INTEGRATĂ A COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionela BĂRBUŞ, Carmen-Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2143]
-
al uzului comunitar, și neohegelieni (împreună cu Coșeriu), potrivit cărora adevăra-ta inovație nu poate fi decît un fenomen al uzului individual. Schimbarea se produce în mod diferit în fiecare caz în care are loc și în fiecare compartiment al limbii (fonetică, morfologie, sintaxă, vocabular), dar are și trăsături generale. Prin modul în care se raportează la stările limbii, se pot avea în vedere două aspecte de bază, schimbarea ca înlocuire și schimbarea ca adăugare, care au ponderi diferite în fiecare dintre
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca neogramaticii, de legea naturală, atribuindu-i un conținut adecvat domeniului lingvisticii. De obicei, se au însă și acum în vedere tot legile fonetice, rareori aplicîndu-se denumirea lege altor tipuri de regularități lingvistice decît cele fonetice. Dar, chiar în domeniul foneticii, s-a constatat că legile nu pot explica toate fenomenele care au loc în istoria limbilor, unele schimbări fonetice fiind accidentale și nesistematice. Luînd în discuție legea lingvistică, Ferdinand de S a u s s u r e se întreabă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la faza ei inițială, în măsura în care se manifestă sistematic, primește denumirea de lege. Așadar, așa cum cauzalitatea lingvistică se manifestă altfel decît cauzalitatea naturală, tot astfel legea fonetică este altceva decît legea naturală. Schimbările lingvistice nu se manifestă însă numai la nivelul foneticii, deși aici ele sînt cel mai evidente. În înțelesul de "modificare cu caracter regulat", legea se poate aplica la toate nivelurile limbii, încît se poate vorbi de existența unor legi lingvistice care au ca specie legile fonetice. În domeniul morfologiei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
moderne de a elimina categoriile gramaticale concrete și de a le prefera pe cele abstracte, ca o consecință a aceleiași orientări spre structurile analitice. Pentru domeniul lexical, în speță pentru conținutul lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere de fonetică și de morfologie), se poate atribui denumirea de lege unor fapte precum trecerea de la abstract la concret în nominație, în evoluția de la latină la limba română. De aceea, de exemplu, latinescul anima, cu semnificația abstractă "suflet, spirit", a devenit în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca ținînd de esența ei. Răspunsul dat de gramatica generativă la problema folosirii creatoare a limbii este că vorbitorii pot produce și înțelege noi enunțuri pentru că au însușită o gramatică, adică un dispozitiv care atribuie o reprezentare semantică și una fonetică oricărei propoziții dintr-o limbă dată, formulare ce nu contribuie însă la elucidarea lucrurilor. Indiferent de procentele ce ar fi atribuite limbii sub raportul ei de realitate sau de activitate, investigarea științei lingvistice trebuie să pornească de la origine, de la răspunsul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pentru un popor problema emancipării culturale, se pune implicit și problema unei renovări lingvistice, căci, în evoluția culturală, ideile noi se asociază întotdeauna cu mijloace lingvistice noi. Transformările culturale nu necesită însă modificări corespunzătoare în toate compartimentele limbii, astfel încît fonetica, morfologia și sintaxa pot sluji foarte bine diferite etape ale culturii sau chiar culturi diferite fără nici un impediment și, în consecință, se poate afirma că, de obicei, limba urmează numai în lexic schimbările din planul culturii, iar aceste modificări lexicale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o idee despre întreaga realitate și are sens în sine. De aceea filosofii alcătuiesc sisteme rotunde, cuprinzătoare, cunoașterea trebuind să vizeze totul, și mai mult decît atît. A nu se înțelege din aceasta că sunt vreun structuralist, precum Trubețkoi în fonetică, sau Mendeleev în chimie, nu, sunt holist, chiar dacă și aceștia se bazează tot pe o interdependență între elemente unite și ierarhizate. Mîine-poimîine ne putem trezi cu un tabel care să conțină principalele idei filosofice și care, suprapus realității, să o
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fenomenul cristalizării, îndrăgostitul „creându-și”, nu-i așa, iubirea...). Motivul nu avea cum să nu fie exploatat și de literatură. Este cazul lui G.B. Shaw, care în My fair lady își construiește piesa pe acest motiv: un ambițios profesor de fonetică, prin tactici logopedice, discursive și situaționale abile, crede că dintr-o simplă florăreasă se poate ivi o vorbitoare și o lady de cea mai înaltă calitate. Și asta datorită reprezentărilor din exterior care o stimulează și o ridică din punct
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
axa oficial - popular. Tocmai din acest punct de vedere, se constată și în toponimia din Valea Trotușului deosebiri mai mari sau mai mici, nu numai din punct de vedere statistic (numeric), ci și din cel al sistemului lingvistic propriu-zis, în ceea ce privește fonetica, morfologia și, îndeosebi, lexicul. Din punctul de vedere al schimbărilor cantitative, sunt de notat două fapte relevante: pe de o parte, dispariția unor toponime, ca urmare a dispariției realității denominate (sat, cătun, târg, poiană, pădure etc.), îndeosebi în ceea ce privește așezările omenești
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]