425,743 matches
-
indispensabilă pentru existența sa25. Deși preia accepțiunea kantiana a intelectului că funcție de reglementare a experienței, Hegel îi conferă noi valente, atât pozitive cât și negative. În primul rând, Hegel afirmă că atunci când se apleacă asupra realității exterioare, intelectul distinge între "formă și conținut", ultimul fiind indiferent în raport cu prima. Principala activitate a intelectului este aceea de "abstragere", de separare din totalitatea lumii exterioare a unor elemente pe care, din diferite motive, particulare, le privilegiază. Apoi, intelectual are tot dreptul să opereze prin
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între formă și conținut. Pentru Hegel, forma fenomenologica a lumii exterioare nu coincide cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între formă și conținut. Pentru Hegel, forma fenomenologica a lumii exterioare nu coincide cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
cu esență să, cu propriul său conținut - libertatea - care se împlinește pe șine la scară istorică, într-un orizont temporal indefinit. De aceea, intelectului hegelian îi este indiferență o astfel de metafizica, foarte îndepărtată de aspirațiile sale imediate; pentru el, forma lumii reprezintă realitatea lumii, și doar pe această o are în vedere atunci cand abstrage, adică atunci cand ierarhizează elementele realității în funcție de scopurile în baza cărora acționează. La fel, atunci când separă accidentalul, sau accidentul că particularizare a acestuia, "un ce real care
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de spațiu abstract se anulează pe șine prin simplul fapt că nu putem gândi spațiul pur decât prin intermediul spațiului concret, experimentat 30. Spațiul și timpul nu există decât că posibilitate de înțelegere a mișcării, ca momente ale acesteia, mișcarea sub forma dialecticii, la care ne vom opri mai încolo, fiind principala certitudine a existenței și devenirii lumii 31. În ce măsură consideră Kant timpul și spațiul ca fiind obiective, abstracte, și în ce măsură le reduce la capacitatea noastră de intuire subiectivă, conferindu-le realitate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
deja în realitate, realitatea că esența, nu ca aparentă. Și cum realitatea este posibilitate oferindu-și sie conținut în mijlocul abundentei fenomenale condamnată la a fi temporară, trecătoare - "unitatea esenței și a existenței; în ea își au adevărul esență lipsită de forma și fenomenul inconsistent sau subzistarea nedeterminată și instabilă diversitate"38 - realitatea ajunge să exprime necesitatea însăși 39. O înțelegere de tip superior, rațională, reclamă deci imperativul de a nu fi "prizonierul categoriilor intelectului"40. Acesta din urmă se menține cu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Wittgenstein, "individualul se dovedeste tot mereu lipsit de importanță, dar posibilitatea fiecărui caz individual ne dezvăluie ceva despre esență lumii"52. Prin concept, gândirea se eliberează pe sine și se ridică deasupra constrângerilor fenomenale, chiar dacă nu le depășește 53. Sub forma unei universalități subiective, a unei singularități care și-a fructificat potențialul rațional, conceptul reprezintă o contradicție existența și în același timp depășită între eul prezent și eul posibil, eul normativ, eul real, în cele din urmă54. Pe cale de consecință, conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
și repetitive ale realității exterioare pentru a sistematiza astfel cunoașterea și a o face posibilă pentru subiect. Conceptul hegelian este o universalitate, o totalitate, chiar dacă finita, care, departe de a fi o expresie a experienței, se particularizează pe șine sub forma eului gânditor, oferindu-și astfel realitate. Raportul ontologic este complet schimbat: eul real, conceptul, se exteriorizează dub formă eului aparent, subzistând, într-o primă fază, pentru sine56. "Pentru realizarea să, conceptul nu are nevoie de niciun impuls exterior.Natura proprie
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
hegelian este o universalitate, o totalitate, chiar dacă finita, care, departe de a fi o expresie a experienței, se particularizează pe șine sub forma eului gânditor, oferindu-și astfel realitate. Raportul ontologic este complet schimbat: eul real, conceptul, se exteriorizează dub formă eului aparent, subzistând, într-o primă fază, pentru sine56. "Pentru realizarea să, conceptul nu are nevoie de niciun impuls exterior.Natura proprie a lui, închizând în sine contradicția simplității și a diferenței, și fiind de aceea fără odihnă, mâna conceptul
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
impuls exterior.Natura proprie a lui, închizând în sine contradicția simplității și a diferenței, și fiind de aceea fără odihnă, mâna conceptul să se realizeze, să dezvolte diferența ce se află în el însuși numai în mod ideal - adica în formă contradictorie a lipsei de diferența - într-o diferența reală; și prin această suprimare a simplității sale, depășită că o lipsă și o unilateralitate, să se desăvârșească în chip real, devenind întregul - a cărui posibilitate el doar o conținea la început
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
atât în ceea ce privește natură, suma necesităților, cât și în ceea ce privește spiritul, suma prospectiva a libertăților pentru care contradicția interior (individ) - exterior (lume) a fost depășită 61. Dar conceptele singulare nu contribuie la extinderea cunoașterii de sine a esenței 62. Numai obiectivat sub forma ideii, a rațiunii că lume a conceptelor, amintind de acel imperiu al scopurilor teoretizat de Kant, conceptul fiind la rândul sau scop, în timp ce obiectul, lumea exterioară că necesitate, este doar mijlocul 63 - conceptul se poate depăși pe șine într-un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
interiorul, face din exterioritate universalitate sau își afirmă obiectivitatea că egalitate cu sine însuși"67. Rațiunea, conceptul realității în devenire, poate fi interpretată și în termenii contradicției hegeliene între cantitate și calitate. Aici, cantitatea, conceptele particulare, sunt reunite prospectiv sub forma conceptului integral al realității și sunt înserate astfel într-o nouă calitate, rațiunea. Orice cantitate se transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
transpune cu timpul într-un nou calitativ, pentru că orice cantitate reprezintă o fostă calitate: "cantitatea este calitatea devenită deja negativă"68. Nouă calitate nu elimina pur și simplu cantitatea care a produs-o, ci o transmite mai departe sub o formă nouă, ameliorata. Nu putem înțelege ideea hegeliana de rațiune fără a intelege dialectica, mișcarea prin suprimarea contrariilor. Pe urmele lui Platon, Kant a desconsiderat dialectica, tratând-o că pe un produs retoric sofistic, bazat pe aparentă și înșelăciune. Hegel o
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Numai în acest fel poate ajunge raționalul să semene cu "drumul mare pe care merge fiecare" și "unde nimeni nu se distinge"75 și numai așa poate încorpora realitatea concretă, spirituală, nu pe cea existentă temporar, aparentă și superficială - sub forma spiritului, a totalității libere și conștiente de sine. Realul și raționalul sunt puse deci ca unic proces al afirmării spiritului, ca laturi distincte și contradictorii ale acestuia, dar nu ca laturi independente. Hegel dezavuează ideea kantiana de "lucru în sine
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ale umanității, Hegel îl consideră pe mentorul sau un moralist subiectiv: nu este suficient că binele, scopul suprem al rațiunii care ghidează umanitatea, să fie obținut pentru și limitat doar la interioritatea individului; acesta trebuie "să se realizeze"77 sub forma comunității. În acest punct putem identifica deosebit de clar preferință kantiana pentru intelect, și deci pentru individ, cum nu se poate mai distinctă de preferință hegeliana pentru rațiune, pentru pozitiv, pentru dezvoltarea și împlinirea binelui la nivelul eticului, adică al statului
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
special conceptul hegelian de devenire, pentru a sublinia deschiderea să. Devenirea este avansul pur și simplu, neexistenta devenită existența, neființă devenită ființă, finitul devenit infinit, cantitatea devenită calitate, intelectul devenit concept, conceptul devenit rațiune, rațiunea devenită spirit. Dialectica reprezintă doar formă acestui proces, care în conținut este și rămâne devenire: devenire a ceea ce, în mod esențial, lumea este deja, devenire a libertății, a emancipării, a spiritului 80. "Cu această spiritul este dat că libertate absolută: el este conștiința-de-sine care înțelege că
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
ro/stiri-international-15552215-rusia-pune-embargo-importul-vinuri-din-moldova.htm (accessed on 12.04.2015). 40 Costin Ionescu, Rusia a început să expulzeze muncitorii moldoveni, Hotnews, 2013, București, http://www.hotnews.ro/stiri-international-15650363-rusia-inceput-expulzeze-muncitorii-moldoveni.htm (accessed on 12.04.2015). 41 Mircea Ticudean, Embargoul asupra bunurilor ucrainiene că forma a presiunii ruse, Radio Europa Liberă, 2013, Chișinău , http://www.europalibera.org/content/ article/25077084.html (accessed on 13.04.2015). 42 Maxim Shipenkov, Armenia Joins Russia-Led Eurasian Economic Union, Moscow Times, 2015, Moscow, http://www.themoscowtimes.com/business/article
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
id=17635 (accessed on 12.06.2015) SHIPENKOV,Maxim, Armenia Joins Russia-Led Eurasian Economic Union, Moscow Times, 2015, Moscow http://www.themoscowtimes.com/ business/article/armenia-joins-russia-led-eurasian-economic-union/514035.html (accessed on 12.04.2015). TICUDEAN,Mircea, Embargoul asupra bunurilor ucrainiene că forma a presiunii ruse, Radio Europa Liberă, 2013, Chișinău http://www.europalibera.org/conte nt/article/25077084.html (accessed on 13.04.2015). Online policy reports Eastern Partnership Community, Debating Ideas for the Partnership, http://www.easternpartnership.org/partner-states/georgia (accessed
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
după cumpărături sau shopping-ul transformat într-un divertisment, ceea ce reprezintă o alienare gravă de la relația de comuniune om-natură din care se naște o stare de armonie și de fericire a ființei umane)12; - un mod de viață supus multor forme de poluare specifice vieții din marile aglomerări urbane 13 (pe masura creșterii nivelului de civilizație de tip consumist, crescând și nivelul de poluare al vieții omului urban)14; - un mod de viață și norme/ condiții de muncă predominant separate de
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
natură, care îi ocupă omului aproape toată ziua (muncă în hale, în uzine, pe șantiere, în clădiri mari de birouri), care izolează omul, pentru cea mai mare parte a vieții sale, într-un mediu artificial, departe de natură, creându-i forme speciale de stres negativ excesiv (stresul profesional, stresul la locul de muncă, stres din munca excesivă, stres din izolarea omului postmodern de natură); - un stres care vizează anumite categorii de persoane, precum persoanele private de libertate, refugiații, azilanții, persoanele confruntate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
de exemplu, un drept la sănătate multidimensional, îmbunătățit, ca și nivel de protecție juridică, față de condițiile de poluare și toxicitate existente în marile orașe; dreptul la un mediu social, cultural și natural sănătos - deoarece trebuie să se vorbească și de forme specifice de poluare, precum poluarea morală (proliferarea imaginilor degradante privind ființele umane, a vulgarității, a promiscuității, a agresivității verbale, imagistice și fizice din viața civică și din mass media)17. Dreptul (cu un conținut juridic adaptat și îmbunătățit la condiția
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
acest context, în cadrul măsurilor și politicilor speciale pe care statele secolului XXI vor fi nevoite să le adopte cu privire la protecția mediului înconjurător (pe baza legăturii directe dintre securitatea umană și securitatea mediului), față de avântul noilor tehnologii (în special, al noilor forme de războaie, cum ar fi războaiele meteorologice, economice, având un impact negativ direct asupra calității mediului înconjurător și asupra distribuției resurselor planetei), se vor număra și politicile și măsurile adoptate pentru gestionarea stresului negativ excesiv apărut asupra ființelor umane ca
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
dar și asupra planetei că ecosfera aflată într-un echilibru dinamic fragil. De aceea, în sec. XXI, pentru a da un conținut concret conceptului de "dezvoltare durabilă" și dreptului omului la a fi la adăpost de stres, se pot dezvolta forme instituționale (comisii, organizații, grupuri de lucru comune) de reglementare și gestionare la nivel național, regional și internațional, a stresului negativ excesiv, apărut ca efect al folosirii armelor neconvenționale (tehnologii din cadrul războaielor meteorologice). Aceasta reprezintă, în opinia noastră, o reală reforma
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
totul novatoare (pe care le propunem a fi explorate și cărora ar trebui să li se dea un conținut juridic concret, la nivel internațional, printr-o altă propunere în acest sens, a României în cadrul AG.ONU, care să ia apoi forma unei declarații politice în acest sens, adoptate de state) sunt drepturi care se deosebesc de categoriile de drepturi ale omului de până la ele (generațiile I, ÎI, III, chiar si IV de drepturi ale omului) . Spre deosebire de toate aceste categorii de drepturi
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Perraton, Transformări globale. Politică, economie și cultură, trad. Ramona-Elena Lupașcu, Adriana Ștraub, Mihaela Bordea, Alina-Maria Turcu, Editura Polirom, Iași, 2004, pp. 51-52. 10 Raluca Miga-Beșteliu, Drept internațional. Introducere în dreptul internațional public, Editura All-B, București, 1998, pp. 198-199. 11 Mihaela Constantinescu, Forme în mișcare. Postmodernismul, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999, p. 106. 12 Despre oraș ca spațiu postmodern al deteritorializării, ca hiper-spațiu, caracterizat prin deschidere, zbor, lipsa centrului, volatilitate, despre noul oraș care necesită "o adaptare permanentă la nenumărate micro-ordini urbane diferențiate
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]