431 matches
-
au parte de nici un cuvânt bun din partea colaboratorului Vieții românești, ba chiar sunt trecute sub tăcere. După ce a pregătit astfel terenul, cronicarul se năpustește asupra unor poezii, cu un întreg șir de critici, dintre care multe făcute de pe o poziție formalistă. Așa se petrec lucrurile cu poezia. Act de acuzare, una dintre creațiile valoroase ale poeziei noastre din ultima vreme. Poezia Act de acuzare demască cu înflăcărare, adeseori cu accente adânc răscolitoare, atrocitățile săvârșite de imperialiștii americani în Coreea. Această poezie
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socotește că făcând această «concesie» tematicii poeziei noastre luptătoare, s-a manifestat destul de puternic dorința de adaptare (...). Nu vom analiza fiecare poezie în parte și nu vom cântări farmaceutic dacă numărul versurilor realizate întrece sau nu pe acela al imaginilor formaliste. Primul volumul de versuri al Ninei Cassian - La scara 1/1 - era o manifestare crasă a formalismului. Vom aminti - pe scurt - câteva elemente din La scara 1/1 care ne ajută să înțelegem mai bine recrudescența formalismului în recentul volum
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
creație autentică» și lăudată pe 7 pagini? Adevărul este că aceste deficiențe de conținut, care ar fi trebuit să atragă o critică severă, principială, nu-l stingheresc prea mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț al cititorului: «... luna e mare - un dovleac de aur... Toma simte cum o lună
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fi trebuit să atragă o critică severă, principială, nu-l stingheresc prea mult pe criticul de la Viața românească. Dimpotrivă. El laudă chiar laturile negative, formaliste ale romanului, cu satisfacția omului care a găsit ceva ce-i merge la inimă (...). Tendințele formaliste duc pe scriitor la «imagini» care contrariază violent bunul simț al cititorului: «... luna e mare - un dovleac de aur... Toma simte cum o lună tot atât de plină ca cea de pe cer se aprinde undeva, în sângele care-i bate la tâmple
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
acest roman natura se află într-o contopire organică cu omul... Fascinat de comparațiile bizare și lipsite de gust din paginile romanului, criticul scrie bucuros că meritul autorului stă în faptul că ar fi «evitat șabloanele». Iată, așadar, că tendințele formaliste ale scriitorului s-au întâlnit cu acelea ale criticului; dar este oare firesc ca această întâlnire nefericită să aibă loc în paginile Vieții românești? Dacă în primul caz - al cronicii Zile slăvite - era vorba de un articol care «face praf
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
general în lipsa de grijă pentru finisarea operei literare. Astfel de exemple negative sunt furnizate de lucrările predate editurilor de Alexandru Jar, Aurel Mihale ș.a. Alți scriitori ca Cicerone Theodorescu, Miron Radu Paraschivescu și Virgil Teodorescu, situându-se pe o poziție formalistă nu vor să renunțe - în alcătuirea propriilor lor culegeri de versuri - la publicarea unor poezii confuze, care plătesc tribut ideologiei burgheze (...). Principalele probleme dezbătute de Demostene BOTEZ (...) au fost cunoașterea vieții și pregătirea politico-ideologică (...). Pentru a înțelege sensul dezvoltării societății
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu ideile înaintate din versurile valoroase ale poetei, se manifestă ruptura ei de viața poporului. Vorbitorul a combătut în mod just încercarea nereușită a lui Cicerone Theodorescu, făcută în cadrul dezbaterilor, de a folosi steagul lui Maiakovski pentru a apăra poziția formalistă în literatură, precum și tendința de a «uita0╗ de lupta ideologică pe tărâmul creației din țara noastră. Traian Șelmaru a subliniat cu tărie că este sortită eșecului orice încercare de a împăca cele două ideologii opuse (...) și a criticat poziția poeților
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialist, a spiritului de partid în artă, a slujirii devotate a poporului, poate fi realizată o literatură demnă de măreața noastră epocă (...). După unele succese în creație - succese pe care le-a dobândit tocmai pe linia combaterii rămășițelor propriilor concepții formaliste - tov. Nina Cassian a scris recent niște versuri individualiste. Aceste versuri exprimă un punct de vedere aristocratic, de «superioritate» a poetului față de oamenii simpli (...). La C. Theodorescu, ca și la criticul I. Vitner și într-o măsură la Nina Cassian
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ce li se aduc, de a-și trece lipsurile pe seama cauzelor «obiective» (...). La plenară s-a observat în mod just că unii scriitori ca Maria Banuș sau Marcel Breslașu nu luptă serios pentru cunoașterea vieții, pentru lichidarea rămășițelor concepțiilor lor formaliste (...). Condiția esențială a dezvoltării literaturii: Lipsurile în creație ale unor scriitori valoroși ca Al. Jar, Aurel Baranga, - care au adus un aport slab și în discuții - M. Davidoglu, E. Camilar și alții se datoresc în cea mai mare parte tocmai
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la dezbatere, că în ciuda succeselor înregistrate de revistă de la apariția ei încoace, ultimele numere prin câteva din materialele publicate se abat în mod primejdios de la linia unei orientări sănătoase în literatură, alunecând pe panta apolitismului, a concesiilor făcute spiritului artei formaliste și în ultimă instanță procedeelor literaturii decadente burgheze. A reieșit astfel la iveală că în sectorul beletristic al revistei predomina în ultima vreme o căutare cu orice preț a originalității care a dus, datorită izolării crescânde de realitate și de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în chiar postul de observație al frontului de luptă (...). Toate aceste lucruri simți nevoia să le spui după ce ai citit poeme de dragoste ca acelea obosit-intimist al Mariei Banuș (Cântecul părului alb), ori cel al Ninei Cassian, de un răsfăț formalist insuportabil (Cântec în zori) - ambele criticate, și pe bună dreptate, la apariția lor. În ce privește poemul Veronicăi Porumbacu, Vor trece ani, cumințenia lui ștearsă care nu exclude totuși prezența unei recuzite erotice uzate (poeta respinge cu un orgoliu cam demodat «auritele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
greu de înțeles. Pe de-o parte sinceritatea de care faci caz bătându-te pe piept ca fariseul din parabolă, nu e cel mai bun climat pentru emoție; ea poate fi însă cu atât mai ușor un climat favorabil piruetelor formaliste. Pe de altă parte, dintr-o problematică și dintr-un registru de atitudini vechi, neaerisite, bântuite în schimb de orgoliul egocentrismului, nu se poate crea o poezie nouă de dragoste, în ciuda măsurilor luate de poeți de a presăra ici-colo termeni
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cititor. Sărace în idei, aceste poezii sunt mediocre, lipsite de sentimente adânci. În ele nu recunoaștem particularitățile creației lui Aurel Rău (...) Ca și poeziile cenușii, de felul Mesteacănului și Nimeni nu va ști, ciclul Eliberarea Clujului vădește influența unor rămășițe formaliste în creația poetului. În primul caz, el credea că poate suplini absența ideilor și sentimentelor prin anumite virtuozități stilistice: aici pierde din vedere ideea centrală: țelul poeziei, înecând faptele esențiale în șuvoiul unor fapte lăturalnice”. Sorin ARGHIR 67: „De curând
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste apar mai evident în unele din poeziile cuprinse în ciclul Eliberarea Clujului, Seară clujeană (...). Era firesc ca poezii ca acelea cuprinse în Mesteacănul să fie întâmpinate cu căldură și simpatie de critica noastră literară. Din păcate însă, căldura și simpatia
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
descurajante. Dincolo de câteva diferențe formale (prezența sau absența versificației, a ritmului metric, a blancurilor etc.), jurnalismul pare a se apropia până la identificare de literatură, folosind - în manieră proprie - aceeași recuzită stilistică: metafore, metonimii, personificări, epitete ornante etc. Dacă acceptăm teoria formalistă conform căreia expresivitatea literară este abatere de la norma limbii, vom observa că această normă este un construct imaginat, o deducție logică. Stabilind existența unui „grad zero” al scriiturii, putem analiza orice tip de emisie textuală. Avem la ce ne raporta
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
aminte că, dacă etimologia numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut Într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia profetică și de „misticismul” galilean. S-au făcut nenumărate supoziții În legătură cu decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
critica literară, unde, după ce schițează genul proxim, sensul conceptelor de structură și structuralism, prezintă concepția lingvistică a lui Saussure și Hjelmslev, punând în valoare scheme și idei valide în critica și teoria literară. De succinte dar precise caracterizări beneficiază Școala Formalistă Rusă și Cercul de la Praga. Asemenea lucrări pregătesc temerara întreprindere Fundamentele criticii literare, primul volum, De la Sainte-Beuve la noua critică (1974), fiind o „panoramă a curentelor și tendințelor criticii franceze moderne” (Fl. Mihăilescu); volumul al doilea ar fi urmat să
BRATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
satisfăcută de sine, realistă; - bănuitoare, dificil de înșelat; - anxioasă, sentiment de culpabilitate; - inovatoare, plină de resurse, găsește puterea în ea însăși, hotărâtă; - tensionată, frustrată, surmenată; - oscilează între lipsa controlului, în conflict cu sine, neglijentă, impulsivă, neglijarea conveniențelor și prezența controlului, formalistă, grijulie cu propria imagine; - slab empatică; - negativism, resentimente, suspiciune și ostilitate indirectă la un nivel ridicat; - nivel înalt de violență suportată; - nivel înalt de traumă. Concluzii În aceste studii de caz s-au încercat, pornind de la actul criminal, o introspecție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
restul operei -, își are ereditatea formală în notițele, pseudoreportajele, faptele diverse, nimicurile, cronicile fanteziste, publicate în gazetele vremii și reunite sub genericul Mofturi. Criticul urmărește manevrele prin care Caragiale convertește enunțul gazetăresc în proză canonică (un proces pe care, după formaliștii ruși, se întemeiază istoria formală a oricărei literaturi). Caragiale vede în discursul jurnalistic o practică a scrisului funcțional, în contrast cu literatura dominată de convenții, unde cuvântul are un simplu rol decorativ. Axioma esențială a poeticii sale este ridicarea faptului de viață
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
poeme ale gândirii umane, lumi speculative închise, teorii de idei, ale căror valoare se consumă în interiorul propriilor articulații. Plinătatea discursului lor, ce nu ține seamă de precaritatea neînlocuibilă a existenței singulare și colective, se manifestă ca un formalism gol. Rezultatul formalist al metafizicilor imanentiste, în care se dizolvă orice problemă a vieții, dovedește caracterul lor ideologic. Exigența teoretizată de marile metafizici rămâne totuși, și este incontestabilă, întrucât are la bază mirarea originară, de la care am pornit și noi în acest discurs
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
bună voie din elementul ei critic pentru a deveni un instrument în serviciul realității, contribuie, fără ca să vrea, la transformarea a ceea ce este pozitiv în ceva negativ și fatal». Rațiunea redusă la un cumul de relații logice, devine formalism. Momentul formalist marchează în istoria rațiunii, cum s-a spus, trecerea dialectică la noua mitologie și la consecințele ei barbare. Și asta deoarece, rațiunea formalizată este instrumentul prin care este redusă spontaneitatea omului la pura organizare funcțională. Progresul (legat de formalizare) a
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
dramatic al unei gândiri apărute la începuturile eliberării omului. În tot cazul, filosofia nu se identifică cu filosofia iluministă și cu consecințele expansiunii ei, nu întotdeauna evidente; filosofia se reîntoarce la menirea ei: angajarea în contestarea oricărui sistem cu consecințe formaliste; își reia vechea ei vocație critică față de orice folosire pur instrumentală a gândirii. Sigur că filosofia are motivații mai ample, însă și-a regăsit astăzi spațiul ce părea să se fi epuizat, în angajarea anti-ideologică. Raportul dintre filosof și puterea
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mai are astăzi nici un secret: ea înseamnă o atât de variată și de-a dreptul infinită rețea de modele explicative a fenomenelor, încât aproape că le dizolvă însăși consistența lor concretă. Totuși, nu ajunge să le ducă spre o înțelegere formalistă, datorită eterogeneității a ceea ce există în raport cu ceea ce este formal. Aceasta face ca cercetarea să se mențină într-o stare de problematizare ce nu mai este logică ci existențială, și care implică, deci, sfera practică a experienței istorice și, în general
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
profesia de avocat pentru a se dedica, asemeni vărului său, operelor de binefacere. Și acum Brian continua să se ducă, în fiecare duminică, împreună cu Gabriel și Adam, la reuniuni. Nu credea în Dumnezeu, dar „Prietenii“ din Ennistone nu erau prea formaliști în această privință. Misterul divinității era una cu Lumina Lăuntrică a Sufletului, iar Calea Iluminată însemna o viață dreaptă, în care viziunea adevărului te îndeamnă numai spre dorința virtuoasă. În aceasta consta perfecta simplitate a datoriei. Brian se vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne frapează? Asta ar putea pricinui un transfer de imagine, ca să folosesc expresia ta. Ceea ce e lipsit de formă e ireal. Unora le place, acest lucru. Adică unii gândesc că ceea ce e lipsit de formă e mai real, mai puțin formalist, mai spontan, ca o grădină sălbatică sau ca cineva care-ți pică neinvitat la masă. Bună idee, răspunse John Robert apreciativ, dar poate că ar trebui să privim problema sub altă prismă. Nu cumva totul ni se trage de la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]