25,767 matches
-
sau obiectuale: prost ca noaptea, ca oaia, ca gîsca, ca o cizmă etc.). Inventivitatea contemporanilor în a caracteriza lipsa de inteligență e surprinzător de mare, mai ales prin folosirea mecanismului pseudo-eufemismelor, al eufemismelor ironice. În presa actuală se găsesc destule formulări elaborate, atenuate, aparent precaute și prevenitoare, care nu ocolesc expresia directă decât ca exercițiu ludic, pentru a provoca amuzamentul sporit al cititorului: ,se adresează persoanelor cu angajări cerebrale firave"(Evenimentul zilei = EZ 4145, 2005, 23); ,pentru că mintea acestuia nu este
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
expresia directă decât ca exercițiu ludic, pentru a provoca amuzamentul sporit al cititorului: ,se adresează persoanelor cu angajări cerebrale firave"(Evenimentul zilei = EZ 4145, 2005, 23); ,pentru că mintea acestuia nu este tocmai bogat mobilată" (EZ 1.04, 2005, 18). Celebra formulare din 1992 a lui G. Liiceanu - ,prostia ca încremenire în proiect" - s-a transformat într-un eufemism popular, într-un adevărat clișeu, folosit, e drept, nu numai pentru desemnarea prostiei, ci și a rigidității, inerției etc.: ,adesea am primit reproșuri
IQ -ul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11481_a_12806]
-
propune să absoarbe totul, dezvoltînd un synopticum al artelor tutelat (se putea altfel ?) de către scientia bene modulanti, cum numea Hindemith muzica. Căci muzica este cea sub semnul căreia ordinea și mișcarea se pun la dispoziția gîndurilor, declanșînd fenomene germinative, precum și formulări referențiale ce decurg dintr-o reală substanță, nu ca ingrediente tardive ale ideilor, ci frați siamezi ai acestora. Ați pomenit în volumul dedicat artei sunetelor de atributul raționalist, a cărui măsură, ce duce la reușită, rezidă în felul cum rezolvă
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
două dimensiuni ale aceluiași univers supraficțional imaginat de doi poeți cu voci distincte dar compatibile în sonoritatea și policromia lor. Aceste două inepuizabile cărți despre inomabilul incoștient conțin, probabil, cea mai mare densitate de metafore care iau prin surprindere imaginația (formularea lui Borges) dintre toate cărțile de poezie ale literaturii noastre. O simplă enumerare a cîtorva te copleșește și îți poate declanșa reverii; aceste două cărți-balsam pentru fantezia noastră obosită duc imaginarul suprarealist atît de departe, încît pierzi orice coordonate ale
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
prin cercetări statistice. Oricum, acest uz al diminutivelor - politicos și cooperant - e specific conversației, interacțiunii orale. În scris atestările sale sînt extrem de reduse; chiar în scrisul cu puternice trăsături de oralitate - forumurile de pe Internet - cuvîntul facturică apare aproape numai în formulări glumețe, (auto)ironice sau depreciative: "Vine facturica în poștă și ce să văd ... total de plată 4.210.000" (forum.softpedia.com); Oferi garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
tripozi) și-au păstrat aspectul original: ei corespund ilustrațiilor originale din romanul lui Welles și mașinilor descrise în 1938 de Orson Welles. Dar nici asta nu ajută, pentru că filmul e foarte inegal din punct de vedere vizual, ca să încerc o formulare forțată: tripozii țin de o lume, iar efectele speciale reușite, de alta. În ceea ce privește Star Wars încep să cred că va exista întotdeauna o prăpastie între criticii de film și fani. Primii au recunoscut că ultimul din noua serie, Răzbunarea Sith
Cursa de pe circuitul cinema by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11524_a_12849]
-
GÂNDUL publică luni, 4 iulie, un supliment educațional consacrat analizei mediului universitar și care conține un cod etic, al cărui proiect a fost redactat sub conducerea dnei Mihaela Miroiu. Citind proiectul, ne-a urmărit o puternică senzație de traducere. Multe formulări nu sînt uzuale în română. Iar cînd am dat, într-un inteviu al ministrului învățămîntului, peste verbul, la persoana întîi plural, upgradeăm, ne-am dat seama că limba din care par să provină prin calc lingvistic multe dintre pasajele proiectului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
ele țintește critica lumii moderne. O critică, înclină să creadă Anca Manolescu, autoritară și excesivă, ca tot discursul lui Guénon. E o expunere metafizică, făcută să nu se schimbe, în esență, ci doar să-și rotească punctele de interes. O formulare care se potrivește, de altfel, cu unitatea pe care Guénon o susține riguros. Dă, pe lîngă asta, și rețete de ,asimțire" a acestui Unu inexprimat, căutînd căi pe care absolutul se împărtășește fără să se împartă: limbile, cetele de îngeri
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
subiectele și situațiile descrise. Exemplele care urmează - extrase mai ales din forumuri și stenograme ale unor talk-show-uri ,depozitate" pe Internet - ilustrează folosirea intensă a formelor hai și haideți pentru a prefața un conjunctiv al îndemnului, al ordinului, dar și al formulării de propuneri și ipoteze. De fapt, orice conjunctiv nesubordonat pare să-și găsească un suport în interjecția tipică a interacțiunii. În textele cercetate, apar aproape exclusiv hai și haideți; forma haideți, care a primit, prin analogie cu verbul, desinența de
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
Noi nu sîntem o cloacă", Nașul, 12.02.2003). În emisiuni, moderatorul folosește cel mai mult interjecția hai, apanaj al rolului său de stimulare a dialogului. Cel mai adesea hai și haideți precedă un verb la persoana I plural: în formularea unui îndemn politicos, cooperativ, în care vorbitorul se include. Hai să încercăm și cu unul care nu a fost ,erodat"" (FA = Formula As, 440, 2000). În genere îndemnurile privesc chiar ,gestionarea" dialogului, sînt formule metadiscursive: , Haideți să ne întoarcem la
"Hai să zicem..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11564_a_12889]
-
mesajului. Deși sînt scrise, în mod teoretic, pentru copii, mie una nu mi se par să fie prea simple. Încărcătura vieții, chiar mascată, este greu traductibilă în limbajul inocenței absolute. Deși, uneori, reacțiile sînt juste și par dure tocmai prin formulările sintetice ale micuților, surprinzătoare de-a dreptul. Poate și de asta îi găsesc pe artiștii care lucrează pentru copii hăruiți cu ceva în plus. Acel ceva care se adaugă modestiei lor structurale. Vorbesc aici despre artiștii autentici și nicidecum despre
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității (Dimitrie Serafim și Aura Goșanec), fie că se naște frust din materia cromatică, asemenea lui Adam din pămînt (Anatol Vulpe), fie că se înalță arhitectural din pete, într-o
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
temă. Mă întrebam ce-ar fi fost mai puțin periculos pentru el. Un lucru era sigur: că anonimatul apariției sale nu putea fi păstrat, că din momentul în care pășise în casa mea, fiecare pas îi era înregistrat, împachetat în formulările boante ale serviciilor de informații și transmis la Berlin. Era urmărit permanent. Soția mea avu o idee salvatoare. La Geneva exista în anii aceia un partid fascist; conducătorul lui se numea Oltramare, poreclit Géo. Semăna oarecum cu Mussolini la înfățișare
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Verne. Ce crede dl. Fărcaș că înseamnă anul Jules Verne, aflăm din finalul notiței: "UNESCO a decretat anul 2005 Anul Jules Verne, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea scriitorului SF francez". Las la o parte greșelile de formulare (a decretat anul...Anul...cu ocazia etc.) ca să-i semnalez autorului că Jules Verne nu s-a născut în 1905, cum își închipuie domnia sa, ci în 1828. Anul 2005 marchează centenarul morții lui Jules Verne. Nu cunosc vârsta autorului "informației
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
doi intelectuali români de seamă erau preocupați de chichițe cutumiare care să (in)valideze moral desfășurarea unui duel. Din diverse motive, pe care am încercat să le trec în revistă, duelul nu a primit în spațiul românesc "drept de împămîntenire" (formularea îi aparține lui Alecsandri). Ar fi totuși cîteva excepții: duelurile reale, practicate de iuncherul B.P. Hasdeu (cu precizarea că s-au produs în coordonatele civilizației cazone țariste), și duelurile virtuale, prezente în dramaturgia lui Camil Petrescu. În rest, duelurile din
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
fi folosit la început traducători neprofesioniști, poate români stabiliți de mult timp în Statele Unite. Se poate să fi fost la mijloc graba adaptării sau convingerea că doar conținutul mesajului contează, indiferent de forma exprimării - cert e că textele abundă în formulări imposibile în română, contraproductive din punctul de vedere al persuasiunii. Cu timpul, lucrurile par să se fi îndreptat oarecum: traducerile actuale mi se par mai acceptabile decît cele care circulau cu un deceniu în urmă, ceea ce dovedește, oricum, intenția apropierii
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
bine spune și Mircea Mihăieș în Prefață, romanul este "simultan, un elogiu adus tatălui, dar și lumii părăsite de autor în plină adolescență." Tatăl, Marius Teodorescu, este eroul puternic și inteligent, iar copilul martorul înțelept care consemnează cu inocență totul. Formularea poate părea paradoxală, este însă vorba despre capacitatea copiilor de a comprima situații complexe și contradictorii în formule laconice extrem de juste: "La noi nu era posibil să cheltuiești bani așa, pur și simplu. Pentru asta îți trebuiau relații", "La noi
La vita e bella by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11807_a_13132]
-
a dezbrăca trupul judecăților de valoare, ungîndu-i din belșug nuditatea cu acuitate și elocință. 3) E ca și cum ai savura o banană, ce-și lasă urma gustului mult timp după ce a fost îngurgitată. Rămîne memoria gustului. Persistența plăcerii. Ca în cazul formulărilor memorabile, de care cartea lui Dediu nu duce, nicidecum, lipsă: "cantitatea publicului nu implică calitatea artei, ci numai impactul ei social (...). Problema (...) se poate înțelege provizoriu schițînd patru posibilități, patru combinații cu ajutorul termenilor cultură și public: 1. cultură înaltă cu
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
Rodica Zafiu Textele parlamentare despre care am vorbit și săptămîna trecută oferă, în ipostaza lor de sursă documentară pentru româna vorbită, și exemple de formulări cu adevărat stîngace, neglijente, involuntar comice. Pe fundalul monoton al stilului juridico-politic, plin de formule prestabilite, apar unele izbucniri pitorești de spontaneitate orală, care însă riscă să producă și unele improprietăți și anacoluturi. Cu toate tentațiile ironizării, trebuie să admitem
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
eveniment. Deodată însă, ceva vine să tulbure banalitatea până la convertirea în curiozitate, în insolit, în extravagant; acest ceva este întotdeauna un produs al banalității înseși, apărut dinlăuntrul ei și concurând-o treptat, grație unei mutații de semnificații.” Dar, criticul ratează formularea simplă a unei semnificații mai profunde, căci, deși intuiește bine principiul ambiguizării, Laurențiu Ulici nu rostește niciodată cuvântul artefact sau vreun alt sinonim. Or tocmai din acest punct de vedere interesează în mod deosebit povestirile lui Tudor Octavian. Prejudecata temelor
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun simț poate fi evocarea lui Ov. S. Crohmălniceanu, cel care, în anii de interdicții și ai „prieteniilor primejdioase”, i-a stat alături cu o
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
postură de intrus. Evocându-l acum cu nedisimulată tandrețe, Doinaș atestă nu numai că a reușit „ș...ț să se impună în ochii noștri ca al patrulea poet al Cercului Literar”, ci îi și precizează statutul de cerchist într-o formulare de asemenea memorabilă: „Aș îndrăzni să spun că destinul său ține de un fel de paradox al postumității: un poet mort este recuperat și atașat unei mișcări literare care murise înaintea lui.” Dar poate cea mai dramatică evocare este cea
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
a fi București încărcat de toate contrastele atmosferei tipic balcanice. Stilistic vorbind, cartea prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe care o întâlnim și la nivelul conținutului. Cuvintele se înlănțuiesc cu fluctuații și inflexiuni idiosincratice neașteptate, în timp ce formulările neologice tresar adesea sub zvâcniri, sub răbufniri, de sintaxă veche. Aflăm în paginile cărții, ca într-o adevărată arheologie a limbii, straturi stilistice diferite, întrepătrunse neverosimil, iar efectul este acela de dialog intim al textului cu sine însuși, un dialog
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
promis un «proces al comunismului». Aceeași atitudine a avut-o și Petre Roman. Din toate aceste promisiuni nu s-a ales nimic și s-a dovedit că era... «praf aruncat în ochii opiniei publice». De la început greșeala se ascundea în formulare și în ipocrizia promisiunii. Nu se poate face un proces al comunismului care a fost o ideologie marxist-totalitară. Se poate intenta un proces unui/unor vinovați penal, social sau moral pentru «crime împotriva umanității» care nu sînt prescriptibile. La Nürnberg
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
privește, vom continua să rezervăm o bună parte a activității noastre științifice și editoriale analizei literaturii de specialitate, urmând o tradiție care, cândva, făcuse din școala ieșeană de istorie modelul istoriografiei critice. Este și rațiunea pentru care am purces la formularea câtorva opinii pe seama celui de-al XII-lea volum din Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis editat de Centrul de Studii de Istorie și Arheologie „Constantin Daicoviciu” al Universității de Vest din Timișoara coordonat de profesoara universitară Doina Benea. Este
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]