196 matches
-
scenografia trebuia adaptată pe gustul lui Gustav, vopselurile odată sfârșite, își găsea alinarea în ambrozia zeilor și atunci n-avea să combine puțină flacără din focul de paie al iubirii care se credea torță olimpică, puțină învolburare din Dunărea ce fornăia la 200 m la vale, un vârf de cuțit din ocrul soarelui la apus, sidef de cer, pe care Any îl așternea pe unghiile de la mâini, pe cele de la picioarele butucănoase preferând praf de stele, iar pe pleoape, supărarea cărămizie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o fixă cu ventuze pe parbriz, ca să știe pentru cine va străbate Rusia, pentru nemernicul singuratic, dar cel mai vesel porc viril din câte avusese neamul acela solar, românii. Și după 300 de rotații de manivelă, motorul Molotov-ului începu să fornăie, apoi să toarcă înfundat, zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceilalți clienți încetaseră să mai vorbească și se uitau la noi. Doamne! a zis sufocându-se Brigit. Și noi care am crezut că au toți o... o... o... Nu putea să vorbească din cauza râsului. —Pereche! a reușit în sfârșit să fornăie. — Am crezut... am crezut... m-am ridicat eu cu umerii zguduindu-mi-se de râs. Că numai unul din ei are voie să-și poarte pantalonii de piele într-o... într-o..., o vreme a trebuit să-mi pun capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
obraji de-atâta râs. — Cine se crede? a hohotit Brigit. Apoi, spre oroarea mea, l-am văzut pe Luke detașându-se de ceilalți și, cu același mers degajat cu care se deplasa de obicei, îndreptându-se către noi. —Dumnezeule, am fornăit eu, vine încoace! înainte ca Brigit să-mi poată răspunde, Luke stătea în fața noastră. Era tot un zâmbet și avea un aer prietenos, ca de cățeluș. —Tu ești Rachel, nu-i așa? Am dat din cap fiindcă dacă deschideam gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am, a strâns Mike din umeri. Probabil se ocupă de un alt hobby. — Poate că învață să facă bere de casă, a sugerat Barry-copilul. Replica asta a stârnit hohote isterice de râs. Băieții se băteau cu palmele peste coapse și fornăiau: Să facă bere de casă! Asta-i bună de tot! — Sau să facă... să facă... Clarence râdea într-un asemenea hal încât abia reușea să vorbească. —...sau să facă degustări de vinuri, a izbutit el să spună într-un final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Asta în cazul în care clientul a făcut lucruri îngrozitoare. M-am simțit cuprinsă de disperare și de o senzație de vomă. —Revino-ți, mi-a spus Celine. Nu poate fi așa de rău. Ai omorât pe cineva? Nu, am fornăit eu. Vezi..., mi-a spus ea zâmbind. Când o să mi se dea voie să-l văd? am întrebat. — Asta decide Josephine. Dacă ea consideră că te-ar ajuta în procesul de recuperare, atunci se poate să-l citească în fața grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-TE-N PIZDA MĂ-TII! După asta, am căzut una în brațele celeilalte, râzând cu lacrimi. Soneria s-a auzit din nou. Lung și pătrunzător, reducându-ne pentru o clipă la tăcere. Ignoră-l, am gâfâit eu. Nu pot, a fornăit ea. Apoi amândouă am explodat din nou în râs. Brigit a trebuit să aștepte până când a putut din nou să vorbească. A ridicat receptorul și-a zis: —Intră, porc gras și păros ce ești! După care a apăsat pe butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care-i purtă pașii spre grădină. ,,Uff! Buruiana aceasta îmi amintește de ceva..., dar...nu știu ce anume...”, șopti Tudor, îngândurat, deschizând poarta dinspre grădină. Zări nucul cel bătrân pe care-l știa
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
se întreceau. S-a spălat pe brațe, pe față și pe trup până la mijloc și s-a urcat din nou pe pod. A stat la soare să se usuce, dar după ce a aruncat o privire spre poieniță. Bătrâna păștea cuminte, fornăind pe nări din când în când. Simțind căldura puternică a soarelui a considerat că s-a uscat și pielea lui. S-a îmbrăcat și s-a așezat într-o poziție numai de el știută pentru a afla ora exactă. „Aoleu
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. Bătrâna, căluțul meu drag! Ești cel mai bun căluț din lume, Bătrâna! a exclamat el fericit și a pupat-o pe gât și pe bot de mai multe ori. Iapa fornăia de plăcere și botul ei făcea cercuri largi prin aer în timp ce ochii-l priveau pe băiat cu dragoste și grijă omenească. După ce s-au liniștit, l-a împins din nou cu botul în piept, în acea mișcare atât de cunoscută
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a îngenuncheat din nou cu un picior, invitându-l să încalece. Tudorel s-a urcat repede și a rugat-o: Să alergi mai încet. Așa ca la început, Bătrâna mea dragă. Animalul a nechezat ștrengărește, ca semn de înțelegere, a fornăit tare de două ori și a plecat în trap mărunt. Pe ulița satului mai mulți oameni se uitau după ei mirați. Tudorel era cuminte. Nu făcea cu mâna, așa cum ar fi dorit prima oară, nu lăsa coama din mâinile strânse
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
a grădinii tale suspendate și de purificare a dragostei, tragi fuga repede să vezi parcela de câmp nou, să cercetezi la ce poate fi ea utilizată, taurii născuți din dude aurii stau trântiți, sătui, în jurul dudului falnic, când te apropii fornăie blajin, pipăi iarba înaltă și grasă, pipăi plantele verzi, verticale, cu spice, pline de umezeală, cu buricele sufletului tău, în care dragoste se găsește pentru toate. șase în al cincilea loc: îl iei să te ajute pe tigrul qilin, tigrul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și cu totul alte riscuri decurgeau dacă era prins cu un pasager clandestin. Bine că nu renunțase la calitatea de Independent, deși o posibilă amenințare asupra lor i se părea acum lipsită de orice importanță. Aceleași interese peste tot. Pfui, fornăi el cu năduf, ce-mi era Confederația și ce-mi erau Independenții. - Să înțeleg că refuzi să mă ajuți, îi zâmbi politicos preaonorabilul Poha la auzul răbufnelii. Sub masca zâmbetului, căpitanul însă zări mișcările spasmodice ale maxilarului. Făcuse o greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
o țigară, cu ochii înălțați înspre cerul plin de stele. Copilul șovăi, cu părere de rău că trebuia să se despartă de bunicul său, dar deadul Vasile, punându-i o mână pe umăr, îl împinse ușor înainte. Unul din cai fornăi înăbușit și lovi nerăbdător pământul cu copita. Hai, nepoate, hai! îl zori căruțașul, săltând în căruță și punând mâna pe hățuri. Că, dacă mai întârziai puțin, o lua căruța la vale fără tine!... Omul părea să fie cu chef și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar fi fost, dar nu era voie În autobuz să amesteci mirosul de lături cu ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Amândoi veți avea acces nelimitat la sala de sport a Academiei, să vă antrenați. Zece runde sună cam mult pentru niște tipi atât de inactivi cum ați fost voi până acum, dar mai puțin ar părea caraghios. Nu credeți? Blanchard fornăi: — Sau comunist. Loew îi aruncă un rânjet cu dinții săi de rechin. Eu am răspuns: — Da, domnule. Inspectorul Malloy ridică aparatul foto și ciripi: — Atenție, păsărica! M-am ridicat și am zâmbit fără să-mi dezvelesc dinții. Blițul scoase un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
cele câteva sute de metri pe West Street, de la Lamb House. — Burgess, trebuie să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că, și așa, pe orbecăială, sperietoarea izbutea să scormonească câțiva metri în apropiere cu privirile, atingîndu-și-le aproape de creștetul nostru. Izbutisem să ne refugiem, tuspatru, două ziduri către sud-vest, în vestiarele și cabina de machiaj ale trupei studențești de teatru "Podul". Fornăind, paparuda în raglan putrezit dădea semne totuși că ne mirosise. O vârâsem pe mânecă. Derutat însă de absența clătinărilor luminoase ale cubului, deșiratul nu izbutea încă să se decidă în ce direcție să-și declanșeze atacul. Își extrase ușurel pumnalul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și ale gâtului crăpîndu-i de atâta concentrare, reușind din nou, să țâșnească încă vreo trei-patru metri. Ocolind in extremis cablurile electrice și de telefon de pe strada Perone, căpătând iarăși înălțime și depărtîndu-se spre Șoseaua Olteniței, lopătând prin viroaga Stoian Militaru. Fornăind și trăgîndu-se înapoi, aidoma unui armăsar speriat de ciupitura amperajului cablurilor de tramvai, întinse asemeni unor frânghii de rufe, pe măduva cărora atârnau, nu cârpe, ci garnituri gălbui de tramvai, paralele cu terenul chelbos al Parcului Tineretului. Și, din pișcătura
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pricepere. Străbătu cu pași mari crengile încâlcite și nu se opri decât lângă motor. Îi străluceau ochii pe când se apropia. Dintr-odată era alt om. Mai erau doi bărbați acolo, însă depăși lucrul lor într-o clipă, în timp ce pe nări fornăia ca un cal. Ghemuit lângă roți, asculta ca un doctor, mai strângea cu o cheie, apoi ciocănea și strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fumul în față. Când armăsarul rămânea singur, să pască, Omar îl cerceta stând sub nuc și se aștepta să îi piară de sub priviri, ca un duh. Avea o măiestrie regală în felul cum era desenat, de aceea, când făcea zgomote, fornăind pe nări ori mișcându-și coama, Omar tresărea stânjenit din amorțeala lui somnoroasă. Într-o dimineață, Veterinara o pusese pe Belle în șa și fetița scotea țipete ascuțite de spaimă și încântare. Omar ieși în ușa garajului, căci lucra, și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Și până să se apuce să le povestească Mița, de afară striga Lixandra, surda, de avea o sută de ani, cu un glas abia auzit, subțire și-nalt. - Cine-o mai fi? se mira Marghioala. - Cine să fie, prietena dumitale, fornăia Chirița, care nici pe Lixandra n-o prea avea la inimă. Când intra și asta, mai aplecată de șale ca anul trecut, cu privirea în toate părțile, tăceau. Se numărau în gând. Mai lipsea Tinca. Și până să vină și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pânză și o tavă de argint. — Le-am găsit pe toate într-o piață din Bermondsey, zise el, arătând către masă. Cu excepția biscuiților, stai liniștită! Pe ăia i-am cumpărat proaspăt făcuți. Biscuiți cu unt și prăjitură cu ghimbir - de ce fornăi în halul ăsta? — Când aud de biscuiți cu unt, nu mă pot abține să nu sar în sus, îi explicai eu. Acum trebuie să iau unul sau fac o criză. — Ce să zic, parcă-parcă aș ascunde cutia... A, și apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de ea și ea zvâcnea. Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă mângâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
singur, nu, el, dâgâdâg-dâgâdâg, așa, călărește.) PARASCHIV: Călărește? (Către MACABEUS.) Bărbatul e călare. INAMICUL (Da, da, călărește pe ceva, pe ceva mare, pe ceva cu, unu, doi, trei, patru picioare, poate când, dâgâdâg-dâg, e un animal cumplit, frâââ... frââî.) PARASCHIV: Fornăie? INAMICUL (Frâââ... da, are cap, și animalul are cap, are frunte, ai-ia-iai! i-am văzut cu ochiul, da, cu ochiulețul drăguțul, ehe, gggân-gggân... ei trec repede, fâsss... ca o săgeată, repede, arcul, săgeata, zvâp! săgeata a pornit, zvâp, altă săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]