544 matches
-
tablourile să desfacă, mereu emergentă din axul lor constructiv, o trimitere irezistibila către Logos. Nu la un preambul expozitiv conlucrează, deci, literele inscripției picturale, ci la o reiterata simbolizare a nașterii din vecie. Un dor de absolut înfioară inefabil liniștea fosforescenta a suprafețelor, pictorul se face ecou, tainic, cutremurului din enunțul grandios al lui Ioan Evanghelistul: "La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul..." Orice întrezărire descriptiva ar fi neavenita, sub incidența unor asemenea postulate. Parcă
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
conține peste 17 000 de substanțe organice complexe, motiv pentru care este materia primă cea mai importantă pentru industria chimică (vopsele, medicamente, materiale plastice, etc.) și producerea "carburanților". Ca o curiozitate, se poate menționa că unele varietăți de țiței devin fosforescente în prezența luminii ultraviolete. "Petrolul" a fost descoperit în urmă cu câteva mii de ani. Având densitatea mai redusă decât a apei sărate, s-a găsit în caverne și zone cu straturi sedimentare calcaroase, argiloase, sau nisipoase de la suprafață, (în
Petrol () [Corola-website/Science/305702_a_307031]
-
care păsărelele cântau să-și spargă pieptul, iar vacile pășteau pe pajiști"(p. 180), " Noaptea era liniștită, translucidă, iar liniștea era atât de intensă încât părea să pulseze. Ne-am oprit din dat zăpada și am rămas nemișcați în întunericul fosforescent, pătrunzându-ne de sfințenia stranie a acestui ceas. Era ca și cum toate Crăciunurile din copilăria noastră se treziseră din somnul uitării pentru a ne așeza la picioare un moment de puritate, de frumusețe absolută și pură."(p. 253) Apărut la Londra
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
Carpați și Dunăre, meditând și la faptul că și În Israel este aceeași trudă omenească, precum pretutindeni, de supraviețuire, de Înălțare și de autodepășire, de negare a limitelor. La Târgu Jiu, Coloana, adevărata Columnă a Infinitului, devine, În orele Înserării, fosforescentă sufletului meu, ca un astronomic far de mare, bogzian. Coloana de acolo, din Târgu Jiu, are 29 de metri și 33 de centimetri. Aceasta-i dimensiunea care i-a trebuit lui Brâncuși. Și astfel, el ne-a adus infinitul În
Editura Destine Literare by Roni Căciularu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_337]
-
Squeeze a acordat premiul Nobel pentru Chimie pe anul 2008, care a fost împărțit de trei cercetători: Martin Chalfie, Roger Tsien, si Osamu Shimomur. Cei trei, cercetători în cadrul unor universități americane, au fost recompensați pentru “descoperirea și dezvoltarea proteinei verzi fosforescente GFP”. Cu ajutorul proteinei cu fluorescenta verde (GFP) cercetătorii au putut să dezvolte tehnici de urmărire a unor procese care erau invizibile în trecut, precum dezvoltarea celulelor nervoase în creier și răspândirea celulelor canceroase. Premiul Nobel pentru chimie pe 2007 a
Chimia prin experimente by Elena Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/636_a_1300]
-
și, mai ales, circumstanțele, așa ceva nu avea cum să se mai întâmple. Starea de voie bună a copiilor se risipea văzând cu ochii. Pe bancă, Rosa, așezată pe genunchii lui Alice, a început să plângă, fluturându-și supărată ursulețul roz fosforescent. Theo, care stătea în căruciorul Rosei, scotea sunete iritate, prevestitoare de plâns. Alice s-a uitat din nou la ceas și s-a încruntat. Lui Hugo nu-i stătea deloc în caracter s-o dezamăgească așa. Fără îndoială că exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pentru zburatul prin aer închis în cușca cea mică a leagănului, se săturase. Buza de jos îi ieșise în afară, iar ochii întunecați, care mai devreme fuseseră veseli, deveniseră ostili. Plânsetul Rosei a urcat cu câteva octave când ursulețul roz fosforescent i-a căzut din mână, pe pământul de sub bancă. Alice s-a aplecat repede și l-a ridicat. Abia de curând reușise să elibereze din sertarul cu chiloți mâna de jucării, inclusiv ursulețul acela, care reprezentau tot ceea ce mai putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lacrimi, Hugo a văzut că arborele nu-i salvase viața numai lui. Chiar și așa, cu vederea compromisă, Hugo a întrezărit, prinsă între niște crengi din apropiere, o formă fleșcăită, care aducea cu un urs. Era de un roz foarte fosforescent. La scurt timp după asta, Hugo s-a trezit înșfăcat cu putere, săltat în sus și întins pe pământ. A clipit la vederea grupului de oameni- probabil trecătorii de pe pod - care-l scoseseră din apă și-l trăseseră pe mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
am Împletit Într-o coadă grea care-mi atârna până la coapse. M-am Împodobit cu straturi de culori neașteptate, tonuri incompatibile asortate prin textura materialului, model sau felul cum cădea acesta. Purtam pandantive și medalioane mari din gaspit 1 verde fosforescent atunci când oamenii se așteptau la ceva rezervat, cum ar fi jadul imperial. Pantofii mi-i desenam singură și erau făcuți de un pantofar din Santa Fe. —Ați remarcat vârfurile Întoarse ale papucilor, În tradiția persană? le atrăgeam eu atenția celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui: trăgea zăvorul, ridica mușamaua, apoi capacul trapei pe care-și sprijinea scaunul și împreună coboram în pivniță; acolo păstra, ca vinul vechi în catacombe, numerele din anii ’50-’60, rezervate cunoscătorilor. Le ținea în saci etanși, numerotați cu vopsea fosforescentă. Tomescu punea câinele pe tine dacă nu-i cumpărai tot pachetul (de la el mă alesesem cu câteva zeci de dubluri, numai ca să fac rost de două-trei numere rare). Popa, în schimb, vindea doar paginile în care apărea Arthur, fantoma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a ridicat de la măsuță, îndreptându-se spre un morman de cearșafuri. „Poate vă ajută asta.“ Fără nici un avertisment, Mihnea a tras de-un cearșaf și ne-a invitat să ne-apropiem. Sub cearșaf zumzăia un calculator extraplat, luminos, cu ecranul fosforescent de mișcare. Lângă calculator, uitat pe masă, un acvariu gol, închis cu capac de sticlă. Ecranul strălucea de curent. Informația curgea continuu, în cascade liniare, ca atunci când ai luat un virus. Doar că Mihnea nu lua niciodată viruși, doar îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ulei, și ieșeai cu injectoare de Cielo. Nicăieri nu te simțeai în siguranță. Vecinii îți citeau corespondența din calculator (uneori, și plicurile poștale), administratorii îți umflau nota la întreținere. Vizitatorii de-ocazie îți trăgeau preșul de la intrare sau desfăceau pastila fosforescentă de la întrerupătorul de scară. Dacă aveai ghinion, pierdeai și ghivecele cu flori. Era mai simplu să numeri ce nu se evapora, dar nu rămâneai cu mare lucru. O clipă de neatenție, și dispăreai și tu de pe stradă; nu-și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă ține pe-ntuneric!“ După ’89, domnul Dinu renunțase la gazul metan, în schimb achiziționase zeci de dispozitive de iluminat economice, importate din China: bulbi rotitori cu led roșu, arteziene de beculețe intermitente, capsule clipitoare, magneți fluorescenți, cerculețe și brățări fosforescente, pixuri-lanternă, farfurii-ceas fără baterii, veioze cu neon, pitici cu afișaj de cristale lichide, arici de plastic cu peri subțiri, electrificați în nuanțe roz, galben, albastru și vișiniu. Aricii pâlpâiau spectaculos, filamentele li se legănau ușor, de la sine, ca bătute de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe trupul zeului vântului, care șuiera într-un fel de tub. Se făcuse noapte și mă uitam la cerul acoperit de un nor alb, așteptând să văd, după trecerea norului, dacă apare steaua Aldebaran. Țipetele unor păsări, speriate de ochii fosforescenți ai șacalilor, au aprins, însă, pădurea. Incendiul s-a întins, cu flăcări din ce în ce mai înalte, și deodată m-am pomenit în parcul Alameda, unde stăteam pe o bancă și priveam mai departe cerul. Cei câțiva palmieri din parc erau plini de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ferată, doar la câteva străzi distanță de Tamisa. Am parcat dubița și-am rămas o clipă sprijinită de ea, savurând atmosfera nopții. De-a lungul falezei, până departe, erau Înșirate ghirlande de lumini portocalii, strălucind difuz În Întuneric asemenea bijuteriilor fosforescente pe care le purtau cu siguranță oamenii dinăuntru. Podul pe care venisem era luminat ca un brad de Crăciun, iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la mine! Hm! Palpitant... Asta e una dintre cimiliturile tale? Nici pomeneală! Te-nțeleg, îmi dau seama cum sună, dar ascultă-mă! Era o lună, ca ziua și iepuroiul strălucea ca un vobler sau ca o reclamă Addidas, efectiv părea fosforescent! Să-mi piară vederea, să damblagesc, dacă te mint, na...! Bun! Trece o jumătate de minut, trece un minut întreg, Urechilă nu se clintește, eu mă zgâiesc ca un țicnit, în expectativă, îți închipui, ce bazaconie... Apoi, din josul străzii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
depărtare șuieră o sirenă. Ultimele autobuze, luminoase și goale, fâșâie pe asfaltul ud, iar În chioșc, un om Înfofolit În haina lui așază un vraf de ziare. În fața Palatului Viminale, câțiva muncitori de la compania de gaz, portocalii, În hainele lor fosforescente, repară o țeavă. Au aprins o lampă ce luminează prin ceață, fantomatică și orbitoare. Din când În când, flacăra de sudură pâlpâie, stropind cu jeturi de scântei. Mașina poliției, cu sirena urlând, urcă pe strada Cavour, trece pe lângă biserică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cuvânt. Se prinse de șnur și făcu să cadă, cu zgomot, jaluzelele. a cincea oră Emma se băgă În pat. Trase de pătura care, În timpul zbuciumului ei nocturn, ajunsese pe partea mamei și, pentru câteva clipe - cu ochii pe cifrele fosforescente ale ceasului -, speră ca Olimpia să o Întrebe ce se Întâmplase. Avea nevoie să se confeseze cuiva, chiar dacă Olimpia nu era persoana cea mai indicată. Niciodată nu-i ținea partea. Oricât de incredibil părea, Îl apărase Întotdeauna pe Antonio. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Baba. Ridică-te. Ridică-mă. Du-mă afară de aici. Și dacă s-ar fi ridicat cu adevărat În zbor, ei nu i s-ar fi părut ciudat. Parcarea era plină. Benzile galbene și albastre ale posturilor pentru mașini desenau străzi fosforescente În obscuritate. Emma nu mai fusese niciodată aici. Credea că doar turiștii și provincialii foloseau parcările subterane. Romanii preferau să riște o amendă, numai ca să fie mai aproape de străzile marilor magazine. Dar Sasha era venețian, sau cine știe de unde. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
stații pustii. Bănci solitare, coșuri goale. Lunga linie galbenă pe care nu trebuie să o depășești, ce trece de-a lungul stației - În timpul zilei nici nu poate fi văzută, călcată În picioare de miile de călători -, acum se releva aproape fosforescentă În cenușiul albăstrui al galeriei. Paznicii controlează ca fiecare stație să fie pustie, să nu fie nici un vagabond, toxicoman sau vreun mâzgălitor de graffiti ascuns prin coridoarele subterane și În cele câteva adăposturi prost luminate din stațiile curate, proaspăt curățate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Apare Într-un tîrziu acest ins pe care Îl așteptăm de parcă am fi rudele miresei și el naș. Fiind un om atît de important, ne-a lăsat să așteptăm aproape o oră În picioare, Învăluiți În șerpi de ceață din ce În ce mai fosforescentă, pe măsură ce soarele se ridică. Ar trebuie să ne spună cîteva cuvinte despre Însemnătatea Celui de-al XIV-lea Congres, care se deschide azi, 20 noiembrie 1989. SÎnt prezenți aproape toți ofițerii unității, chiar și cei care nu erau În serviciu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de sîrmă. De asemenea, sînt lilieci, atît plante, cît și mamifere zburătoare. Și ce mai avem aici? Bănci și mese de ciment. Și aceste lumini care, atunci cînd se aprind, Împing Înserarea albăstruie dincolo de gardul viu, unde o lasă fumegînd fosforescent. Nu-s puține, luminile, pe la etaje, din ce În ce mai multe, și nici stîlpii de la intersecția aleilor, care Încep toți odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales atunci
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Nici unul dintre prietenii ei nu avea mame cu păr roșu aprins care purtau numai salopete acoperite cu pete de vopsea. Și În mod sigur nu aveau mame care să vină să-i ia de la școală Într-o dubiță Volkswagen portocaliu fosforescent acoperită cu abțibilduri de la Campania pentru Dezarmare Nucleară și care apoi cântau odată cu caseta - foarte tare și foarte prost - „Big Yellow Taxi Cab“ de Joni Mitchell tot drumul până acasă. Multor adolescenți le e rușine de părinții lor și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu e un notar conștiincios al propriei biografii, ci se întoarce la jurnal numai în fazele de criză."17 Pentru autor, jurnalul devine o formă de remisiune a propriilor stări nevrotice. Și nu numai atât. Ele capătă o stranie luminozitate fosforescentă la nivel caracterologic, mai ales în ceea ce-l privește pe Ladima. În 1928, scriitorul nu consemnează nimic în Note zilnice dar, ceva mai înainte, ține să precizeze că acesta va fi cu certitudine anul sinuciderii sale: "De altminteri, convingerea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de factură avangardistă, ,,un Salvador Dali în cuvinte"19: Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată ceasul lui cu cifre fosforescente. Ceasul cade în fundul mării și bate atât de sălbatec, încât sparge valurile (pânzele corabiei plesnesc ca pocnitorile). Copiii, după-amiază, jucându-se cu zmeul, țin în mână un fir de salivă pe lungul căruia soldatul nu le trimite nimic, nici viezuri
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]