256 matches
-
respectiv. O linie externă (cu un capăt pe un vertex și celălalt capăt liber) reprezintă funcția de stare a unei particule incidente sau emergente în/din procesul considerat. O linie internă (care unește două vertexuri) reprezintă un propagator, fermionic sau fotonic. Se integrează asupra variabilelor ce corespund buclelor interne. Pentru a calcula elementul de matrice formula 119 se construiesc toate diagramele Feynman cu formula 117 vertexuri, topologic distincte și cu liniile externe corespunzătoare stărilor inițială și finală. Contribuțiile lor se sumează, semnul fiecărui
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
expresii infinite apar asociate cu două constante fenomenologice: masa și sarcina electronului. Ele sunt eliminate prin redefinirea acestor constante la valorile măsurate experimental; procedura se numește "renormarea" masei și sarcinii. Diagramele cu două linii electronice externe și fără nicio linie fotonică externă descriu energia proprie a electronului, al cărei echivalent în electrodinamica clasică este autointeracția rezultată din emisia și reabsorbția de radiație. Exemplul cel mai simplu se obține inserând o linie fotonică internă într-o linie electronică externă. Diagramele cu două
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
cu două linii electronice externe și fără nicio linie fotonică externă descriu energia proprie a electronului, al cărei echivalent în electrodinamica clasică este autointeracția rezultată din emisia și reabsorbția de radiație. Exemplul cel mai simplu se obține inserând o linie fotonică internă într-o linie electronică externă. Diagramele cu două linii fotonice externe și nicio linie electronică externă descriu polarizarea vidului, efect inexistent în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
descriu energia proprie a electronului, al cărei echivalent în electrodinamica clasică este autointeracția rezultată din emisia și reabsorbția de radiație. Exemplul cel mai simplu se obține inserând o linie fotonică internă într-o linie electronică externă. Diagramele cu două linii fotonice externe și nicio linie electronică externă descriu polarizarea vidului, efect inexistent în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu exemplu se obține inserând o buclă electronică internă într-o linie
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
externe și nicio linie electronică externă descriu polarizarea vidului, efect inexistent în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu exemplu se obține inserând o buclă electronică internă într-o linie fotonică externă. Diagramele cu două linii electronice externe și o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
în electrodinamica clasică, unde liniaritatea ecuațiilor lui Maxwell nu permite interacția radiației cu ea însăși. Cel mai simplu exemplu se obține inserând o buclă electronică internă într-o linie fotonică externă. Diagramele cu două linii electronice externe și o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
inserând o buclă electronică internă într-o linie fotonică externă. Diagramele cu două linii electronice externe și o linie fotonică externă se numesc corecții de vertex. Cea mai simplă se obține dintr-un vertex, conectând liniile electronice printr-o linie fotonică internă. O corecție de vertex nu poate apărea ca diagramă separată, ea fiind interzisă de conservarea impulsului, dar se poate substitui oricărui vertex dintr-o diagramă mai mare. Testul experimental decisiv al electrodinamicii cuantice a fost măsurarea diferenței de energie
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
includ cosmologia relativistă, teoria capilarității, probleme clasice ale mecanicii statistice cu aplicații în mecanica cuantică, explicarea mișcării browniene a moleculelor, probabilitatea tranziției atomice, teoria cuantelor pentru gazul monoatomic, proprietățile termice ale luminii (al căror studiu a condus la elaborarea teoriei fotonice), teoria radiației (ce include emisia stimulată), teoria câmpurilor unitară și geometrizarea fizicii. Cea mai cunoscută formulă a lui Einstein este "E=mc²" , care cuantifică energia disponibilă a materiei. Pe această formulă se bazează atomistica, secțiunea din fizică care studiază energia
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
scăzute, unul dintre câmpurile Higgs primește un condensat (fizica particulelor) și grupul de simetrie este spontan distrus la simetria U(1) a electromagnetismului. Această rupere ar produce trei bosoni Goldstone lipsiți de masă, dar aceștia se integrează în trei câmpuri fotonice prin intermediul mecanismului Higgs, dobândind masă. Aceste trei câmpuri devin bosonii "W +, W- si Z" ai interacțiunii slabe, în timp ce al patrulea câmp, care rămâne fără masă, reprezintă fotonii electromagnetismului. Cu toate că această teorie a făcut multe previziuni, inclusiv aceea a maselor bosonilor
Interacțiune slabă () [Corola-website/Science/317756_a_319085]
-
de cuticul și de aer, folosind un model de interferențe multistrat. Aceleași principii sunt în spatele culorii bulelor de săpun se aplică la aripile de fluture. Culoarea aripilor de fluture este din cauza mai multor cazuri de interferențe constructive de structuri. Microstructura fotonică a aripilor de fluture poate fi reprodus prin mineralizare biomorfică pentru a obține proprietăți similare. Microstructurile fotonice pot fi reproduse folosind oxizi de metal sau alkoxizi de metal, cum ar fi sulfat de titan (TiSO), oxid de zirconiu (ZrO2) și
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
de săpun se aplică la aripile de fluture. Culoarea aripilor de fluture este din cauza mai multor cazuri de interferențe constructive de structuri. Microstructura fotonică a aripilor de fluture poate fi reprodus prin mineralizare biomorfică pentru a obține proprietăți similare. Microstructurile fotonice pot fi reproduse folosind oxizi de metal sau alkoxizi de metal, cum ar fi sulfat de titan (TiSO), oxid de zirconiu (ZrO2) și oxid de aluminiu (AlO). O metodă alternativă de oxidare cu vapori de SiH4 pe șablonul de suprafață
Biomimetică () [Corola-website/Science/337052_a_338381]
-
mai robustă folosită astăzi se are atât miezul cât și teaca din sticlă, suferind astfel mai puțin de pe urma trecerii timpului. Ea a fost inventată de Gerhard Bernsee în 1973 la Schott AG în Germania. În 1991, studiile în domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice cu cristal fotonic care ghidează lumina prin difracție într-o structură periodică, și nu prin reflexie internă totală. Prima fibră din cristal fotonic a devenit disponibilă pe piață în 2000. Fibra din cristal fotonic
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
și teaca din sticlă, suferind astfel mai puțin de pe urma trecerii timpului. Ea a fost inventată de Gerhard Bernsee în 1973 la Schott AG în Germania. În 1991, studiile în domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice cu cristal fotonic care ghidează lumina prin difracție într-o structură periodică, și nu prin reflexie internă totală. Prima fibră din cristal fotonic a devenit disponibilă pe piață în 2000. Fibra din cristal fotonic poate fi proiectată să transfere putere mai multă decât
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
la Schott AG în Germania. În 1991, studiile în domeniul cristalelor fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice cu cristal fotonic care ghidează lumina prin difracție într-o structură periodică, și nu prin reflexie internă totală. Prima fibră din cristal fotonic a devenit disponibilă pe piață în 2000. Fibra din cristal fotonic poate fi proiectată să transfere putere mai multă decât fibra convențională, iar proprietățile dependente de lungimea de undă pot fi manipulate pentru a îmbunătăți performanțele fibrei în anumite aplicații
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
fotonice a dus la dezvoltarea fibrei optice cu cristal fotonic care ghidează lumina prin difracție într-o structură periodică, și nu prin reflexie internă totală. Prima fibră din cristal fotonic a devenit disponibilă pe piață în 2000. Fibra din cristal fotonic poate fi proiectată să transfere putere mai multă decât fibra convențională, iar proprietățile dependente de lungimea de undă pot fi manipulate pentru a îmbunătăți performanțele fibrei în anumite aplicații. Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații și rețele
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
2,405). Se produc și unele fibre optice speciale cu miez necilindric sau/și cu teacă necilindrică, de regulă cu secțiune transversală eliptică sau dreptunghiulară. Aceste fibre sunt proiectate astfel pentru a păstra polarizarea luminii, de exemplu. Fibra din cristal fotonic este realizată cu un șablon regulat de variație a indicelui de refracție (adesea în formă de găuri cilindrice care merg de-a lungul lungimii fibrei). Astfel de fibre folosesc efectele de difracție în loc de (sau pe lângă) reflexia internă totală, pentru a
Fibră optică () [Corola-website/Science/297270_a_298599]
-
fi modificată dramatic în cazul unui mediu periodic, și în acest caz se poate obține radiație Cerenkov fără un prag minim pentru viteza particulei — fenomen numit efectul Smith-Purcell. Într-un mediu cu o periodicitate complexă, cum ar fi un cristal fotonic, se poate obține o varietate de alte efecte Cerenkov anormale, cum ar fi radiație Cerenkov ce se propagă în direcție inversă (în timp ce radiația Cerenkov obișnuită formează un unghi ascuțit cu vectorul viteză a particulei). Când o particulă încărcată electric se
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
se mișcă suficient de repede pentru a se da la o parte din calea corpului respectiv. Astfel, undele "se adună" și formează un front de șoc. Într-un fel similar, o particulă încărcată electric poate genera o undă de șoc fotonică în timp ce se deplasează printr-un izolator. În figură, particula (săgeata roșie) se deplasează cu viteza formula 1 și se definește formula 2 unde formula 3 este viteza luminii. "n" este indicele de refracție al mediului și astfel fotonii (săgețile albastre) se deplasează cu
Efectul Cerenkov () [Corola-website/Science/311064_a_312393]
-
principal și șef al Laboratorului Optică neliniară și informațională din Secția Laseri a Institutului Național de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației. A fost vicepreședinte al Consiliului știintific din cadrul Institutului de Fizică Atomică și co-director al Centrului Român de Excelență în Fotonică din Programul de Cercetări în Științe de Bază (2003-2006); director național și responsabil de grup în Rețeaua de Excelență de Nano-fotonică („PHOREMOST”) a Uniunii Europene. Este profesor asociat la Facultatea de Fizică a Universității din București (din 1990). A fost
Ionel Valentin Vlad () [Corola-website/Science/307081_a_308410]
-
și așa mai departe. Cristalele lichide în formă lichidă sunt utilizate pentru a detecta puncte fierbinți generate electric în în industria semiconductorilor. pot folosi un cristal lichid ca ca mecanism de reacție distribuită în loc de oglinzi exterioare. Emisiile într-o bandă fotonică creată de structura dielectrică periodică a cristalului lichid oferă un dispozitiv cu prag redus și amplificare mare cu emisie monocromatică stabilă. Foile și rolele de sunt disponibile ca susținută cu adeziv, care pot fi aplicată pe ferestre și comutată electric
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
pentru contribuții la investigarea electrotermică a dispozitivelor semiconductoare de putere", iar în 1993 a fost ales Membru Corespondent al Academiei Române. În 1990 a fost ales Fellow IEEE (Membru—1975, Membru Senior—1982), "pentru contribuții la dezvoltarea dispozitivelor de putere și fotonice pe siliciu". Activitatea didactică a Prof. Silard a fost strâns legată de cea științifică. Înafară de cursurile tradiționale pe care le-a predat (Aparate Electronice de Măsură și Control, Dispozitive și Circuite Electronice), Prof. Silard a introdus 3 noi discipline
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
lui Wiles, deoarece a apelat la tehnicile matematice ale secolului al XX-lea, care nu erau disponibile pe vremea lui Fermat. Al doilea fir narativ al romanului urmărește o rasă extraterestră, Marii Galactici, care sunt alarmați de unda de șoc fotonică produsă de detonarea bombelor nucleare de pe Pământ. Marii Galactici, care monitorizează și controlează destinele unui număr de rase inteligente foarte evoluate, ordonă uneia dintre acestea, Nouă-Membre, să trimită mesaje prin care să le ceară pământenilor să se oprească. Deoarece mesajele
Ultima teoremă () [Corola-website/Science/329632_a_330961]
-
Centura fotonica sau centura de fotoni este o credință pseudoștiințifică care postulează că o centură sau un inel de fotoni va învălui planetă Pământ, provocând un cataclism (general) și/sau o tranziție spirituală (tranziție denumită variat că "„schimbarea conștiinței”", "„Marea Schimbare/Trecere
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
un cataclism (general) și/sau o tranziție spirituală (tranziție denumită variat că "„schimbarea conștiinței”", "„Marea Schimbare/Trecere”", "„Shift of the Ages”", "„Punctul zero”" sau "„Punctul de Înălțare”"). Perioadă de după aceasta "„schimbare/trecere”" este numită "„accelerată”" - "„The Quickening”". Conceptul de centură fotonica are, de asemenea, legătura cu diferite fenomene inclusiv credință în inteligență extraterestră și fenomenul 2012. Termenul de "centura fotonica" în mare măsură este legat de unele părți ale mișcării New Age. Cele mai multe convingeri despre acesta centura fotonica spun/cred că
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]
-
the Ages”", "„Punctul zero”" sau "„Punctul de Înălțare”"). Perioadă de după aceasta "„schimbare/trecere”" este numită "„accelerată”" - "„The Quickening”". Conceptul de centură fotonica are, de asemenea, legătura cu diferite fenomene inclusiv credință în inteligență extraterestră și fenomenul 2012. Termenul de "centura fotonica" în mare măsură este legat de unele părți ale mișcării New Age. Cele mai multe convingeri despre acesta centura fotonica spun/cred că o imensă centura de fotoni există și orbitează în jurul Pleiadelor, un roi stelar care se află la 440 ani
Centură fotonică () [Corola-website/Science/325162_a_326491]