680 matches
-
reminescente ale stilului de zi cu zi al gentlemanilor englezi, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Astăzi, aceste modele etichetate “white ție” se poartă la ocazii conservatoare și exclusiviste: la baluri și recepții, concerte simfonice sau de operă. De asemenea, fracul se pretează și în cadrul ceremoniei nunții, atunci când nu se face notă discordanta cu tema petrecerii. Citește tot... SEROUSSI - MORE SPACE FOR ELEGANCE Echipa de disigneri și de marketing a producătorului vestimentar român aduce o mare diversitate de tipare moderne care
Seroussi Iasi [Corola-blog/BlogPost/96000_a_97292]
-
cu compoziția de 100% lâna sau în combinație cu mătase, mohair sau elastan, oferind confort și aparentă fără egal. Aceste trăsături sunt implementate cu deosebită grijă și în colecția Seroussi de costume business sau în colecția costumelor de gală: smochinguri, fracuri clasice, care va sunt oferite cu mare considerare. Pentru dezvoltarea conceptului Total Look, echipa brandului Seroussi a selectat, cu mare atenție sub sub această marca totodată accesorii precum: cravate din mătase, cămăși din bumbac, pulovere din lână, curele din piele
Seroussi - More Space for Elegance [Corola-blog/BlogPost/96010_a_97302]
-
gol Se-adună graurii în stol. Vin și brotacii săltăreți Sub florile de castraveți, Se pregătesc de festival C-un cântec nou, original. Se-aleargă razele pe jos; În umbra teiului stufos Pășește-un țap cu ochi de drac, În frac și în bocanci de lac. Privește lumea ca un zeu, Cu șarm de țap și cu tupeu, Apoi se-oprește pe un dâmb Și unui gând zâmbește strâmb. Răsună în salcâm: Boc! Boc! El are barbă dar și cioc, Își
ŢAPUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1979 din 01 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385264_a_386593]
-
-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul tău ateu! Ce departe îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
vreau să plâng”. Vocea se pierde într-un ecou prelung, după aia se face liniște pentru o secundă. Există aici mult loc pentru spirite. Mai trece o secundă și cortina se despică, în străluciri de paiete. Intră Vasile Muraru cu frac, melon și o cutie de vioară în mână. Se uită în urmă, dar Nae Lăzărescu nu vine după el. Vasile se uită spre noi și zâmbește. Acum putem să râdem și noi de fața aceea pe care-o știm, cu
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
în rest numai buruieni. Singurul punct de atracție îl reprezenta o mică fântână arteziană din cărămidă, secată cu mult timp în urmă. În mijlocul ei se afla o statuetă de ipsos, acoperită cu găinaț, înfățișând un băiețel cârlionț at, îmbrăcat în frac, care cânta la harpă cu capul înclinat gânditor într-o parte. Nu avea buze și pleoape, lucru care îi dădea un aer foarte trist. Oare de unde știa bunicul meu de zeiță? Noi nici măcar nu aveam o bibliotecă în casă, darămite
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
telefonic primarul, în perioada 8-10 noiembrie, orele 9-12; 17-19. Ziarele publicau programul detaliat al celor celor 3 zile de vizită din Timișoara, dar și ținuta obligatorie: „La recepția dela gară, Te-Deum, inaugurarea Școalei Politechnice și dejunul din 11 noiembrie: civili: frac, cravată și mănuși albe, decorațiuni Mari Cruci cu cordon; ofițeri: ținuta de ceremonie cu cisme, decorațiuni Mari Cruci cu cordon; în zilele de 12, 13, la diferite vizite și la dejunuri: civili: redingota sau jacheta; ofițeri: ținuta de serviciu“. În
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
un bal la care participă tot neamul vampiric de pe continent, bărbați seducători și femei fermecătoare care mai de care mai cochete. Vampiricele pluteau în voaluri de mătase în culori transparente de frez, violet, galben sau roșu. Vampirii erau îmbrăcați în fracuri negre peste care cădeau pelerine roșii care în timpul valsului se desfășurau ca niște evantaie. Se dansă, se goliră pocale cu sânge proaspăt, se stabiliră noi relații amoroase. Uneori, pe la colțuri, își povestiră unul altuia peripețiile amuzante de pe vremea când erau
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
pentru a înțelege, lunecând e gata să și-l spargă. 50. Reperaj: iaci dormind printre corturi din piele de iac. Descopăr pe platoul himalaian, prin însângerata zăpadă, o lume în care nu ai ce să cauți cu ifosele îmbrăcate-n frac și care nu vrea nimănui să se arate, nici să se vadă. 51. Reperaj: lupul singuratic cu față de om, ce alergă-n pustiu după prada ascuns-n-tre pietre și ape, pentru supraviețuire luptă, rămânând mereu viu, făcând carnagii numeroase și sângeroase
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
care-și plimbă câinii domestici pe trotuare care-și întorc mereu capetele rotunde și-și fac cruce îmi ascund ochii în buzunarul hainei de fîș că să nu mai văd oameni îmi plac mai mult păsările cerului rândunelele îmbrăcate în fracurile lor negre chiar și atunci când poposesc pe marginea gâtului meu ca pe o stinghie și-mi beau sângele cum să alungi o pasăre însetată mă întreb într-o zi am să mă așez pe marginea drumului cu inima dezvelită și-
RITUAL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382832_a_384161]
-
pe bancă. Până la urmă se împăcară și întreaga nuntă de pisici amână cheful cu miorlăieli, luând loc pe bancă între Grivei și Azorel. Când se termină foiala și se umplură băncile, pe sub caiși apăru o orchestră de greieri, toți în frac, scârțâindu-și instrumentele. Întrebai pe nea Martin: - Dumnealor vin de la câmp? - Da de unde! Vin de la bloc. - Bine, dar nu i-am auzit niciodată cântând în apartament. - Asta-i bună! Să tulbure liniștea locatarilor? Se face repetiție la Filarmonică și se
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
identifica în literatura romantică pe care o citea cu atâta plăcere. Trăia un basm scris parcă pentru ea anume. Artiștii au urcat pe scenă. Primele aplauze, la care participă și ea cu emoție și cu răsuflarea tăiată. Toți îmbrăcați în frac și rochii negre lungi. În sală era destul de răcoare, însă niciun impediment nu ar fi alterat atmosfera de bal regal care însoțea această reprezentație. Concertmaistrul se ridică și cere tonul celui de la oboi. Toată orchestra își acordează instrumentele la acest
CAP.28 O SEARĂ LA ATENEU de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382872_a_384201]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > RĂMĂȘAG Autor: Dragoș Niculescu Publicat în: Ediția nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doar știți că-n urbea noastră sînt cel ce vinde fluturi și-mparte blînd norocul purtînd mănuși și frac, în timp ce răposații săraci sînt luați la șuturi, în timp ce mic-burghezii rod la covrigi cu mac. Mă spovedesc cînd popa nu mai visează dame, sparg ușa fericirii cu praf de pușcă vechi, parcă deprind născutul din preafrumoase mame, care se pierd prin
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e și o mamă admirabilă. În salon erau fotografii ale fiului și fiicei. Băiatul - pe nume Robert - avea șaisprezece ani și studia la Colegiul Rugby; și îl vedeai în ținută sport, cu șapcă de jucător de cricket, iar apoi în frac și cu guler tare. Avea fruntea candidă a mamei sale și ochi frumoși și meditativi. Părea un băiat curățel, sănătos și normal. Nu știu dacă e chiar așa deștept, zise ea într-o bună zi când mă uitam la fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sufragerie unde ar fi putut intra 60 de persoane! O adevărată cină romantică! Glumesc. După cum ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac demn de o seară la Operă! Masa îți lua ochii, farfuriile, fața de masă, argintăria, aveam impresia că sunt... nu știu, la Versailles, poate. Nu era Barbe cea care servea, ci o fetiță foarte mică. Ce vârstă putea avea? Opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nas la Tezaurul de Aur și să fiu un pișicher de Princeton. Dar la ce bun să te hotărăști? l-a Întrebat Kerry. Mai bine să plutești ca mine. Eu am să intru În conul de glorie planând pe cozile fracului lui Burne. Nu pot pluti. Vreau ceva care să mă intereseze. Vreau să trag sfori, fie și pentru alții, să fiu director la Princetonian sau președintele lui Triangle. Trebuie să fiu admirat., Kerry. — Prea mult te preocupă propria-ți persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petrec nemăritată, mi se diminuează șansele de a mă căsători cu un bărbat cu adevărat rasat. În cel mai bun caz, pot să-mi aleg omul dintre bărbații din două orașe și, vezi bine, trebuie să mă mărit cu vreun frac scrobit. Ascultă. (S-a aplecat și mai tare spre el.) Îmi plac bărbații deștepți și chipeși și, firește, nimeni nu ține la personalitate mai mult decât mine. O, numai o persoană din cincizeci are o idee cât de mică despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a născut pentru neisprăviții care‑și fac veacul la Café Sport sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de gât, legată cu un lanț al cărui capăt să-l țină În timp ce ne scoate la plimbare, dar se părea că nu se simte În largul lui la astfel de petreceri mondene. Cu toate acestea Îi stătea foarte bine În frac. Ca să ne relaxăm, luam mereu câte ceva, În special cocaină. Pe vremea aceea eu deja dormeam În aceeași cameră cu Maestrul, iar Keiko avea o cameră separată. Așa stabiliserăm. După ce ne petreceam seara În trei, Keiko se Întorcea mereu În camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toate, mormăi comandantul Felix aranjându-și acul cravatei. Nici n-apucară bine să se lase pe marea platformă din fața stației, unde scria cu litere uriașe în vreo douăzeci de limbi cuvântul „Welcome”, că lângă navă apăru un omuleț verde îmbrăcat în frac negru, frecându-și surâzător mâinile. Aruncă o privire scurtă spre indicativul navei, apoi spuse într-o limbă perfectă: — Fiți bineveniți pe plaiurile noastre! — Să trăiești, mormăi Felix S 23, coborând treptele „Bourului” împreună cu Getta 2. După ei coborî Dromiket 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
diferența? — Nu prea mare, surâse chelnerul. Dacă doriți prin telecomandă, trebuie să apăsați pe butoanele pe care le aveți la masă, iar dacă vreți să vă servesc eu, mi-apăsați mie butoanele pe care le am aici - și-și desfăcu fracul negru, dezvăluind un tablou de comandă fixat pe pieptu-i plin de butoane. — Eu vreau s-apăs pe dumneata, zise Getta 2. — Cu mare plăcere, doamnă, răspunse chelnerul. Apăsați cât doriți. Domnii? — Noi apăsăm pe masă, zise încruntat Felix S 23
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
cu aceeași intensitate trecerea timpului. Poziția verticală a coloanei sale dezvăluie o noblețe de prea puțini știută. E înalt și privește mereu înainte chiar dacă găndurile se ascund sub chipul său și apasă... Și același costum, un trening mai nobil decât fracul, îi măsoară pașii... Același ritm... Aceeași eleganță... Mereu aceleași gânduri... Nimeni n-ar bănui că sub această alură astenică se află marca unui sportiv de elită. Modestia sa nu-i trădează palmaresul. A fost pugilist de performanță, campion, multiplu medaliat
VIAŢĂ CA-NTR-UN RING DE BOX: GHEORGHE BUTNARU de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363369_a_364698]
-
a dedicat frumoasa scriere „Ciocoii vechi și noi”, acelora care au mâncat starea stăpânilor lor, ce nu i-au lăsat să moară în mizerie, căci boierii adevărați erau cu călimări la brâu și anteriu, cei făcuți erau și sunt în frac și mănuși albe. Și cât de bucuros a fost boierul Negulici când a primit, cu ospitalitatea-i caracteristică pe avocatul și scriitorul Delavrancea care, auzind că se întoarce Sultănica, a încălecat pe capra caleștii trasă de cai albi și s-
O ALTĂ SULTĂNICĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360854_a_362183]