240 matches
-
Oricâți cititori ar avea În vedere, de la unul singur - autorul Însuși -, ca În atâtea cazuri, sau trei-patru, cum pretinde Stendhal ori, pur și simplu, un public larg, jurnalul intim e dominat de clauza secretului 71. Tendință facilitată și de idealul fragmentarismului: suprema condensare. O reducere nu a sensului, ci a formei. Aceasta este și una din rațiunile pentru care jurnalul intim nu este preocupat de stil. Dacă nu admitem că stilul său e Însăși absența stilului - o tehnică a omisiunii și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
un număr astăzi îngrijorător mare de studii teoretice a fost marginalizată tocmai cazuistica, au căzut în dizgrație exemplificările, studierea cu acribie a operelor propriu-zise. Oricât de reprobabil ar fi, faptul în sine a fost generat și de anumite condiții "obiective". Fragmentarismul, lipsa datelor biobibliografice suficiente în privința anumitor autori, ba chiar a textelor în cauză sunt tot atâtea elemente de contextualizare transistorică, dat fiind că ne referim la acele opere culte care s-au pierdut (sau a căror existență este, în cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu aderă pur și simplu la o anumită modă a criticii, preferând să o ia în considerare în măsura în care își dovedește utilitatea. Alegerea metodei potrivite depinde și de natura operei supuse analizei. Unul dintre principalele instrumente de interpretare a literaturii este fragmentarismul critic: analiza pornește de la un fragment cheie al textului, de la o idee sau simbol pentru a reconstitui întregul. În acest fel iese Monica Lovinescu în întâmpinarea lui Augustin Buzura și a romanului său, Absenții. După o privire amănunțită asupra receptării
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple, chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
actualizează, aleatoriu, momente care nu se succed cronologic sau se realizează prin acronii de tipul analepsei (amânare, rela tare ulterioară a unui eveniment cauză/eveniment anterior), al prolepsei (anticipări), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. 3.2.5. Modurile de narare. Stil direct, stil indirect și indirect liber Modurile principale de narare sunt: Nararea prin reprezentare este o strategie textuală prin care se impune discursul personajelor ce substituie pe spații ample discursul naratorului. Conferă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
mari. Devenită și ea o societate de consum, lumea țărănească aderă la un model existențial care îi este străin. Țăranul mănâncă acum conserva de fasole / cu cârnăciori produși la fetești încălzită cu baterii solare. Alienarea omului modern este exprimată prin fragmentarism, prin asocierea unor imagini discontinue care sugerează înstrăinarea de natură și de vietățile ei, artificializarea existenței întro lume care șia pierdut reperele transcendente, substituind credința cu tehnica și cu știința: ba dați în câini lumea e mică/ba cu gerovital
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
în care impresia generală este a unei conversații, dar prin apropiere de pacienți se observă că fiecare vorbește singur. Opțiunea pentru această imagine alegorică este sugestivă în ceea ce privește atitudinea de respingere pe care Călinescu o manifestă privitor la modernism, perceput drept fragmentarism. Totodată, se resimte puternic oroarea de individualizare, ce ține de aceeași viziune clasică. Călinescu argumentează că Revoluția Franceză a fost dominată în ceea ce privește actanții ei de viziunea clasică. Aristocrații nu au fost surprinși de ghilotină, preferând în continuare să converseze, să
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care să se testeze inovarea ca o componentă a localizării și a efectivizării presupuse de glocalizare. Diversitatea este amenințată de șapirografierea identității, adică se exersează algoritmii preglobalizării pentru a falsifica ciclul globalizării. În plus, este o exagerare a fixării în fragmentarismul ultraspecializării în care nu mai este nevoie de perspectivă, de coerența ansamblului și de urgența soluțiilor pentru schimbarea radicală a formei. În timp ce devine tot mai evidentă nevoia de înțelegere a perspectivei globale, translatarea în protocolul cercetării a comportamentului repetitiv, imitativ
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
evenimente, repre zentând durata ficțională a întâmplărilor povestite; timpul narării organizează discursul, istorisirea acțiunii (cronologic sau prin acronii de tipul analepsei, al prolepsei - anticipări ale unor situații ori evenimente), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. Categorie prin excelență narativă, timpul este desemnat prin repere multiple, chiar și în poezia epică sau în proza scurtă. - Genul dramatic este caracterizat printro dublă temporalitate: timpul ca moment obiectiv/ca durată a acțiunii scenice (un prezent al timpului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare, pluriperspectivismul, construcția narativă multinivel, discontinuitatea narativă/fragmentarismul, inserțiile eseistice, structurile deschise etc. - personajele prozei secolului XX: nu mai reprezintă tipologii sau „caractere“ de tip balzacian, ci ipostaze existențiale ale omului modern: fragilitatea ființei umane în fața nean tului, angoasa existențială, solitudinea, alienarea, spaima de moarte, sentimen tul finitudinii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
actualizează, aleatoriu, momente care nu se succed cronologic sau se realizează prin acronii de tipul analepsei (amânare, rela tare ulterioară a unui eveniment cauză/eveniment anterior), al prolepsei (anticipări), prin elipse temporale (suprimarea unor durate intermediare între evenimente) ori prin fragmentarismul discursului. 3.2.5. Modurile de narare. Stil direct, stil indirect și indirect liber Modurile principale de narare sunt: Nararea prin reprezentare este o strategie textuală prin care se impune discursul personajelor ce substituie pe spații ample discursul naratorului. Conferă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mari. Devenită și ea o societate de consum, lumea țărănească aderă la un model existențial care îi este străin. Țăranul mănâncă acum conserva de fasole / cu cârnăciori produși la fetești încălzită cu baterii solare. Alienarea omului modern este exprimată prin fragmentarism, prin asocierea unor imagini discontinue care sugerează înstrăinarea de natură și de vietățile ei, artificializarea existenței întro lume care șia pierdut reperele transcendente, substituind credința cu tehnica și cu știința: ba dați în câini lumea e mică/ba cu gerovital
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
asupra lecturii lumii cadrează cu discursul semiotic pe tema intertextualității, văzute ca "indice al măsurii în care textul citește istoria și se inserează în ea" (Antologia Tel Quel: 1980, 266)14. Datorită relației hipotext/hipertext, care poate merge până la interdependență, fragmentarismul literaturii este pus sub semnul relativității. "Rescrierea are loc în cursul producerii literare. Ea asigură continuitate în istoria literară și presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
variabile" (Iulian Boldea), iar, pe de altă parte, avem motivația originalității și a unicității limbajului poetic blandian, născută dintr-o serie de principii și norme personale și exclusive, suprapuse structurii de norme ordonatoare de mai sus. Pendulând între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă, poezia Anei Blandiana constituie un amestec de neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile cele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
centru textul, ca procesualitate, Ioana Em. Petrescu abordează manifestarea deconstructivismului la nivel lingvistic, încercând să ofere o definiție a textului 44 deconstructivist sau, mai degrabă, o nouă definiție a textului, din perspectivă deconstructivistă. Găsind drept o particularitate a textului deconstructivist fragmentarismul, autoarea leagă această problematică de ideea de postmodernitate. Totodată, Ioana Em. Petrescu raportează textul la alți doi termeni care intră în discuție cu el, și anume text vs carte și text vs structură: "Trebuie, însă, specificat faptul că, practic, Derrida
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
of Modern Art, Deconstructivist Architecture, în 1988, în New York City de către Philip Johnson și Mark Wigley și deschiderea din 1989 a Wexner Center for the Arts, Columbus, Ohio, designat de Peter Eisenman 54. La fel ca textul deconstructivist, dominat de fragmentarism și de o aparentă non-liniaritate și chiar haos, deconstructivismul în arhitectură se caracterizează prin idei legate de fragmentare, printr-un interes deosebit față de manipulare a suprafeței sau a imaginii structurii, prin forme non-rectilinii, care au scopul de a distorsiona și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în relație", a unei perpetue recontextualizări, fără puncte originare și fără momente finale 68. O perpetuă devenire se vrea a fi și textul deconstructivist, înțeles ca procesualitate sau ca "țesătură", "urzeală", "întrețesere"69. Găsind drept această particularitate a textului deconstructivist, fragmentarismul, autoarea leagă, așa cum am mai spus, această problematică de ideea de postmodernitate. Condiția de text neterminat sau de text fragmentar, a textului deconstructivist, are ca punct de plecare manifestul Școlii critice de la Yale70, caracteristica de "neterminat" sau "fragmentar" a textului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a numit poezie conceptuală. Și, astfel, s-a încetățenit o formulă, care a devenit, în curând, prolifică, poate tocmai din cauza prezenței vizibile, clare, ușor de imitat, a mecanismului de proiectare speculativ metafizică și mitic simbolică"38. Pendulând, între coerență și fragmentarism, între rațiune și emoție, părând să-i acorde o atenție particulară acesteia din urmă39, poezia Anei Blandiana constituie un amestec, între un neomodernism autentic, de la care preia numeroase episoade, recognoscibile, în întreaga sa creație, și voce personală, izvorâtă din laturile
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liric, complicitatea cu Universul, dar și faptul că regula jocului scapă controlului ființei, dăruirea totală a acestuia, cu trup și suflet, fiind o condiție intrinsecă a participării la jocul creație"60. Același limbaj ludic devine, totodată, o nouă formă a fragmentarismului deconstructivist, care încearcă reconstruirea întregului din părți. Astfel, într-o interpretare mai puțin pretențioasă, stropii ar simboliza unitățile componente întregului, textul neterminat căpătându-și rotunjimea, prin îmbinarea acestor elementele, ca într-un joc de puzzle, în care picăturile de ploaie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
devine element component al morții. Alternarea (dubla perspectivă de abordare) dans-joc este aproape insesizabilă, dansul adulților poate deveni, în orice moment, un joc al copiilor și invers. Cert este că, atât dansul, cât și jocul, reprezentate, la nivel verbal, prin fragmentarism, sau prin versuri scurte, lapidare, uneori, cu o punctuație neglijentă, constituie acele elemente variabile ale existenței, care dovedesc vulnerabilitatea timpului, fie el și unul ireversibil. Realizând o posibilă deconstrucție a ludicului, Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care fiecare secvență stă sub semnul misterului, al neînțelesului, al spiritualului. Din nou, fragmentarismul, ruptura, trecerea de la o idee la alta. Reîntoarcerea, constituind una dintre temele majore ale acestui volum, se realizează, de data aceasta, propriu-zis, nu prin intermediul amintirii. Totuși reconstruirea absolută a acestor ani îi este inaccesibilă din nou poetei, chiar dacă ele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
putut fi disimulată, prin joc, devine, din ce în ce mai mult, tăcere. O tăcere interioară profundă, care nu mai poate oferi resurse pentru exterior, nici nu se mai poate preface. Circuitul exterior interior devine, din ce în ce mai lent, meditativ, el fiind vizibil chiar și prin fragmentarismul de la nivel textual, precum și prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sieși, recunoscându-le și numindu-le explicit"161. Cel mai recent volum de poezie al autoarei, Patria mea A4, apărut în anul 2010, este cel care devine exterior oricărei etape creatoare. Făcând realmente trecerea spre un postmodernism al cotidianului, al fragmentarismului, al rupturii, al biografismului și al intertextualității, poemele acestui volum ascund o Ana Blandiana subtilă și matură, care utilizează cu rafinament și cu măiestrie limbajul și întreg arsenalul stilistic. Ne vom opri atenția doar asupra două dintre poemele acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
biliard... În: Convorbiri literare, 142, iul. 2008, nr. 7, p. 19-21. Despre proza lui Petru Cimpoeșu. SOROHAN, Elvira. Dramatizarea epicului. În: Convorbiri literare, 141, ian. 2008, nr. 1, p. 20-21. Despre dramatizarea romanului Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir. SOROHAN, Elvira. Fragmentarism narativ și diferență specifică. În: Convorbiri literare, 141, febr. 2008, nr. 2, p. 29-31. Despre volumele Femei de Mihail Sebastian și De ce iubim femeile de Mircea Cărtărescu. SOROHAN, Elvira. I.D. Sîrbu: Drama unui cronicar dramatic. În: Convorbiri literare, 142, dec
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]