58,766 matches
-
Sau de G. Călinescu, în stare a canoniza, împotriva tuturor rezistențelor, romanul românesc de la Slavici la Camil Petrescu, dar iritat nu doar de "nefirescul" influenței lui Proust la noi, dar și de formula ("album de senzații și impresii"!) a scriitorului francez, pe care, vădit, n-o pricepea? Sau de Ș. Cioculescu, autor al pledoariei pentru Arghezi în 1946 și al rechizitoriului contra lui Nichita Stănescu și Marin Sorescu după 20 de ani? Relația criticului cu timpul nu pare să fie, iată
Criticul și timpul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15361_a_16686]
-
ca soldat. Încetățenirea a avut loc abia după terminarea conflagrației. În România ajunsese cu vaporul pe baza unui pașaport otoman impresionant: o patalama uriașă de hârtie cretată de 60 cm pe 30 cm., pe care o dețin, scrisă în limba franceză și limba turcă imperială. Jos, data: 6 octombrie 1908. Introducerea, foarte impunătoare: Au nom de Sa Majesté Impériale le Sultan, după care urmează datele personale ale călătorului. Pe dosul hârtiei: sosirea, 11 octombrie 1908 și ștampila clară, Salonic, plus taxa
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
un război troian în ceea ce privește publicul străin. Pe acesta trebuie să-l seduc, să-l conving să intre în sală, la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să se ducă la un mic cinematograf de artă și experimente, (cum le place lor să numească pompos cinematografele mici - les cinemas d'arts et d'essais)? Ce l-ar putea interesa în cinematografia unei țări pe care, de obicei
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
gol de inapetența lui Ionescu pentru o astfel de ideologie? Un fel de cale de mijloc, care se opune deopotrivă comunismului și fascismului și pe care Ionescu pare că o regăsește, dar oarecum pasager, în personalismul, noul humanism de la revista franceză Esprit de la sfîrșitul anilor '30. în scrisoarea care exaltă acest "fel francez de așezare a lumii" se întrevede deja admirația obsedantă pe care Ionescu o va arăta constant față de Franța. în capitolul Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
de cale de mijloc, care se opune deopotrivă comunismului și fascismului și pe care Ionescu pare că o regăsește, dar oarecum pasager, în personalismul, noul humanism de la revista franceză Esprit de la sfîrșitul anilor '30. în scrisoarea care exaltă acest "fel francez de așezare a lumii" se întrevede deja admirația obsedantă pe care Ionescu o va arăta constant față de Franța. în capitolul Țara tatălui, țară de fier, autoarea va discuta pe larg despre dorința aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
aprigă a dramaturgului de a-și confecționa o matria opusă patriei, România. Cercetările în documentele familiei arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
arată însă că mama lui Eugen Ionescu a fost într-adevăr de origine evreiască, dar nicidecum curat evreiască, că ar exista undeva un strămoș francez, dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria franceză și construiește sistematic o imagine trunchiată a României, imagine care ne costă și astăzi. O
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
dar, iarăși, că nu poate fi vorba despre o mamă franțuzoaică și nici măcar de cetățenie franceză. în consecință, Ionescu nici nu încearcă să numească Franța explicit ca țară a mamei, ci o construiește mai mult metaforic astfel. își exaltă copilăria franceză și construiește sistematic o imagine trunchiată a României, imagine care ne costă și astăzi. O psihanaliză a textului găsim în capitolul despre Rinocerii. Se pare că Ionescu a uitat, printr-un proces des întîlnit în stările post-traumatice, că rinoceri îi
Țara rinocerilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15367_a_16692]
-
Paolo Coelho, Diavolul și Domnișoara Prym. Traducere din portugheză de Pavel Cuilă, Editura Humanitas, București, 2002 Se poate și fără întrebare Scrisoarea lui Jean Cocteau către americani, publicată în 1949, după douăzeci de zile petrecute la New York, în care dramaturgul francez a avut de-a-face nu numai cu publicul, ci și cu criticii americani, devine cu totul actuală după evenimentele din 11 septembrie 2001. O lume întreagă încearcă astăzi să înțeleagă nu numai ce înseamnă fundamentalismul islamic, ci și ce înseamnă valorile
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
Plon este, după cel de referință freudiană al lui Laplanche și Pontalis și după cel "în dialect freudo-lacanian" coordonat de Roland Chemama la Larousse, cel de-al treilea tradus în ultimii opt ani (de remarcat că toate trei din limba franceză). O asemenea frecvență reprezintă un semn foarte bun pentru evoluția psihanalizei în România. Devine tot mai evident că după parcursul preponderent speculativ și aplicativ al anilor '90, am ajuns în prezent nu doar la un nivel al acumulărilor fundamentale, de
Opțiuni terminologice by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15342_a_16667]
-
Gigi Kent - este unul dintre pasajele antologice ale romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
de gaz"). Numărul mult mai mare de atestări ale pluralului în -e pare totuși să indice o preferință, o tendință: nivele e mai obișnuit în folosirile curente, lărgite, mai puțin tehnice: "nivele de prețuri"; "Curs pe patru nivele de Limba franceză" etc. E interesant că la formele de plural însoțite de articolul hotărît raportul de frecvență se modifică: la nominativ-acuzativ motorul de căutare indică 2280 de atestări pentru forma nivelele, față de 4040 pentru nivelurile; cifrele se apropie din nou, păstrînd totuși
Statistică și normă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15351_a_16676]
-
vor îndrepta hipnotic pe curbele fluidului magnetic al paradisului Puterii, curățenia va fi radicală, președintele P.R.M. va fi cu atât mai forte, mai pur și tot așa mai departe, până la a-și însuși, în românește, distihul faimos al confratelui său francez Victor Hugo: "Iar dacă nu va rămâne decât unul singur, eu voi fi acela!" Singur și puternic, precum constructorul Solness! În P.S.D. se crezuse până mai ieri că fruntașii peremiști sunt niște irecuperabili extremiști, ponegritori fără decență ai președintelui republicii
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
din care as retrage anume credite; în primul rând creditul acordat celor care au decis că spectacolul să nu se cânte în limba originală în care și-a gândit compozitorul sonoritățile, sonorități împlinite la nivelul relației determinate, stabilite dintre verbul francez și muzica. Declamația intonata în limba în care autorul și-a imaginat opera tine și aceasta de actul creației; originalul nu poate fi violat. Este condiția respectului operei, a respectului datorat publicului meloman și nu în ultimul rând condiției de
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
aici pe Bizeț înainte de Bizeț! ...pe Bizeț înainte de Carmen, capodoperă finală a creației compozitorului. Diferența este importantă, investiția de creativitate, rezultatul acesteia, sunt spectaculoase; ...de aici și până la Carmen, saltul este imens. Regăsim aici, in Pescuitorii..., multe dintre conveniențele muzicii franceze romantice de mijloc de secol XIX, o anume calofilie, caracterul oratorial, o anume lentoare privind mișcarea muzicii... Sunt aspecte care, în sfârșit, au fost la noi pentru prima oara înțelese de un regizor care vine din afara teatrului de operă. Domnul
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
pentru că, în măsura în care se integrează mai bine românei, se și depărtează de omogenizarea internațională a limbajului informatic. E interesantă, de altfel, examinarea situației din alte limbi romanice: decizia de a traduce terminologia engleză conduce în mod previzibil la apariția în glosarele franceze a unor termeni ca annexe, fichier attaché (și chiar a dubiosului pièce jointe); realitatea textelor demonstrează totuși că englezismul attachment circulă; ba, mai mult, e reperabilă chiar adaptarea parțială attachement ("envoyer un mail avec un attachement"). Mult mai puțin puristă
Atașament by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15450_a_16775]
-
Lucian Boia și Anca Oroveanu, interesantul volum Insula - despre izolare și limite în spațiul imaginar. Lucrare bine documentată, Inventarea Africii negre oferă o imagine globală, cu destule detalii însă, a modului în care lumea "civilizată" occidentală - și în special spațiul francez - își reprezintă și construiesc în secolul al XIX-lea, îmbinînd imaginarul și realul, un continent a cărui geografie prea puțin cunoscută la acea dată, permitea speculații de orice fel, alimentate de fantezii mai vechi, ale Antichității sau ale Evului Mediu
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
hărți, gravuri ori fotografii de epocă ( cele opt reproduceri pe care le propune cartea sînt însă mai mult decît insuficiente pentru a ilustra un comentariu extrem de atent la astfel de surse). Apoi la literatura de specialitate, mai ales la cea franceză, care s-a ocupat, fie și numai tangențial, de acest subiect. O serie de studii și de teorii ale imaginarului, altfel inaccesibile, îi devin astfel indirect cunoscute cititorului român, cu atît mai mult cu cît o secțiune finală a cărții
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
cu o dare de seamă precisă în legătură cu tot ce s-a întâmplat și va fi în stare să producă pe retina omenească o reacție de entuziasm sau de iritare..." (Traducere de C.Ț. Din romanul lui William Faulkner, PYLON, versiunea franceză, Ed. GALLIMARD, 1946, ediția a doua)
PYLON (continuare) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15475_a_16800]
-
nu știu cum, mă enervez ca proștii). M-am dus la bibliotecă, m-am oprit la raftul sud-americanului trecând în revistă toate romanele lui, majoritatea traduceri. La urmă de tot, era să-l scap: m-am oprit la Pylone, pe franțuzește, traducerea franceză, că, în engleză, e simplu, e fără de e la coadă... Pot să indic și traducerea, editura și celelalte. Gallimard, ediția a doua, 1946, N.R.F., roman tradus din engleză de R.N. Raumbault (nu Rimbaud) în colaborare cu G. Louis-Rousselet. Ca să fim
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
Valerian Sava După euforia festivalurilor din toamnă și din pragul iernii, cu filme britanice, franceze, italiene, finlandeze și maghiare - plus un ciclu helvet inițiat la Cinemateca Română înainte de completa pedeserizare a staff-ului - 2002 ne întîmpină cu dușul rece al scorului sub care e strivit filmul european în repertoriul curent al cinematografelor autohtone. Un scor
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
și foarte bune. Sîntem mult sub un flux mediu în acest sens. Prea puține dintre peliculele de vîrf aduse la festivaluri, gale sau zile festive - grație instituțiilor culturale de pe lîngă ambasade - sînt reținute spre difuzare pentru publicul larg: 2 filme franceze, un film italian, 4 britanice, nici unul finlandez sau maghiar. Descurajarea și handicapul sînt reprezentate de etatismul rețelei de cinematografe - singura din această parte a Europei rămasă cu stigmatul naționalizării din 1948. Opacitatea inapatenței și retardările sistemului moștenit - în ordinea solicitudinii
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
nostru Murat și, dacă nu-l oprea, tot fricosul de taică-său care, imediat i-a spus că n-are destui bani ca să trăiască la Paris cu o femeie de lume mare, ar fi fost imediat dispus să devină cetățean francez! - Chiar așa? - Chiar așa, mon petit! - răspunse veselă distinsa doamna nemairezistând tentației și mângîindu-i ușor, cu unghiile, obrazul acela de bărbat sănătos, crescut cum cresc pomii din livezile Însorite. - Dă-ti seama: regele, vrem-nu vrem să-i luăm În considerație
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
lumea pictorilor impresioniști: Cam în același timp, burghezia occidentală și aceea românească au deprins manierele elegante și au descoperit "repaosul dominical" și Five O'clock, comediile, stațiunile, excursiile, trenurile de plăcere, balurile. Au învățat să se ia după modă, îndeosebi franceză, să-și franțuzească vocabularul și numele de familie. Impresioniștii au surprins admirabil și în culori plăcute această lume a epocii frumoase, care, de la Paris la București și de la Viena la Budapesta, era perfect sincronizată. Despre ea vorbesc Momentele și, în
Caragiale după Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15530_a_16855]
-
de Dabija impresionează prin rafinament și discreție, prin faptul că a ridicat Kammerspiel-ul la o cotă valorică înaltă și datorită alegerii Maiei Morgenstern. În numai o oră și treizeci de minute spectatorul este plimbat prin atmosfera de cabaret, varieteu, revistă franceză, show american cu jazz și sex, operetă. În acest spectacol nici cel mai mic gest sau lacrimă nu apar la voia întîmplării. Văd, a cîta oară, Lola Blau și de fiecare dată pățesc la fel: îmi spun, șoptit, "astă seară
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]