19,543 matches
-
Ar putea fi și mai rău, spunea în mine un glas stins. E o consolare că pretutindeni oamenii încalcă învoiala? Că fuga nu te mai ajută să ieși din încurcătură? Că nu mai are vreun sens conștiința, cînd cu aceeași frază, prin aceeași acțiune, poți trăda ori salva? Nu mai există nici un temei pe care conștiința să se poată bizui, asta am înțeles-o pe cînd adunam oasele fratelui meu de pe cîmp și din nou cînd am pipăit oasele fragile ale
Cine e această Medee? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14074_a_15399]
-
său hrănit cu lecturi în multe limbi, arătând cum această regresiune revine obsesiv și întotdeauna ca un indiciu anunțător al mizantropiei de nelecuit a sicilianului. Aceeași traiectorie este urmată de autoare și în restul analizelor sale, pornind, o dată, de la o frază gândită de protagonist în franceză și care conduce treptat la dezvăluirea unui întortocheat joc de protecție psihologică a principelui-personaj și a principelui-autor, altă dată de la imaginea auriului patinat al ornamentelor palatului, care îi sugerează ciudatului don Fabrizio "soarele letal" (cum
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
totul altfel. Pe lângă ritos, singura formă recomandată de dicționare, apare câteodată și forma greșită rituos, adesea în textele unor autori cultivați, așa cum spuneam mai sus. Astfel, în "România literară" nr. 25 din 26 iunie 2002, putem citi, de pildă, următoarea frază: "Dar vine, iată, dl. St. B. și afirmă rituos (subl. m. C. G.) că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii". Articolul din care am citat poartă semnătura profesorului universitar Nicolae Manolescu. În
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
desăvîrșită libertate cunoscută vreodată, violînd morfologia și sintaxa, brutalizînd (deseori cu grație) vocabularul. Nimeni nu s-a mai jucat asemenea lui cu toate cuvintele pe care dicționarul i le furniza; creînd altele, cînd dicționarul i se părea sărac. Nu doar frazele poetice sînt rescrise după reguli noi, dar cuvintele înseși sînt sfărîmate și silabele lor reordonate. Nucleul cel mai dur al limbii este spart. O nouă limbă poetică ia naștere în creuzetul alchimistului care e Nichita Stănescu. Libertatea pe care și-
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
repetiții, spectacole, locuri, ore - formezi un număr de telefon și îl poți asculta pe Traian Zecheru oferindu-ți toate detaliile. Anunțul nu este sec, cum ați fi tentați să credeți. Există formule și urări de tot felul care îi personalizează frazele, altfel banale și anoste. Eu fac o reverență în fața acestui om minunat și generos care a știut întotdeauna să facă viața artiștilor mai suportabilă. Vreme de cincizeci și patru de ani!
Așteptînd la arlechin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14118_a_15443]
-
Andrei Pleșu să nu fie spurcat de național-securiștii de la "România Mare" pentru "trădare de patrie", pe motiv că fiecare gest al său echivala cu tot mai decisiva îndepărtare de practicile comunist-bolșevice. Vânat pas cu pas, hărțuit la fiecare întorsătură de frază, Andrei Pleșu era suspect în principiu: era prea inteligent, prea talentat și prea curat pentru tagma de nulități care, asemeni ciupercilor, pot să se dezvolte nestingherite doar în umiditatea scârboasă a subsolurilor — produse și producătoare ale întunericului. Lui Mircea Dinescu
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
te consolează urlă la tine. Brațele care te susțin te strivesc. Urechile care te ascultă înțeleg totul greșit. Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei apropiați mie îmi
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
Pătura care te încălzește îi aparține fratelui mai mare. Peretele pe care îl umpli cu desene este o dată pe an proaspăt zugrăvit. Fraza pe care în sfârșit o rostești este puerilă. Dacă vrei să te duci în altă parte cu frazele și cu desenele tale asta înseamnă că nu privește pe nici un străin. Încotro ar trebui să merg dacă cei apropiați mie îmi sunt atât de înstrăinați? Nu merg nicăieri. Refuzul: Nu pe care în sfârșit mi-l asum a fost
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
acolo, viața era mai limpede și mai simplă". Cu siguranță că aici stă esența experienței trăite în Lagăr și este tot la fel de sigur că maturizarea prin scris, prin "bucuria de a crea" l-a făcut pe autor să spună această frază care la prima vedere pare ofensatoare: "aș vrea să mai trăiesc puțin în acest frumos lagăr de concentrare". Identitate și creație literară Sunt extrem de dificil de descris, pe calea criticii literare, principalele concepte estetice care formează fondul însuși al gîndirii
Eugène Van Itterbeek - Imre Kertész sau lupta cu "Eul" by Traiana Necșa () [Corola-journal/Journalistic/14121_a_15446]
-
venerație structura ideatică a operei wagneriene. Am avut fericirea de a-l asculta pe viu pe bas-baritonul german Wolfgang Brendel, un Hans Sachs pe care nu-l voi putea uita niciodată, datorită nobleței interpretării sale, accentelor de rafinament ale unor fraze muzicale din celebrul său monolog din actul al III-lea - într-un cuvânt un personaj de referință. Tenorul american Robert Dean Smith, în Walter, s-a înscris pe linia interpreților wagnerieni care impresionează prin fizic, siguranță, abilitate în registrul acut
Ceasuri vieneze by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/14146_a_15471]
-
din calea afară de șubredă și de neglijentă... Și prin aceasta nu mă refer numai la improprietățile verbale, la intolerabilele repetiții, ori la crâmpeile de anevoioasă grandilocvență care sfârșesc prin a ne copleși și la structura în general dezagregată a acestei fraze menită doar să umple timpul..." Și Borges încheie: "Pagina perfectă, pagina în care nici un cuvânt nu poate fi modificat fără vreun prejudiciu, este cea mai precară dintre toate. Modificările survenite în limbaj șterg sensurile laterale și nuanțele; pagina "perfectă", constând
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
Se pare că acest dar al rugozității literare îl au de regulă numai scriitorii grei de substanță... Conștient de paradox, marele sud-american adaogă, precaut: "Nu voiesc să încurajez neglijențele de limbaj și nici nu cred în vreo virtute mistică a frazei stângace și a epitetului vulgar. Afirm, doar, că voluntara omisiune a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
a acestor două sau trei desfătări - divertismentele oculare produse de metaforă, cele auditive produse de ritm, ca și surpriza interjecției sau a hiperbatonului - ne dovedește, de obicei, că pasiunea temei tratate e cea care precumpănește la scriitorul respectiv. Asprimea unei fraze îi e la fel de indiferentă literaturii adevărate, ca și onctuozitatea ei..." Ceva rămâne sigur, notează Borges la capătul Superstițioasei etici a cititorului. "Greșeala predilectă a literaturii de azi este emfaza... unic, niciodată, întotdeauna, totul, desăvârșit..." Lucrul de care suferă în prezent
Pagina "perfectă" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14199_a_15524]
-
bilanț, oricât de sumar, al eficienței acestui "comerț" cultural are valoarea developării unei stări de fapt, obligând realitatea să iasă din vagul comod, din amânările și eschivele în care se complac mulți intelectuali și diverși factori de decizie, din păienjenișul frazelor care îi de-responsabilizează. Înaintea impresiilor pe marginea anchetei din Contrafort și în legătură cu ce cred eu însumi pe această temă, ar trebui să formulez câteva observații de principiu. Mai întâi de ce "un deceniu de integrare... literară" și nu culturală? Pentru că
Viața în arhipelag by Vitalie Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/14192_a_15517]
-
e acum. Am încercat să-i rîcîi orgoliul, în speranța că acceptă. Nici o șansă. Omul nu vrea să-și riște poziția la firmă de dragul unei declarații pentru presă. Iritat de insistența mea, domnul m-a pus la punct cu o frază care mi-a rămas în minte: "Sub Ceaușescu toți eram o apă și-un pămînt. N-aveam nimic de pierdut. Acum am o poziție și nu vreau să am probleme!’ Această filosofie a "poziției" e, din păcate, din ce în ce mai răspîndită în
Supravegherea străinilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14213_a_15538]
-
de marcă, ai oamenilor simpli s-a petrecut falsificarea grosolană a istoriei României. Anii ’50 au fost, fără îndoială, cei mai cumpliți; ați renunțat, de altfel, să faceți însemnările acelea, de frica de a nu fi prins. Descrieți în cîteva fraze acel climat de teroare în care trăiau românii. - Climatul de teroare se răsfrîngea asupra oamenilor sub formă de anchete, închisori, procese, îndoctrinare. Totul era manipulat și aranjat așa încît să nu scapi dacă intrai în „vizorul" lor. Se făceau ani
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
aștepte o perioadă de eliberare în care să se manifeste așa cum dorea. - Într-o autobiografie care vi s-a cerut, v-ați declarat „o victimă a regimului burghez, a culturii burgheze". Sunt curios să aflu cu ce sentiment ați scris fraza respectivă? - Eram forțat să dau „autobiografii" din timp în timp, în fiecare an cel puțin două, ca să se lămurească asupra existenței și gîndirii mele. Ca să mă fofilez (după cum am vorbit mai devreme), mai „dădeam vina" și pe originea burgheză, de
Pericle Martinescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14172_a_15497]
-
fel de Timișoară, așadar, obsedat de proporțiile Continentului abia părăsit. Gripă. Febră mare. Noroc cu părintele Gafton, vărul poetului Marcel Gafton care ne-a așteptat la aeroport împreună cu soția sa, o vajnică luptătoare în Amnisty international... La Londra, bolnav, o frază mă tot bântuie... De coșmarul pricinuit de febra gripei asiatice de care sufăr... O frază ca de roman sau de coșmar,...ca și când aș corecta o pagină rebelă încâlcită pe care o transcriu, bineînțeles reparându-i în mod mecanic logica după cum
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
părintele Gafton, vărul poetului Marcel Gafton care ne-a așteptat la aeroport împreună cu soția sa, o vajnică luptătoare în Amnisty international... La Londra, bolnav, o frază mă tot bântuie... De coșmarul pricinuit de febra gripei asiatice de care sufăr... O frază ca de roman sau de coșmar,...ca și când aș corecta o pagină rebelă încâlcită pe care o transcriu, bineînțeles reparându-i în mod mecanic logica după cum procedează orice pilot automat. Frază mult mai întortocheată și mai complexă pe care o raționalizez
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
încercînd să ies la liman din nisipurile mișcătoare ale ținutului Yoknapatawpha. Dezertasem de la universitate cu un an în urmă, cu iluzia temerară de a trăi din jurnalism și din literatură, fără să fie nevoie să le învăț, însuflețit de o frază pe care cred că am citit-o la Bernard Shaw: "De mic copil am fost silit să-mi întrerup educația ca să merg la școală". N-am fost în stare să vorbesc despre asta cu nimeni, căci simțeam, fără s-o
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
fără angajament, profeți șomeri: În versurile pe care - drept închinare - le așează la sfîrșitul «sotiei» sale, Paludes, Gide strecoară o mărturisire nu lipsită de o oarecare amărăciune: Și vom fi fost profeți fără căutare». Își amintise el, scriind aceste cuvinte, fraza amară a lui Ioan Botezătorul «eu sînt vocea celui care strigă în pustiu» - vox clamatis in deserto?". Demonia sa a constat în încercarea, prin "actul gratuit", de a-l imita, în chip blasfemic, pe Dumnezeu: "Gide vizează un fel de
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
ispite. E amintit refuzul romancierului de-a primi vizita a două doamne, dintre care una era Martha Bibescu, refuz transmis de menajera sa: «Domnul se teme foarte mult de parfumul prințeselor...» - a adăugat Céleste. Te face să visezi îndelung această frază. Nu teama, nu idiosincrazia astmaticului, nici rușinea celui ce nu se voia surprins în «tricourile sale jegoase...». Toate acestea țin de o tristă realitate. Nu, altceva te face să visezi la groaza scriitorului de o agresiune diafană. Nu tulbura, oare
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
sugerează lagărul, sau împușcarea unui necunoscut de către agenții de supraveghere (probabil KGB) chiar lângă barul în care se află scriitorul. Atmosfera nu constă nici în descrieri fastuoase, nici în comentarii subiective. E doar acea lentă acumulare de imagini, frânturi de frază, scăpări de gesturi, jumătăți de adevăr și - mai ales - multă tăcere. Aglomerare ce sfârșește, ca în romanele sale, prin a sugera lucrurile importante fără a face apel la comentariu. Dar asta nu e încă totul. Timpul călătoriei odată încheiat, scriitorul
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
termenului modificat prin calc (topică) nu motivează suficient adaosul, putînd chiar produce confuzii. Substantivul topică este cuprins în dicționarele noastre generale cu două sensuri, dintre care unul - cel specific terminologiei gramaticale românești ("ordinea cuvintelor în propoziție sau a propozițiilor în frază", DEX) - e curent; circulația destul de largă îi este asigurată prin școală. Al doilea sens - mai vechi și mai internațional - se referă la partea retoricii care se ocupă de topoi (sau locuri comune). Adjectivul topic, -ă are și alte accepții, motivate
Topica și topicul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14284_a_15609]
-
alunecos. Notele fenomenului, propuse de Ihab Hassan: anarhie, absență, polimorfism, indeterminare, se răsfrîng în metadiscursul său, care e departe, bunăoară, de precizia poliedrică a limbajului structuralist, pierzîndu-se nu o dată în spații contradictorii și chiar în simțămîntul unei zădărnicii. Reiau o frază a lui John Barth la care am apelat la începutul unui comentariu mai vechi închinat temei în cauză: "Termenul însuși, ca și cel de «postimpresionism», este stîngaci și evocă activitatea unui grup de epigoni întîrziați, sugerînd mai puțin o nouă
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]