1,800 matches
-
sunt Înzestrate și ... Hei, hei! Mai bine vezi că sunt la un metru de tine și, iată, vin și mai aproape!, zise Ada și se apropie de băiat inundându-i fața cu pletele sale frumos mirositoare, transmițându-i căldura și freamătul buzelor și având puterea să-l mai Întrebe: Știi să săruți? Băiatul avu doar timp să răspundă cu capul și buzele celor doi tineri se Întâlniră Într-un sărut pasional În timp ce mâinile lor se căutau și pătrundeau În locuri mai
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fugară de-abia s-a liniștit, și-afară, ca un copil trudit, pe-un maldăr de sulfine, cu cel din urmă gând la tine, adoarme suspinând... * B3: Dacă liniștea pădurii adormite nici o veste de-altădată nu-ți trimite, și pe freamăte pornite de departe nu te-ajunge glas de dincolo de moarte, vin' cu mine, să ne pierdem în zadar printre galbenele rariști de stejari cu sfioase campanule și sulfine, pe cărări pe unde nimeni nu mai vine. F1: Dulce zumzet, somnoros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aștept de la ora noastră. Mult mai frumos era dacă veneai și astăzi la aceeași oră. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Spre ora patru mă vor cuprinde un freamăt și o neliniște. Voi descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu n-am să știu niciodată la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. MICUL PRINȚ: Ce-i acela rit? VULPEA: E și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ajută să ne conectăm la ceilalți. Mâna este un puternic simbol al puterii și energiei În interacțiunea dintre oameni.” Au pășit zâmbitori pe scenă, Încercând să ascundă emoția care-i devora pe dinăuntru. Impsibil! Întreaga făptură le era cuprinsă de freamăt, de gânduri ce purtau În structura cea mai fină - sunetele silențioase ale destinului. Nici nu se putea altfel. Erau conștienți că se despărțeau de o anumită etapă din viața lor. Erau conștienți că nu se mai pot Întoarce În timp
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încercând să prind În pumni propriu-mi chip oglindit. Îndată ce am atins suprafața strălucitoare și ademenitoare a apei, imaginea reflectată s-a destrămat și a Început să curgă În picături mici, care formau cercuri unduitoare, pierzându-se mai apoi În freamătul abia sesizabil al lacului. „Ce-ai făcut!?” mi s-a părut că aud dintr-o dată, salcia șoptind, scuturându-și supărată pletele, de ultimele picături de ploaie. Am tresărit, și-am privit-o mirată, Înțelegând Întro clipă că nimic nu durează
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
roșii, ce se balansa Într-un leagăn și Îl privea tăcută numai pe el... palma-i plină de sânge, mușcată de o gură cu dinți fioroși... fluturele imens, descoperit În liniștea unei nopți de vară pe prispa casei de la țară... freamătul zarzărilor Înfloriți, care, atunci când se scuturau, Îl făceau să plângă Îndelung... aripile cu... Apoi imaginile se Înroșeau și se topeau aglomerate, Învolburându-se ca Într-un carusel scăpat de sub control, Într-un vârtej amețitor, care se surpa continuu, până când nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În nas cu pumnul lui ca o nicovală, iar lacrimile ne umplu ochii și sunetul ascuțit al durerii ni se Întinde pe față și ne lovește În centrul creierului și apoi un șir de crize respiratorii cu intensități variabile, un freamăt În pieptul nostru, jumate hohot de plîns, jumate vomă. Singurul lucru la care putem reacționa este durerea. Nu mai putem vedea sau simți nimic altceva. Cum te-a făcut să te simți SÎntem altfel decît cred ei Unde-s Întăririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Crăciun nu poate fi prea rodnică, oamenii Încă vegetează după ce au băut din ,,sângele Domnului,, și s-au Îndopat cu mâncare. Ca să nu mai vorbim de cei care au părăsit orașul, pentru a petrece Sărbătorile În alte locuri, departe de freamătul cenușiu, isteric și agresiv. Mâna lui Antoniu, Întinsă sub nasul rarilor trecători, e crăpată de frig . Din crăpături țâșnesc bobițe de sânge care, Închegat, seamănă cu un rug de mure. O fetiță de vreo zece-doisprezece ani, Îi pune cerșetorului, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și contabil de ocazie. Fabrica este o cădire veche, mohorâtă, cu ferestre uriașe, un fost liceu dezafectat, În urma construirii unuia modern, după ultimele norme de Învățământ, În altă parte a orașului. A mai rămas În pereții clădirii, parcă ceva din freamătul atâtor generații de elevi. Clădirea scoasă la licitație a fost cumpărată de un investitor sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Europene Înfipt În creștet, alunecă pe șine. Bancnota de un leu a lui Antoniu poposește În buzunarul unui băiat fără picioare, ce se mișcă prin mulțime cu dexteritate, folosindu-și ca un cimpanzeu, mâinile. Traversând Bulevardul Eroilor, cu tot acel freamăt al după-amiezii unui mare oraș, Își dă seama că astăzi nu a citit ziarul. O durere vie, Îi sfredelește trupul, Îl face să se Înconvoaie. Un fel de junghi, imposibil de definit. Se oprește din mers, respiră adânc și, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai autoritară decât cea pe care o exercitaseră anterior. Mi se părea că urmăreau exact acest lucru; și, rememorând scena, deși eram convins că Antonia fusese cu adevărat afectată și îndurerată, mi-am dat seama că purtarea ei trăda un freamăt interior. Postura mea de animal vânat, de țintă ușoară și lipsită de apărare în fața unei puteri ce îmbina iubirea cu cenzura, îi dădea o stare de excitare sexuală. Când mi-am îndreptat gândul spre Georgie nu m-am simțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pricepi, cât de cât, la baseball? câmpul central este un fel de post de observație, de turn de control, de unde urmărești totul, înțelegi de-ndată ce se-ntâmplă, nu numai după sunetul bâtei ce a lovit mingea, ci și după freamătul coechipierilor din chiar prima clipă când mingea pornește în zbor spre ei; și, după ce i-a depășit, nu-ți rămâne decât să strigi „E a mea“ și te și repezi după ea. Căci, pe centru, dacă izbutești să ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deschisă dezvălui o altă ușă, căreia Îi slujea drept paravan, menit să amortizeze zgomotele și să-l lase pe doctor să lucreze netulburat În cabinetul său. Constată că și această ușă rămăsese neîncuiată! deschizînd-o, auzi parcă un oftat lung: era freamătul draperiei din dreptul celeilalte uși. 2 Digby rămase locului, cu urechea la pîndă. Auzi tic-tacul metalic al unei pendule și clipocitul apei ce picura dintr-un robinet lăsat deschis. Aripa aceasta trebuie să fi fost cîndva destinată servitorimii; pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ca și cum un călăreț învățat să zacă în șaua unui cal domol, obișnuit cu frîul și povara, încalecă pentru prima dată un armăsar adevărat, spumegînd la capătul zăbalei, înfiorîndu-se la fiecare atingere. Nici unul nu știe a cui teamă e mai mare, freamătul și încordarea fiind la fel de năucitoare și pentru cal și pentru călăreț. Atunci e vremea pintenului înfipt, a buzei rupte de nepricepere, a căzăturii din șa, a șfichiului rupînd din pielea aburindă. Și după aceea, totul se liniștește ca prin farmec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe fereastră cum crește omătul, ce rost, ce chichirez mai avea prințul? Numai să tulbure, să contrarieze, să zăpăcească și mai ales să trezească în sufletele și trupurile celor din Vladia, atît de împăcate pînă atunci cu iarna, dorință și freamăt nepotrivit? Iar pe lîngă toate acestea de ce s-a hotărît Șerban Pangratty să-și petreacă iarna în Vladia? Nu putea ști, poate nu va ști niciodată. Dar asta nu avea importanță. Important era că motivul prințului nu putea fi decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în care îți arunci privirea, după ce îndrăznise totul s-a liniștit în el. Și el auzise, o vreme chiar i se păruse că apariția în somnul său a guvernantei se datora acestui fapt, auzise că în jurul prințului totul începe să freamăte, se trezește, furnică, dă colț. Pînă și vinul începea să fiarbă în butoaie la cele mai neașteptate intervale. Din cauza asta Hariton se dădea de duhul morții să-l împiedice pe Șerban Pangratty să viziteze prea des Crama și cînd n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai vină în Vladia. N-a venit nici în vara care a urmat, nici în celelalte, cinci ani la rînd au trecut fără nici un eveniment. Desigur, o dată cu apropierea toamnei se simțea pe ulițe, în case, prin vii un fel de freamăt, fără să-și dea seama de ce, oamenii se simțeau îngrijorați, o tulburare, plăcută ce-i drept, le atingea inima, era presimțirea momentului cînd trebuia să apară prințul, bîzîind cu motorașul pe deasupra așezării, dar atît. Radul Popianu își făcuse un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mădularele sleite, și se Înfiora de gândurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care‑i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și‑și aminti freamătul mulțimii care se Îmbulzea să‑i vadă, apoi tăcerea care se așternuse pentru o clipă, când Ioan, cuviosul păstor, Își va ridica mâinile spre cer, chemând numele Domnului, ca apoi iar să se stârnească zarva. Și dacă fusese doar vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ca un tâlhar. Doar că toate acelea aveau să fie de scurtă durată, până să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu te mai uita! E așa de jalnic! Nu-i decât un biet bătrân. Au Înaintat până la un Cadillac negru, unde Îi aștepta ușa ținută de șofer. Când a Închis-o În urma lor, Adam s-a pomenit la adăpost de freamătul orașului, vuietul circulației abia dacă se mai auzea. Mașina a urmat șirul de limuzine care părăseau hotelul, Înaintând lent, centimetru cu centimetru pe rampa În curbă. — Așadar, ia spune ce făceai tu la recepție? l a Întrebat Z. Credeam că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
o compoziție este descoperirea titlului pe care trebuia să-l pui la început. Este remarcabilă tehnica acelor compoziții care folosesc simetria ca punct de plecare în structurarea lor, revenind ciclic după îmbrățișarea unui întreg univers, acolo de unde au plecat. CARTEA freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; floare anume înflorită; tovarăș care nu te plictisește; vas plin cu știință; piramidă în inimile celor care o citesc; poteca presărată cu pietre scumpe care duce spre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Poate că totuși n-a murit... Ce te legeni, inima mea, fără vânt și fără ploaie... Parcă nu mai departe se mai aude cornul sunând, departe, departe, departe... Pământul respiră adânc uneori și dacă asculți atent, e-n răsuflarea lui freamăt de bătălie și ,,călăreții împlu câmpul” și ,,pe copite iau în fugă față negrului pământ”. Și dacă asculți atent e-n pacea lui o adiere de cântec: ,,Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?...” Și dacă asculți atent, auzi pași
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
compoziției pe caiete. 6. Autocontrolul. 7. Discutarea compozițiilor și evaluarea acestora. În evaluare se va ține cont de aportul personal al fiecărui elev. Oferim în cele ce urmează un model de compoziție colectivă: Minunata împărăție a cărților Cartea este un freamăt de frunze, un cântec alinător cântat de mama sau dintr-un instrument muzical, o aripă albastră, o boare de cetină, o slovă, un gând, o prietenă bună care te îndrumă mereu pe drumul vieții. Autorii o definesc ca pe o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cerul străveziu ca acuarela albastră împrăștiată; cerul în mii de nuanțe de albastru; cer de stele; cer ca o petală de miozot; cer căptușit de nori; cer fumuriu; candelabru cu luminițe de diamant; clopot uriaș de sticlă aburită. Despre carte: freamăt de frunze în toamnă; cântec alinător de vioară; aripă albastră; boare de cetină; slovă, gând; floare anume înflorită; piramidă în inimile celor care o citesc; paradis al cunoașterii; laborator de idei; prietenă de nădejde; univers plin de farmec; plăcerea călătoriilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ciripesc veseli ca niște copii naivi care se așteaptă la un simplu joc cu mama lor. Și astfel, toate păsările, chiar și cele care nu vor pleca în țările calde, își fac pregătiri ca să întâmpine toamna. Pădurea este într-un freamăt, într-o forfotă continuă mai toată ziua. De la un timp, o roșeață începe să se ivească ici-colo printre crengile copacilor, apoi se împrăștie tot mai mult într-un ocean roșcat care cuprinde toată pădurea. Se înnoptează. Luna se ridică încet
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]