233 matches
-
al combinațiilor, prin permanenta regîndire a sintaxei imaginii, artistul realizează un registru formal ce acoperă toate sugestiile unei lumi care se autogenerează cu vitalitatea realității însăși. Existența minerală, austeră și definitivă ca structură, glisează pe nesimțite către imaginea vag anatomică, fremătătoare și animată de pulsiuni viscerale, pentru ca, într-o altă ipostază, totul să se transforme în glosă culturală și în comentariu pe marginea unui alfabet bizar. Această ambiguitate continuă la nivelul reprezentării convenționale este preluată și adîncită prin sugerarea directă a
Tineri artiști în prim plan by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13495_a_14820]
-
hărțuită din toate părțile. Că Istoria înregistrează cu precădere confruntări și tensiuni nu mai e decât în firea lucrurilor. Drumul spre Adevărul cel mare și unic (cenușiu, mut, placid) e pardosit, definitiv și implacabil, cu puzderie de minciuni colorate, gureșe, fremătătoare care se cred adevăruri. Primul scriitor a inventat minciuna, primul cititor a făcut-o să dureze (detalii savuroase se pot găsi în Istoria lecturii, al lui Alberto Manguel). Încă de la început, pactul dintre scriitor și cititor (fie el simplu consumator
Minte-mă! – sau despre lectura confidențială by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5318_a_6643]
-
unuia de eminența dlui Ion Iliescu. Cine altul, de altminteri, ar fi putut destrăma ițele acelei mafii moldo-ucrainiene însărcinată a îndepărta victima de la postul parcă gata apucat? În limbajul acelui partid în sânul căruia dl Iliescu a petrecut cei mai fremătători, mai frumoși, mai fructuoși ani ai vieții, mai deslușim expresiile, a lichida, a elimina, cu același conținut. Dacă, bunăoară, Kamenev, Zinoviev, Buharin s-ar fi îndepărtat singuri și la timp, nu i-ar mai fi îndepărtat alții, la modul știut
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
și mai niciodată inutile. Instituirea unei "dezordini organizate", a cărei receptare și decodare e de natură să nu-i lase nici un moment de odihnă spectatorului e, cred, unul dintre țelurile directorului de scenă. n Hamlet. Dreams, o mulțime mișcătoare și fremătătoare, figuri de o excepțională plasticitate, într-o mobilitate continuă, mânuind cu o abilitate parcă dincolo de puterile ființei umane diverse obiecte de recuzită, creând din ele și din propriile trupuri un decor de o cinetică extrem de energică, inundă scena. Arhitecturări în
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
și altă dată, în muzică sunt multe, multe minuni posibile. Este de înțeles astfel impactul aproape sentențial pe care Daria Tudor l-a avut asupra asistenței. Daria Tudor într-un permanent crescendo muzical și spectacular în celebrarea capodoperelor, este vijelioasă, fremătătoare și impetuoasă, are capacitatea de a genera empatii și simpatii, are temperamentul acelor spirite destinate a se adresa, cu arta lor, multora și câtor mai mulți. Conștiință artistică, instinct interpretativ, o realitate nouă în tratarea pianului, sunt pentru Daria Tudor
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]
-
era cel mai bun prieten al meu - aud că și al lui Ioan Barbu - și l-am însoțit în ultima lui călătorie în spațiul originar, de siguranță. înalt, masiv, curbat ca un arc din care tocmai au pornit săgețile ochilor fremătători, cu brațe lungi de rugbist care întotdeauna ține ceva în mână, Nenea Ioan Barbu îmbrățișează pe toată lumea, fără să atingă pe cineva. și toată lumea se poziționează în jurul lui, căci numai el ia deciziile și are soluții pentru toate problemele, deține
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
ce vibrează în văzduh, râsul cu care parcă îi hipnotiza pe bărbați, așa cum îi hipnotiza, îi transforma pe loc în sclavi smeriți ai săi, și cu sânii săi ce se întrevedeau perfect prin bluzele de vară transparente, conturându-se vii, fremătători, tari și de o formă care părea întocmită după planuri neomenești, așa cum îi cucerea cu ochii ei de culoarea curmalei coapte, așa cum îi cucerea cu fundul ei monumental, ca o colină răsărită neașteptat în mijlocul unei câmpii verticale, așa cum îi cucerea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc în aventuri fremătătoare, adînci, delicios de primejdioase. N-am observat inițial că Empampa avea un ochi de sticlă portocalie! Prin pupila îngustă a celuilalt, cel normal, verzui, sufletul mi-a intrat pe veci într-un tunel alunecos, lubrefiat de lacrimi intime, însmîntînite îndelung
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
îți spui o invenție inutilă pe care creatorul ei a lăsat-o în administrarea unui roi de furnici stahanoviste indiferente la suflul îndepărtat al aștrilor la păpădia ezitând ca un mic meteor în pragul clipei Am descifrat îngrozit câteva clipe fremătătoare voracele hieroglife mișunând pe chipul său palid ca pielea tăbăcită a sălbăticiunii în umbra unei tufe de păducel înflorit O, calma putere a florii ce cade pe mâinile indiferente ale putreziciunii. Silogisme fremîtîtoare "Eu sunt cămila ce trece prin urechile
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
deodată ochelarii săi fumurii cu lentila groasă cât degetele mortului s-au umplut de un roi de furnici am plecat neputincios ochii-n pământ îl petreceam la groapă pe bunul nostru profesor de logică pe marginea drumului de țară silogisme fremătătoare limbarița cheița-raiului floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
de liberă... mă simțeam în elementul meu. Când turul se termina și coboram pe pod la Iuju, purtam în suflet o ușoară părere de rău. Mă prindea însă tumultul și uneori era atâta gloată, încât cu greu răzbăteam prin mulțimea fremătătoare într-o înghesuială gen -om la om-, care se unduia ca valurile marii și te purta cu ea... Parcă îl și aud pe nenea Nicanor Croitoru, un prieten de-al tatălui meu din Bosanci, strigând ca un adevărat negustor și
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
Cristina Probst, din Austria, a prezentat în primă audiție absolută, lucrarea Per sor. Eu am văzut aici una dintre creațiile care au importanța lor în muzica contemporană, prin proporții și elansări, printr-un imaginar interesant și prin conținutul viu și fremătător al acelui dialog fără cuvinte care se stabilește între compozitor, virtuoz și ascultător. Un moment care pentru mine a reprezentat o surpriză majoră, de natura celor despre care se spune că nu au fost încă văzute și nici auzite, a
Un violoncelist de excep?ie by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83405_a_84730]
-
adevărat, ama-zonian, mare și musculos ca un crab, pe care-l apuc de torace cu toată palma și-l smulg de pe pubisul femeii, ce rămâne netedă-ntre picioare ca o păpușă. Când îl întorc, păianjenu-și arată, pe burtă, între labele fremătătoare, o rană îngustă și roșie, aceeași (îmi amintesc chiar în vis) cu a fetițelor din salonul spitalului "Emilia Irza", unde fusesem internat la vârsta de cinci ani, chiar înainte să ne mutăm în blocul din Ștefan cel Mare. Am aruncat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
larve de țânțari... Cum ar fi așteptat apoi, secole și milenii, acei ochi, redeveniți limpezi și inocenți (semn al foamei), un alt vestitor, o altă Bunavestire... Fra Armando se-ntoarse spre imensul auditoriu și începu să vorbească, profilat pe coloana fremătătoare, cu fața atât de-ntunecată, încît trăsăturile 1 se zăreau doar ca un model de liniuțe fine, ca pe masca impenetrabilă a insectelor. Pe măsură ce vorbea, ciudata lui mitră metalică își desfăcea una câte una petalele mecanice, încît în cele din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l făcea să-și împlinească mesajul. Și, deși fiecare sinapsă, lată ca Dardanelele, trimitea de pe malul asiatic spre cel european mii de corăbii de lemn cu pânze de purpură, încărcate cu sclavi, soldați, oi și butoaie, deasupra, pe cerul fremătător al Bizanțului, ardea un soare ce le lumina pe toate, aducîndu-le la ființă. Stăpânul lumii domnea și peste stăpânul trupului, al gândurilor și-al viselor de noapte. Ochiul lui Shiva inventă apoi pielea. O făcu groasă, moale și caldă, sprijinindu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și umbre adânci pe corturile dimprejur. Sub mângâierea unei adieri de vânt, încărcată de aromele primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
necunoscutele toate Îl duc și-l îmbie, mereu mai departe... Încerc să-l opresc din a sa derapare, M-ascultă tăcut, și-ndată dispare... Ca lacrima, roua, picătura de ploaie, Ca vântul năprasnic, ce ramu-l îndoaie; Și-aleargă el însuși, fremătătorul, Spre-a lumilor taină, să afle izvorul... În vise nocturne și fără iubire Ce nu pot descoase ne-nțelesele fire, Așa cum lumina scormonitoare, Ascunsă-n privire, adesea transpare...
DEPARTE MI-E G?NDUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83783_a_85108]
-
megaplex industrial. Slavă Domnului că e doar atât. Știi tu. O chestie care nu varsă otravă. O chestie care măcar e pro-păsări. Ar fi fost totuna dacă-l înjunghia. O luase spre ieșirile din fundul sălii. Se opri în mijlocul gloatei fremătătoare și o înșfăcă de braț. —Pro-păsări? Chestia asta? Ai luat-o razna, ce pizdamă-sii? Câteva capete se întoarseră. Robert Karsh, adâncit în cifre împreună cu doi membri ai Consiliului de dezvoltare, își ridică privirea din celălalt colț al sălii. Daniel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bluza mea, ca să-și amintească ce înseamnă un trup de femeie, uite așa, ca să se convingă că sunt făcută din carne și oase... Da, îmi amintesc, se reînsufleți Bart și palmele i se mișcară ușor peste trupul femeii, cald și fremătător, alunecând puțin în jos pe rotunjimile sânilor și rămânând nemișcate. Îmi amintesc, îmi amintesc, repetă bărbatul, și după asta ce poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
voal de mătase ca o mângâiere divină, care îi înfășura, ocrotindu-i. Bart își cobora buzele încinse mereu mai în jos, lin, fără precipitare, cu o rafinată pricepere, uitată și regăsită, în timp ce femeia îi apăsa ușor creștetul peste trupul ei fremătător și ar fi vrut să-l mai rețină, dar clipele treceau una după alta, precum apa unui râu peste pietriș, printre malurile povârnite. El îi aduse prinosul omagiului său fierbinte, zăbovind lângă sânii ei frumoși, catifelați și avizi de sărutări
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
șobolan într-un cadavru. Trebuie să te roadă până la os, până nu mai ai carne deloc si nu mai suferi. Până la urmă ajungi la capătul durerilor. În fața ferestrei, Iorgu încruntat privește afară în întuneric. E noapte, e liniște... Plopii înalți, fremătători din fața casei îsi scuturau frunzele îngălbenite de toamnă. Freamătul lor par glasuri omenești care povestesc întâmplări despre viața de demult. E trecut de miezul nopții... Iorgu, istovit de atâtea gânduri, căzuse într-un somn adânc si liniștit cu vise. ... Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
coline, În mijlocul unei grădini cu pomi fructiferi. Iadul ni se prezenta În Înveliș de rai. Pere aurii, mere roșii, lăcuite de lumina apusului, străluceau festiv În frunzișul Încă viu al copacilor. Am intrat pe o alee lungă, străjuită de plopi fremătători și de tufe de liliac, pe care toamna Începuse să-și etaleze paleta de culori. Flori Încă viu colorate păreau că nu se grăbesc să se ofilească sub sărutul brumelor, care Întârziau să apară.[...] Gardienii ne-au aliniat pe două
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
semnul acestui etern malentendu care însoțește "meseria" noastră și pentru care Cioran plătise cu "sînge și lacrimi". Eram la o petrecere, tocmai mă pregăteam, într-un colț al salonului, să mușc dintr-o chiftea arămie, când apare lângă mine, brunet, fremătător și intimidat, tânărul Ion Marin care mă întreabă: "Profit că vă întîlnesc, ați putea să-mi spuneți ce este fenomenologia?" Mi-a venit să-i răspund: Reflecția asupra situației în care tocmai mă pregăteam să mușc dintr-o chifteluță în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
M-am întors mai devreme, ușa era descuiată, pasul meu ușor, neauzit... În dormitor, pe divanul larg, mama se lăsa sărutată pe gât, într-un abandon dulce, permițând și mâinilor iubitului ei să-i călătorească leneș pe sub fusta largă, subțirică, fremătătoare... da, aproape răsturnată... Dânsul și-a dat seama primul de prezența mea naiv-cinică... numai ochi, interesată profund de ce ar fi urmat... de câtva timp descoperind albeața moale a coapselor materne, expuse cu indiferență, din obișnuință, prin casă, într-un capoțel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
ocupat de poet se datorează, în primul rând, acestor prefigurări și actualizări succesive. Pur și simplu, el a făcut înaintea altora (și, de obicei, mai bine) un anumit tip de poezie. Mai întâi, una la persoana I singular, a eului fremătător și expansiv, dimensionat, romantic, în sensul iubirii și proiectat în afară printr-o viziune a sentimentelor. Pe fundalul realist-socialist al epocii, cu stupida maculatură în care se proslăveau naționalizarea, cooperativizarea, stabilizarea monetară, îndeplinirea cifrelor de plan și se lichidau, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]