1,352 matches
-
Au găsit! De aceea sunt atât de ciudați și... normali în același timp. Noi, însă, căutăm pentru a căuta din nou, iar și iar, doar vom găsi. Ce? Magda Geană, clasa a VII-a B Timp de hlamidă albă Divin, fremătând diafan, valuri spumegând de fulgi gingași coboară tresărind la fiecare adiere de vânt. Fundal ametist bătând în azuriu admirabil de iarnă mitică. Poezia flamandă izvorâtă din capodoperele scrijelate pe geam de către gerulmiracol stăpânește pustietățile albe. Copacii goi, definind trupuri pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
În patul său, și Îl mângâia acolo unde ea Își pusese buzele. Oricât de mult o iubea, nu o imita Întrutotul. Se știa om cu frica lui Dumnezeu și nu Îl putea supăra pe Cel-de-sus sărutând fiara așa cum cu nările fremătând de plăcere făcea Marta. El nu dansa niciodată. Stătea țeapăn, În picioare, lângă scaunul doamnei Koblicska și nu o scăpa din ochi pe Marta. Ea Însă nu avea ochi decât pentru intelectuali. Din șirul lung de admiratori și iubiți, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fapt nu poza. Ea se arăta. Se revela. Și pictorul simțea acest lucru și se ruga lui Dumnezeu să-i lase Încă lumina ochilor În care Iolanda intra ca Într-un râu. Timidă la Început, Încercând apa cu vârful piciorului, fremătând, ducându-și mâinile la sâni pentru ca apoi să-și mângâie coapsele, liniștindu-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apă, toată rece, sărată și adâncă. M-am scufundată și am tresăltat pe altă crească, am auzit țipătul și uguitul pescărușilor, am simțit gustul și mirosul înțepător al valurilor. Soarele strălucea orbitor pe un nesfârșit cer albastru. În fața mea, oceanul fremăta kilometri după kilometri după kilometri, până la o îndepărtată linie a orizontului, unde albastrul se întâlnea cu albastrul. Haina și bocancii mei îmbibați de apă erau grei și încercau să mă tragă la fund. M-am gândit la picioarele mele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ofer direct ce-am trăit. Asta dă alt rost experienței mele. Bună-rea, cum a fost. Ajung la Șichy altfel decît dacă mi-ar citi o carte-două-trei. Și invers, îmi verific imaginea în ochii ei. Și-i ațintește pe gura mea, fremătînd din năsucul subțirel, cînd o surprind, cînd o șochez în stilul-dinamită. Am ajuns să-i spun lucruri pe care credeam că nu mi le spun decît mie. I-am povestit și depresia: cînd mă închideam în casă și mîncam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mea". Era foarte "ambarcat", cum ar fi spus Liselle. Prea sceptic, prea tăios cu confrații. Nici disprețul vanitos ca al lui Cezanne ("Tous mes compatriotes sont culs a cote de moi") nu se justifica. Interviul i-l lua o domnișorică fremătînd de admirație. Era ca și cum i se coborîse cuvîntul lui Dumnezeu pe creștet. Vreau să spun că se uita la Rusalin Pop ca la un altar. Mîinile le ținea a rugăciune: depuse pe pupitru și împreunate mai sus decît trebuia. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu știu cum ai să poți să zbori... Eu nu am jăratic să-ți dau! am râs către Hipogriful ce a început să necheze, răzuind cu gheara iarba de sub el, ca un cocoș ce se pregătește să-și ia avânt. Nările îi fremătau la auzul gândului meu năstrușnic, vizibil flatat de comparație. Câteva secunde mai târziu, survolam pe deasupra rezervației, lăsând în urmă, pe rând: casa cu patru coșuri a cotoroanțelor, vila cu cerdac a Zânei Zânelor, brazii din grădina Licornului, apoi dealurile, munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
degrabă, să rămână în cameră să citească, dar nu a protestat în niciun fel. În fapt, avea ideile ei bine formate, dar îi lipsea acel entuziasm al comunicării sau dorința de a împărți cu cineva. Mai precis, era sterilă, nu fremăta sau rezona la nimic, nici măcar la imaginea ei din oglindă, pe care simțea nevoia s-o consulte inacceptabil de des, vreau să spun, era complet întoarsă către sine. Totuși, când ne plimbam, mă lua aproape timid de mână, gest aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
roșu al drumului presărat cu mici smocuri de iarbă cu reflexe argintii; flori de câmp, de un galben sau albastru intens, se iveau din solul uscat, secătuit de clorofilă. Chiar pe margine, curgea șerpuit o caravană de frunze mici, ce fremătau ca niște vele prin aerul crispat al amiezii și oceanul de colb roșu. O flotă infinită de frunze mișcătoare purtau sub ele, abia perceptibil, complicate mecanisme nervoase și negre, ce-și croiau frenetic drum printre pietrele roșii și firele argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încerc din nou. Niciun răspuns... Mă întind iarăși pe spate în iarbă și aștept să curgă timpul. Timpul foarte gros ce pare că mi se prelinge lent din vene. Foarte aproape de umărul meu, convoiul de furnici înaintează febril și frunzele-vele freamătă ca niște bănuți de argint sub suflarea calmă a vântului. Urmăresc îndeaproape mișcarea lor, mecanismul mic, complicat și negru ascuns la baza fiecărei frunze mobile; observ șirul paralel ce se mișcă în sens opus, mult mai rapid, al furnicilor desfrunzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un exemplar nou și arătos al marelui scriitor. Totuși, la o privire mai atentă, pare că basmul se adresează mai degrabă cititorului adult decât copilului ce se străduiește să adoarmă. Nici aici regula nu se dezminte și copilul din adult freamătă puțin jenat la atingerea exemplarului cu penaj camuflat din brațele lui. Să-l ia pentru el, pentru copil, ce e deja destul de mare, oare îl poate duce acasă, cum va reacționa consortul, să-l arate copilului? Desigur, mai există posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație de trăiri și stări înălțătoare și coborâtoare pe care le presupune iubirea. Și astăzi Tanti Eugenia fremăta la auzul literei D cu aceeași intensitate din liceu când se striga catalogul, ca și cum i-ar suna un cor de îngeri. Catalogul, în care numele lor erau unul sub altul, întâi al lui, apoi al ei, este singura construcție viabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Mă reașez lângă îngerul ușor contrariat, gata să-și desfacă aripile. Ești un înger complet nesincer! îi mai spun. La fel de nesinceră ți-e înfățișarea; nu se poate spune dacă ești înger sau pasăre. Mă uit semnificativ la mâinile ce-i freamătă pe punga de semințe... Nici măcar nu mi-e clar dacă ești îngerul meu sau unul oarecare. Se pare că nu sunt binevenit aici! spune îngerul, desfășurând un pergament pe care era scribăluit în hieroglife, probabil, numele meu. Îmi indică cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în alb, chenarele geamurilor, coșurile de gunoi, zidurile, stâlpii, inscripțiile, gardurile, până la etichetele de pe sticlele cu apă fluidizată de energia spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
gros, dicționarele, gențile, penarele cu râs înfundat, pernele, fulgii din plăpumi, câlții din dormeză, rece, centrifuga mașinii de spălat, râșnița de cafea, mașina de tocat carne, rolele de la măsuța cu role râdeau șchiop, tremurau de râs flăcările lumânărilor de atmosferă, fremătau casele de păianjen de sub fotolii, tremurau faldurile draperiilor de catifea de atâta râs multicolor al tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la rândul lor oamenii erau gânduri învelite cu carne și piele pentru a le apăra de ce este dincolo de ele ca să nu le fie furate, sorbite, așa cum tocmai pățise ea, da, e drept că aceasta se întâmplase demult! Un gând muzical fremăta în ea ca și cum cineva străin, aflat înlăuntrul ei, începuse un cântec. Un cântec căruia nu-i înțelegea sensul. Linia melodică nu semăna cu a niciuneia cunoscute, auzite, trăite, dansate, repetate, până la obsesie, învățate ca pe o rugăciune încât și mecanizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
hrănești întreaga Suedie: somon afumat, smântână, dar și alimente obișnuite. Am luat ouă, brânză și mi-am pregătit o omletă. Într-un ungher, pâine: am pipăit-o, era din dimineața aceea. Am pus la prăjit câteva felii, nu fără a fremăta la gândul că predecesorul meu mâncase cu siguranță și el așa ceva la ultimul său mic dejun. În vreme ce devoram, auzii deschizându-se ușa de la intrare. Nici măcar nu-mi trecu prin minte să fug. Mirosea a pâine prăjită și a omletă, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe urmele lui Olaf. -Mulțumesc. Asta mă înduioșează. Am traversat Belgia, Olanda, Germania și în sfârșit Danemarca. Acolo, am trecut peste atâtea poduri și insule încât aveam impresia că mergem pe mare. Solul suedez ni se păru sfânt. Pneurile Jaguarului fremătară atingându-l. La Grand Hotel Vasa din Stockholm, am rugat-o pe Sigrid să-l sune pe Baptiste Bordave la locul de muncă. Formă numărul pe care i l-am dictat și activă difuzorul. -Vă rog frumos, aș putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pe capul lui Va, mare Încă de pe atunci și să aștepte rotindu-și ochișorii Într-o scurtă inspecție a odăii, până ce Zânița prindea sub aripa gaiței, cu ață de papiotă, un bilețel de răspuns către Victor, timp În care Va fremăta de plăcere, bucurie și teamă. Zoița nu pleca până nu era servită cu delicatesa casei, o bucățică de mămăliguță galbenă, ori fără să execute În zbor, două volte deasupra ogrăzii, În semn de salut și prețuire a aperitivului. Ajunsă „la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce fremătau ades și din care sforăiau arar, stârnind praful șoselei. Cu regretul că, deocamdată, nu se poate, Va se limita să urmărească atent ritmul picioarelor suple și puternice și În mod special ... cozile. Ah, cozile! Lungi, bogate și cu câtă grație
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
plin de jale și iubire, cu un ton inimitabil, sugrumat și plin de durere: -’Muța mamii, ’muța-mamii! Unde-i Viorița să vadă ce trandafir frumos are?! Va mângâia explorând fiecare picior al motanului, coada și mustățile, iar când atingea boticul fremătând și umed, se Înfiora de parcă un curent electric euforizant Îi străbătea tot corpul, corp care pentru câteva secunde era cuprins de un tremur pe care Sinan Pașa Îl aprecia ca fiind apogeul spectacolului și atunci ridica lăbuța dreaptă și foarte
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de el. Hai cu mine în bucătărie, se adresează gazda copilului. Dar... Vi-l aduc imediat. Gospodina pleacă cu Răducu și îl umple cu toate bunătățile. Cîteva jucării întregesc bucuria copilului. Abia tîrînd sacoșa, se întoarce la cruda realitate. Vasile freamătă a nemulțumire și nu se îndură să plece. Vreți să spuneți ceva? Dar, acolo, un bănuț... pentru copil. Pentru copil sau pentru băutură? Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sînt în formă. În timp ce vorbea, arunca cîte o privire la cuțitul de bucătărie, ăla cu zimți ca de seceră. Sosesc acuși, te claponește fata ta, o să te îngrași și o să arăți ca un porc fără fudulii. Nu putea asculta muzică, fremăta de nervi și imaginile din capul ei se succedau rapid, mai toate fiind scăldate în sînge. Îți dă fata nuntă, te face de gen neutru și apoi, după ce te vindeci, o să-ți dau... Rîde gîlgîit și este mulțumită de imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-n sus! Avea oarecum dreptate, imnul fusese construit pe motivul acelui cîntec popular dus În Palestina de unii dintre pionierii sioniști plecați din Moldova Înainte de 1900. Nu era Însă singurul imn național izvorît din România și Îmbrățișat de alții. Albanezii fremătau patriotic pe melodia lui Pe al nostru steag... La mijloc era una dintre farsele politicii secolului XX: după ce au ajuns la putere, comuniștii albanezi au avut nevoie urgentă de un nou imn național pe o muzică mobilizatoare. Era urgent, ardea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]