1,020 matches
-
Charlot... Sala a izbucnit în aplauze... A prezentat un Charlot pe care numai cineva din Europa răsăriteană îl putea ghici și înțelege. A vorbit despre solitudinea din filmele lui Charlot, așa cum reflecta ea solitudinea ghetourilor... l-au răsplătit cu aplauze frenetice... Cîștigasem o bătălie și o știam.” Mă adîncesc tot mai mult în lectura cărții. Mă fascinează formula neobișnuită a autorului (criticul) de a-și provoca personajul (subiectul) să povestească el însuși ceea ce ar fi vrut să spună ea despre el
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
celebra și frumoasa dansatoare Paiva. După aceste numere muzicale veni și rândul meu. De la primele acorduri, șoaptele care se auzeau înainte tăcură și lumea asculta cu mare reculegere. Am cântat mult Chopin și Brahms. Lumea izbucni la sfârșit în aplauze frenetice, iar principesa sculându-se de la locul său veni la mine și îmbrățișându-mă îmi zise: „Sie waren der Stern meines heutigen Programs.” Ceilalți artiști mă felicitară foarte sincer, iarHeinrich Grünfeld izbucni: „Herzgott, spielen Sie schön mein Kind!” După aceasta urmă
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
de aici nu mai e loc să vorbesc. Dar tăcerea mea poate fi luată ca o invitație la lectură). Sobre, fără nimic emfatic, ele uzează de numeroase formulări exemplare (de factură, nu și de manieră călinesciană, căci n-au nimic frenetic) transcriind nici mai mult, nici mai puțin decât echilibrul. O virtute pe cât de necesară, pe atât de puțin exersată, totuși, în critică. P.S. O observație pe care am preferat s-o fac aici, nu în corpul cronicii, e legată de
Principii și practici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4449_a_5774]
-
lături, și prin ele țâșnește tăvălugul negru al mulțimii. Ce-i? Ce s-a-ntâmplat? Cum nu-și putură răspunde, rămaseră nemișcați, strâns lipiți unul de altul, cu urechile și toate simțurile inundate de mișcarea aceea dezordonată și inexplicabilă, din ce în ce mai frenetică și vastă, ce se întindea și se-ntinse, cuprinzând curând întreg orașul și țara. CAPITOLUL 16 Era prima noapte, după atâtea amăgiri albastre și năluciri deșarte și ucigătoare, umplute numai de dorința ei pătimașă și de propria ei închipuire căznită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
frumoa-să, liberă de încorsetările specifice adesea unui discurs analitic: Carmelia Leonte nu este nici în structuralism (deși, printre numele citate, figurează un R. Jakobson) și nici în "impresionismul" critic: fraze precum "Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, frenetică unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Jocul oamenilor, în aspectele sale superioare, adică unde înseamnă ceva sau unde sărbătorește ceva, își are locul în sfera sărbătorii și în cea a cultului, adică în sfera sacră"5. Putem conchide că Emil Botta imaginează o lume exacerbată, colorată, frenetică, unde până și abstracțiunile cele mai impalpabile, cele mai nerușinate cu putință îți pot da cu tifla, te pot fenta într-un mod surprinzător, îți pot face cu ochiul, te pot linguși, îți pot înșela așteptările sau te pot ucide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
natură. Este tocmai ceea ce se întâmplă în lirica lui Emil Botta, care imaginează o natură fantastică, pierdută într-un timp mioritic, și totuși reală, adânc implantată în spiritualitatea românească. Botta încarcă natura, prin cuvânt, cu un semantism incredibil, exploziv și frenetic. Este o natură mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana Cosânzeana, Muma-Pădurii, Piaza Rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Pămănt de dl. Profesor? Sala s-a amuzat și a aplaudat. Evelin: Deci m-a primit ca pe un nemuritor care a venit să moară cu voi. Dar, în mod sigur, în inteligența unora au încolțit multe întrebări. Profesorul: Aplauze frenetice ca la teatru, și asistența așteaptă următoarea conferință. Aurora: Pauză! Evelin apartamentul îți stă la dispoziție să te schimbi. în laborator: Robo și Cosmos în fața unei table de șah cu piesele aranjate. Robo arătănd tabla de șah: Azi revanșa! Cosmos
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
autorul romanelor Coordonatele carteziene, Cearcăn, În noi e nădejdea!, Polenta, Pe ici, pe colo..., A uita-uitare, Olimp, pe loc repaus!. Nici chiar soția! Dar se va îngriji să nu aibă acces în camera lui de lucru! Duce acum o viață frenetică, lucrând zilnic, urmărind cu înfrigurare nivelul apei din borcane. În momentele rare de relaxare îi sună în ureche, de undeva, de departe, un cuvânt: murături, pe care îl alungă repede, ca pe o piază rea. Și se afundă din nou
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
locuri nepurtătoare de conotații cetățenești, cum ar fi „la birtul din colț“, „la ceas“ sau, pur și simplu revoltător, „la mine/tine/el/ea/noi/voi/ei/ele“ erau priviți cu suspiciune și riscau pe propria piele expulzarea din sânul frenetic al locuitorilor de pe aleea Muzelor. Aceștia însă se împuținaseră în ritm alert, de teamă că ar fi putut da nas în nas cu vajnicii apărători ai noii orân duiri, apărători care nu precupețeau nici un efort, fie el verbal ori de-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să-ți placă. îi fac să danseze pentru tine. Ăsta măreț și interesant subiect, nu prostiile ce-ați fotografiat voi de capul vostru. Nu le-am tradus asta lui Luc și Karin, care insistaseră să aibă scaune departe de mine. Frenetica moarte a lui Martin Heidegger En faisant la roue, cet oiseau, Dont le pennage traîne à terre, Apparaît encore plus beau, Mais se découvre le derrière. Apollinaire, Le paon în avion, bând vinul lor prost tras în sticluțe cu dop
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pereții unui clopot... cu dinți. Încercă să râdă în fața unei astfel de imagini, dar nu reuși... Din momentul în care simțise primele frisoane, panica se cățăra nonșalantă pe picioarele sale, pe șolduri, pe abdomenul mușcat de spasme, încetul cu încetul, frenetică, pofticioasă, prinzându-i inima cu degete metalice insensibile. Brusc, i se făcu poftă să fumeze, ca și cum ideea de trage fum în piept ar fi devenit soluția ultimă în calea înghețului anticipat. Reuși să scoată o țigară din pachetul mototolit. Găsi
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de mâncare și vorbește foarte puțin. Mă îngrijorează starea ei și mă tot întreb ce l-o reține pe Naoji la Tokyo. Fără îndoială că-și pierde timpul cu scriitorul acela, Uehara. În clipele astea o fi prins de vârtejul frenetic al orașului. Cu cât mă las mai mult pradă gândurilor, cu atât mai amară mi se pare viața. Dovadă că nu mă mai controlez e că încep să vorbesc aiurea despre trandafiri și despre copiii pe care nu-i am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pentru că urc cu liftul pînă la etajul al 18-lea și văd un aisberg de Manhattan / pentru că sunt făcută din Arcane dubitative" (ele ne gugălesc, sau adăugînd puțină literatură impulsurilor de moarte la etajul al 18-lea). Asistăm la o frenetică mobilizare a cantității încărcate de conștiința unei calități intrate în criză, ce tinde la o regăsire a arhetipurilor, la refacerea unei unități inițiale, dar dispersia nu poate fi depășită. Mișcarea împovărătoarei materii poetice e fatalmente centrifugală. Natura ca atare, proprie
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
fi întâmplător), pe care Moartea le urmărește din umbră și le sfidează cu un râs sardonic. Frământările - în căutarea unui rost, în alegerea partenerului, în înfruntarea suferinței și nenorocului, în acceptarea neființei - sunt însoțite de trăiri "fierbinți": neliniștea, anxietatea, agitația frenetică, extazul, transa și moartea. Trăirile sunt figurate prin mișcările dansatorilor și muzicienilor (care participă la jocul de scenă în straiele lor sumbre, de păsări funerare), prin sunete, costume, lumini și câteva obiecte cu încărcătură simbolică (scaunele, pomul vieții, ouăle renașterii
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
are darul de a evada din prezent în stații unde timpul se oprește. Cînd era copil, ni se spune în povestirea Strada Joagărului, urcîndu-se pe un gard, a găsit ușa cerului deschisă... sau, în povestirea Leagănul, spune că în balansul frenetic al scrînciobului toată lumea se răsturna: mașinile ajungeau pe crestele muntelui, caii în copaci și el, gimnaziastul intern, era cu capul în jos și cu picioarele sus, de parcă ar fi călcat pe cer; dar și de ce nu se putea elibera niciodată
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
2004, Schelete în dulap. Toate se constituie într-o excelentă istorie a tranziției românești, scrisă de doi "spectatori angajați" (un politolog american de origine română și un foarte caustic analist), adepți necondiționați ai valorilor democrației de tip liberal și susținători frenetici ai integrării României în structurile euro-atlantice. Chiar dacă, la vremea apariției acestor volume nu toată lumea a fost încântată de radiografiile precise pe care Vladimir Tis-măneanu și Mircea Mi-hăieș le-au făcut politicii dâm-bo-vițene, nici contestări foarte vocale nu s-au făcut
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
cele jazzistice și doar pe alocuri îngemănarea celor două genuri, practicând un raport variabil, în funcție de context, între proporțiile "jazz" și "simfonic". Așa era Oschanitzky: devorator de stiluri, tehnici, idei muzicale pe care le topea, forja, polisa în creuzetul personalității sale frenetice, torențiale. S-a născut la Timișoara în 1939. La început a cochetat cu muzica din ipostaza autodidactului. Apoi și-a instituționalizat vocația pe băncile Conservatorului bucureștean unde i-a avut profesori, printre alții, pe Mihail Jora și Constantin Silvestri. A
Talent și talant by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9801_a_11126]
-
ideologilor comuniști reprezenta astfel un atentat la statutul intrinsec al creației, "democratizarea" acesteia însemna înjosirea, trivializarea ei în chip deliberat, atitudini care, să recunoaștem, continuă a se răsfrînge în consumismul actual al unor importante segmente din mass media, în goană frenetică după rating... Amuzantă ni se înfățișează acum teza potrivit căreia "realismul socialist" ar dispune de un adevăr de uz propriu, "adevărul obiectiv", tranșant disociat de "atitudinea obiectivist-burgheză a adevărului integral". Pasămite adevărul are un caracter de clasă, neputînd intra în
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
autor la modă a ales calea exilului pe ultima turnantă (dar cine putea atunci să bănuiască?) a regimului comunist. Stabilit în capitala Franței, criticul a reușit într-un timp record să-și pună pe picioare o nouă carieră: de jurnalist frenetic al postului de radio "Europa Liberă" și apoi al "Radio France International". Între februarie 1997 și august 1999, Mircea Iorgulescu a realizat pentru postul de radio "Europa Liberă" emisiunea Oameni, destine, istorie. Săptămânal, realizatorul invita la microfon câte o personalitate
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
Acțiunea se desfășoară la începutul secolului, pe o durată de 40 de ani. Note de călătorie l Budapesta pare o superbă regină care ține sub largul ei malacov frumusețea unor monumentale edificii, cu largi bulevarde pe care circulă o populație frenetică. l Weimarezii încearcă, și reușesc, să facă din Goethe un titan, ceea ce și este. l Ca în fiecare primăvară, Plovdivul devine, pentru cîteva săptămîni, un epicentru al comerțului internațional. l Monumentul eroului necunoscut imortalizează numele unor partizani bulgari căzuți în
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
fi trebuit să devină vârful de lance al criticii optzeciste. Faptul că nu a devenit este rezultatul exclusiv al propriului său spirit ironic. Știut fiind că ironistul fiu al faptei nu e. După 1990, Ioan Buduca a devenit un gazetar frenetic. Săptămânalul de atitudine "Cuvîntul"este în mare măsură creația sa. Îmi amintesc și astăzi nopțile pierdute în tipografia de pe Brezoianu, ambiția febrilă a lui Buduca de a fi, în același timp, și redactor-șef, și secretar general de redacție, de
Profet în tristețea boemei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9006_a_10331]
-
cumva tocmai un apogeu al impersonalizării la care-l supune societatea modernă și pe care, pe cale pervertită, vrea s-o intensifice, s-o perceapă ca un triumf al nonidentității? "Cea mai tristă dintre toate plăcerile", așa cum o socotea Montherlant, călătoria frenetică (vicioasă?) a zilelor noastre nu e tocmai "plăcerea" în răspăr a despărțirii ființei umane de sine? Să urmărim însă firul considerațiunilor Anei Blandiana, care virează înspre confesiune. Autoarea mărturisește că pentru d-sa călătoria n-a fost "un antract al
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
lui Mircea Martin unui nou examen și unei noi înțelegeri critice. Adrian Marino este, încă din tinerețe, obsedat de construcția intelectuală masivă și sistematică. La articolele publicistice are alergie, contribuțiile "parțiale" îl deprimă. Din Destinul criticului tânăr (1945) se vede frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
de gulag sau de teroarea din lumea comunistă ajungeau și în presă, dar mulți dintre intelectualii din Vest (cei francezi, cu preponderență) preferau să facă abstracție de tot ceea ce ar fi putut duce la infirmarea ideilor stângiste ale căror susținători frenetici deveniseră. Paradoxul intelectualilor de stânga francezi era acela că, extrem de activi și sensibili la cauzele unor popoare din Africa și Asia, se făceau că nu observă dramele din imediata lor apropiere. Susținători fanatici ai Uniunii Sovietice, ei nu ar fi
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]