584 matches
-
de durată. Concepția fundamental antimimetică promovată de Lucian Blaga în teatru fundamentează și legitimează un nou tip de dramă, cu o structură proteică, urmărind să restituie teatrului românesc o suită de forme dramatice (misterul antic, misterul renascentist, drama expresionistă, drama freudiană, pantomima, tragedia antică, fresca istorică, parabola, jocul cu măști ș.a.). Tehnica „teatrului nou”, tendințele stilistice expresioniste, psihanaliza și mitul se întâlnesc pentru a defini un altfel de teatru, așezat explicit sub cupola poesisului, înscriindu-se cu promptitudine în tendințele majore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
acestui grup diferențele de opinie și-au spus cuvântul, "unii evidențiind elementul ludic (Roland Barthes în ultima parte a carierei sale, Jacques Derrida în comentariile la Mallarmé, Joyce sau Celan), iar alții preferând modelul agnostic sau confruntațional, derivat din teoria freudiană a refulării", cum observa Matei Călinescu în A citi, a reciti. Către o poetică a (re)lecturii. Din rândurile lor se detașează, prin importanța acordată subiectului și prin stilul extrem de personal, Gérard Genette, "acest structuralist ortodox, un inginer al textului
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anume l-a împins pe respectivul autor să parodieze acea operă. Inițial cititor, parodistul se orientează spre alegerea unui text anume motivat de un grad mai mult sau mai puțin ostil de identificare cu acesta. Înglobând unele idei din psihanaliza freudiană, Jauss extinde apoi sfera identificării la orice participant la lectura respectivului text. Iar identificarea poate fi, după caz, asociativă, admirativă, simpatetică, kathartică și ironică. În acest punct, studiul se leagă de teoria mai apropiată de noi, propusă de Matei Călinescu
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
repartiza ansamblurile de enunțuri, din perspectiva recurgerii la concepte sau la propoziții cu valoare axiomatică. V. demonstrație, epistemologie. D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. IO B BEHAVIORISM. Fiind o teorie psihologică (generată de opera freudiană și propusă de J. B. Watson, în 1913) orientată spre explicarea fenomenelor lingvistice, behaviorismul (numit și comportamentism, opus mentalismului) nu are o relație directă cu a n a l i z a d i s c u r s u
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
societății și să devină o formă de modelare a comportamentului lor. Această necesitate nu emană însă spontan din interiorul conștiinței (nu are, prin urmare, sorginte introspectivă), ci rezultă din acțiunea mediului social, care imprimă Supraeului (înțeles în limitele psihologiei abisale freudiene) anumite reguli, iar acesta acționează, la rîndul lui, asupra Eului. Modelarea de acest tip, realizată prin acțiunea (sistematică) a unei autorități și bazată pe influențare, devine optimă cînd creează convingeri fundamentate rațional și nu rămîne la nivelul unui factor coercitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
of North American English. Phonology and Phonetics, Mouton de Gruyter, Berlin, 2006; Principles of Linguistic Change. Cognitive and Cultural Factors, vol. 3, Wiley Blackwell, Oxford, 2010. Jacques LACAN (1901-1981), psihiatru francez, specialist în psihanaliză, unde interpretează coerent și original teooria freudiană, propunînd noi direcții de cercetare, reconoscute mai tîrziu prin ideile novatoare, proprii unui curent specific, lacanismul. Influențat de structuralism, este preocupat și de relația dintre limbaj și inconștient, relație relevantă și pentru analiza discursului. Lucrări de referință: De la psychose paranoïaque
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
acuitatea impresiilor conținute decât de ordinea cronologică și logica expunerii”, lipsa de unitate compozițională a tramei nefiind decât imaginea retorică a lipsei de coeziune a subiectului narator. În consecință, textul diseminează, într-un limbaj intens metaforic, fundamentele tematice ale psihanalizei freudiene, prilejuind derularea etapelor cardinale ale confesiunii analitice. Substanța epică - abandonul conjugal al tatălui, relația paradoxală între soție și amantă, nebunia Liei, tânăra iubită, regăsirea amanților și traiul lor promiscuu într-o Dobroge aproape pustie - joacă un rol secundar în această
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
de oameni înfiorați și gîfîind involuntar, cu transpirații reci pe frunte, cu părul zbîrlit sînt fascinați de acte violente în fața cărora, s-ar crede, ar trebui să fugă țipînd este o enigmă care la prima vedere dă crezare tezei originale freudiene a nenaturalului sinistru (das Unheimlich). Conform acestei teze, moartea, pentru care nu există nici un remediu cunoscut și care este destinul inevitabil al tuturor indivizilor, poate fi foarte bine "ascunsă vederii celor din jur", dar că însăși prezentarea morții ca pe
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Spinoza. El vorbește despre geometria emoțiilor, afirmând că o mare parte din emoțiile care ne pun în mișcare nu sunt încă cunoscute. Dar, când ajungem să le cunoaștem, le putem controla și îmbunătăți. Pe această filosofie se bazează și psihanaliza freudiană. Fiecare mișcare a naturii este strict legată de legi imuabile deterministe. Dorința copilului de a bea lapte este rezultatul foamei și setei, nu al liberului arbitru (Lettre 58). Omul însă are liberul arbitru în el, deci puterea de a decide
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
neurolog. Sigmund Freud Sofaua "de psihanaliză" Deși criticată, considerată fiind "pseudoștiință" și "hipersexism", deși respinsă de departamentele de psihologie ale vremii, psihanaliza realizează un salt înainte în cele trei domenii de cercetare a creierului: psihologia, psihiatria și neurologia. Anumite idei freudiene, ca, de exemplu, personalitatea orală, anală și "complexul oedipian" în dezvoltarea personalității sunt rapid acceptate. Concepția despre vise, ca purtătoare a dorințelor refulate, și psihodinamica feminină nu sunt confirmate de cercetările ulterioare. Carl Jung137, medic psihiatru, inițial prieten, colaborator și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
refulate, și psihodinamica feminină nu sunt confirmate de cercetările ulterioare. Carl Jung137, medic psihiatru, inițial prieten, colaborator și adept al teoriilor lui Freud, se izolează de el, refuzând să-i accepte sexismul. Critica lui Jung se adresează nu numai conceptului freudian, dar îl defăimează și ca persoană, dezvăluind legătura acestuia cu cumnata sa, Mina Bernays. Freud era un entuziast adept al lui Franz Clemens Brentano 138, aristotelian care ataca dogmele papalității și care vedea în psihologie știința fenomenului mintal, adică o
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Jackson Putnam 145, profesor de neuroștiințe la Harvard, îl invită pe Freud pentru o serie de conferințe de patru zile, după care organizează Asociația Americană de Psihanaliză. În 1912, Jung publică Psihologia inconștientului, din care se subînțelege separarea de concepția freudiană. Carl Jung137 își definește concepția ca "psihologie analitică". În anul 1923 Freud se îmbolnăvește de cancer (epitelioma), ca o consecință a fumatului de trabuc. În 1930, primește Premiul Goethe pentru contribuția la dezvoltarea psihologiei și a culturii literare a Germaniei
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
cocaină", descrie calitățile analgezice, propunând-o ca tratament în cazurile de dependență la morfină. Din păcate un număr de bolnavi au devenit dependenți de cocaină, încurajați fiind de articolele sale, și chiar au dezvoltat "psihoze de cocaină". Influențat de concepția freudiană, prietenul său, Fliess, otorinolaringolog, descrie nevroza nazală reflexă, care se dovedește a fi total falsă. Inconștientul este una dintre preocupările centrale ale freudismului. Freud vede în poeți și filosofi dovada influenței inconștientului și consideră că rolul lui este cel de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
colectiv, al extroversiei și introversiei. Acordă o mare importanță felului în care un lucru, ființă sau fenomen, se deosebește de altul, proces pe care îl numește "individualizație" și care joacă un rol major în dezvoltarea mentală a omului. Dezaprobă hipersexualismul freudian. 138 Franz Clemens Honoratus Hermann Brentano (1838-1917), filosof, psiholog și teolog german, studiază pe Aristotel și empirismul. El introduce conceptul intenționalității ca fenomen mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
preocupat de hipnoză și isterie. Concepția sa era că fiecare stare mintală are gradul său de conștiință și că râsul reprezintă aspectele sale ascunse. El vorbește despre empatia estetică (Einfühlung). 140 Wilhelm Fliess (1858-1928), medic otorinolaringolog german. Entuziasmat de psihanaliza freudiană, o aplică în profesia sa. Elaborează teoria periodicității vitale, a bisexualității înnăscute, ciclul sexual de 23 de zile al omului, relația dintre nas și sex, existența nevrozei reflexe nazale și posibilitatea tratării ei cu aplicarea de cocaină în nas. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a unui personaj istoric sau mitic sînt totodată capcane pentru cititori. Tindem să observăm doar ceea ce știm deja, doar dacă devierea de la așteptări nu este puternic întărită. Un caz amuzant este Oedip Rege de Sofocle. Datorită audienței formidabile a psihanalizei freudiene, îl "știm" cu toții pe Oedip. Este persoana cu complexul lui Oedip, desigur. Și-a ucis tatăl și a poftit-o pe mama lui. Dar nu este deloc așa. Personajul Oedip nu are un complex Oedip, din două motive opuse. În
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu pare a se fi diminuat din moment ce specialiștii științelor sociale, istoricii, psihologii, filosofii și media continuă să aplice, să dezvolte și să discute această noțiune. Termenul de identitate a fost introdus de către Erik H. Erikson, psihanalist, clinician, format în tradiția freudiană, care a dezvoltat o linie de cercetare spre sfârșitul anilor '30 și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, având o contribuție remarcabilă în problematica dezvoltării și socializării copiilor și a resorturilor identificării acestora cu părinții. Erik Erikson s-a
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
pe acest teren minat, aflat la granița dintre câmpul larg al biografiei și cel la fel de extins al operei "achiziții recente conjugate ale științei "eredității" individuale și colective (intrate după al Doilea Război Mondial în faza experimentală), pe cele ale psihanalizei freudiene, jungiene, lacaniene (ajunsă și ea de multe decenii în etapa confirmărilor experimentale nu numai de tip manifest "patologic", dar și "normal"), ale antropologiei explicit sau implicit totalizante a lui Mircea Eliade etc"32. Criticul va urmări în chip procesual asemenea
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Vasile Popovici nu e primul care luminează subterana psihologică a textului slavician. El o face însă îndoindu-se permanent de adecvarea terminologiei psihologiei în spațiul literaturii, și de aceea, chiar dacă conceptul celor trei arhipersonaje cu care operează amintește de departajarea freudiană a aparatului psihic (super ego, ego, id), nu e nici pe departe vorba de o suprapunere a acestora. Criticul pleacă, în construcția taxonomiei propuse, de la dihotomia ontologică (prezentă în limbă) între cele trei persoane (ego, tu și ille) pe care
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
ce o are ca obiect-subiect) i se datorează prefacerea interioară a personajului, chiar dacă la început ea nu e percepută decât la nivel subliminal. Profanarea bisericii este gestul prin care se face trecerea dintru-un plan în altul. "Ego-ul" (în accepțiunea freudiană) preia ceea ce această ultimă acțiune contra firii aduce la suprafață: frământări, angoase vechi, remușcări, sentimente refulate. Cu Dumnezeu n-ar fi voit să se strice, dar în condițiile date, Lică nu găsește altă cale de ieșire din impas: Dar nu
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
căutați voi!? Parcă popa și părinții au să-și mai vâre și ei nasul în treburile voastre? Ai s-o prinzi o dată într-un colț și oameni sunteți amândoi. Recunoaștem aici clare noțiuni de psihanaliză care au construit celebra teorie freudiană a libidoului. Psihanalistul avant la lettre care este Burdea nu reușește să convingă, ci produce o rană adâncă: Națl se cutremură în tot trupul; îi venea să-l apuce de piept și să-l scuture încât să-i clănțănească oasele
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
unui eveniment central, apoi își desfășoară experiența în cercuri concentrice în jurul fenomenului aflat în centru. Prin dialog și asociații libere se dau la o parte pojghițele memoriei pentru a demasca obsesia centrală: Eros sau Thanatos. În 1891, Hermann Bahr, un freudian, scria, trecând în revistă trăsăturile psihanalizei: "Noua psihologie va căuta elementele de bază [ale sentimentelor], lucrurile care se nasc în întunecimea sufletului, înainte să ajungă la limpedea lumină-acest proces haotic și chinuitor de plictisitor, al sentimentelor, care atunci când ajung în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
1.5. Clasificarea teoriilor despre motivație / 27 Capitolul II. Contribuții la studiul motivației / 31 2.1. Managementul științific / 31 2.2. Studiile Hawthorne și școala relațiilor umane / 33 2.3. Institutul Tavistock și teoria sistemelor socio-tehnice / 34 2.4. Teoria freudiană despre motivație /36 2.5. Teorii behavioriste despre motivație / 37 Capitolul III. Teorii de conținut despre motivație / 41 3.1. Teoria ierarhiei nevoilor / 41 3.1.1. Implicații practice și manageriale ale teoriei ierarhiei nevoilor / 44 3.1.2. Limite
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
conceptului de motivație, afirmând originea acestuia în filosofie și teologie. La începutul secolului al XX-lea motivația umană a fost considerată opusă instinctului animal, diferența fiind dată de liberul arbitru. Originea studiului motivației este atribuită în egală măsură darwinismului, concepției freudiene asupra motivelor și cercetărilor despre învățare realizate de Thorndike. Influența acestor trei școli de gândire se regăsește și astăzi în studiul motivației, domeniul fiind circumscris științelor comportamentale și sociale. P. Latham unul dintre cei mai cunoscuți "cercetători-practicieni" așa cum se autodefinește
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
interesul cercetătorilor, conducând la dezbateri, critici și dezvoltări ale cercetării. Capitolul II Contribuții la studiul motivației În acest capitol sunt prezentate abordările care au marcat începutul studiului sistematic al motivației muncii: managementul științific, școala relațiilor umane, teoria sistemelor socio-tehnice, teoria freudiană și concepția behavioristă. Opțiunea pentru ilustrarea acestor contribuții a fost determinată de impactul celor cinci școli de gândire asupra studiului comportamentului organizațional și implicit asupra pragmaticii motivării. De la managementul științific până la teoriile behavioriste, cercetările din perioada 1900-1925 contribuie la creionarea
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]