25,627 matches
-
decît o sută de ani; literatura, la o sută de ani, nu era nimic. Eu fac, deci, cercetare..." Care sînt fricile unui cineast care virează totul în roz (pal, nu bombon) și în variațiuni de "șabadabada", ca Lelouch? "Mi-e frică de suferință. În schimb, nu mi-e frică de moarte, pentru că eu cred că viața e un vis din care moartea ne trezește... Nu-mi plac filmele care se termină bine, nici cele care se termină rău. Îmi plac finalurile
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
sută de ani, nu era nimic. Eu fac, deci, cercetare..." Care sînt fricile unui cineast care virează totul în roz (pal, nu bombon) și în variațiuni de "șabadabada", ca Lelouch? "Mi-e frică de suferință. În schimb, nu mi-e frică de moarte, pentru că eu cred că viața e un vis din care moartea ne trezește... Nu-mi plac filmele care se termină bine, nici cele care se termină rău. Îmi plac finalurile care lasă o speranță. Aș vrea să se
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
două figuri umane, în particularul portretului lor: un domnitor spăimos și un dascăl patriot. Grigore-vodă Ghica, unchiul tatălui scriitorului și lui, naș, "pentru că nu-l tăia capul prea mult", se sfătuia "la o pricină"cu oameni de încredere, dar cu frica lui Dumnezeu, "după ce auzea pe fiecare în parte, se culca, dormea un somn bun și pe la miezul nopții se scula, aprindea la candelă făclia din Vinerea Paștelor de la epitaf, cădea în genunchi dinaintea iconostasului și se ruga lui Dumnezeu să
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]
-
bolnavului nu interesează. Dar toate astea nu justifică ignorarea unei componente esențiale: demnitatea individului. O valoare normală care nu apare nici pe tomografii, nici pe analizele de sînge, dar care contează, cred, imens. Umilit oricum de boală, de suferințe, de frică, pacientul are nevoie să fie tratat dacă nu cu respect, cel puțin cu politețe. Un tratament, se pare, depășit la noi de mult, de vreo șase decenii. Ce demnitate, mamaie, de asta ne arde nouă acum?!
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
utopiei și a finalității ei în crimă, motivul ușii etc. Dacă altădată Matei Vișniec miza foarte mult pe simbolistica decorului absurd, acum limbajul și personajele sunt mult mai importante, iar moartea pare să-l preocupe pe autor mai mult decât frica. Moartea gâlgâie în toată dramaturgia lui Vișniec - nici cele patru piese de aici nu fac excepție - mai mult, devine ea însăși o formă de existență, nu doar terifiantă, dar și plină de calm și resemnare. Dacă "morții patriei" din Recviem
Limbaj și moarte by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15147_a_16472]
-
22 noiembrie, ce ia forma perfectă a unui articol de dicționar. Citez însă din altul: "treceai peste stîlpii de înaltă tensiune pe deasupra orașului, dar n-am îndrăznit să te strig, să-ți fac semn, să-ți spun că mi-e frică de umerașele cu paltonașe, de portmantourile cu blănuri groase, de bărcuțele de hîrtie din congelatorul zanussi printre care zăbovesc foci cu priviri întrebătoare" (30 noiembrie). Extraordinarei îngrămădiri de obiecte i se adaugă peisaje urbane halucinante, topite în fizionomia unui personaj
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
de noiembrie cînd număram crăpăturile din asfaltul ud - noiembrie zdrențăros și ploios, noiembrie cu frunze galbene și dromaderi în vitrine - trebuie să-ți pui mănușile, e deja iarnă, mi-ai spus, degetele ți-au înghețat, tremuri de frig sau de frică mai ții minte diminețile, închisorile, zorile, mai ții minte scrisorile, luminile, reflectoarele, departe, foarte departe, pădurile în care se ascund ciupercile otrăvitoare, cu pălăriile lor elegante, seducătoare cu roșu, cu alb, cu oranj" (28 noiembrie). Am trimis pînă acum la
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
mișcări. Am fost rugat să mai rămân după ședință cu membrii prezidiului. Mă și gândeam că au de gând să-mi mai mulțumească încă o dată. Surprise! cum zic americanii. Boss-ul, colegul meu, s-a transformat în dușman. Îmi era frică să nu facă infarct. Explozia de violență și ură era mai mare decât cea pe care o văzusem în filmele "istorice" românești care evocau perioada de transformare a pătlăgelelor verzi în pătlăgele roșii și trecerea la lupta de clasă. M-
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
în veșnică șerbie, care în istoria lor de mii de ani n-au trăit nici un ceas viața în libertate, fiind cele dintâi care consideră democrația drept ceva absurd, ceva opus ritmului existenței... care nu sunt virtuoase decât atunci când le e frică de cineva...". Evident, orice asemănare cu locuri și situații cunoscute este pur întâmplătoare. Textul de mai sus nu poate fi interpretat nici rasist, nici denigrator deoarece a apărut pe timpul lui Ceaușescu, mare prieten și admirator al Orientului. În plus, autorul
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
viu, care ține de condiția însăși a scriitorului. Așa vede el adevărul lumii, în undire arhetipală (de aici, nevoia construcției, în interpretarea operei de rezistență, unor echilibre metodologice între pragmatică și metafizică): "Spaima de scris... Știu acum de ce mi-e frică să scriu... și amân cu tot felul de tertipuri - (precum acest turneu care începe să se transforme într-o aventură periculoasă). Scriind e ca și cum aș umbla la cuvinte, care dincolo de sensul și întrebuințarea comună, au o latură periculoasă - un fel
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina sa, înaintea reprezentației. Ora aceea în care fricile, angoasele, frustrările, invidiile, orgoliile se adună și macină. Ora în care ai siguranța că ești cel mai bun, inegalabil, incomparabil sau, dimpotrivă, suma nereușitelor tuturor actorilor din lume. Este un interval chinuitor, la care prea puțini dintre noi, spectatorii ne
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf. Les cahiers du chemin, nr. 29, 15 ian. 1977, reluat în Dits et ecrits). Nu are rost să continuăm
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
spală ochii un meci din Premier League cu un angajament teribil, dar fără faulturi, și cu goluri de C.N.N. (Să fim drepți: și golul din foarfecă pe spate al lui Cătălin Cursaru a fost de C.N.N.). Și să nu uităm: frica de pedeapsă pentru blaturi a adus fotbalul românesc la ora adevărului. De cîteva etape se joacă pe bune, dar prost. Se vede treaba că echipele din A erau mult mai apropiate ca valoare decît credeam: apropiate însă de U.M.T., nu
Stadioane și munți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15255_a_16580]
-
vecinătatea fraților ("cu ei aceiași pistrui îmbrăcam/ în lumea dosită sub pistrui rotunjiți/ în neînsemnata putere din brațe/ sub sternul îngust de fată-băiat// cu toții împărțeam o mîncare acrită/ sub pirita spartă a amiezii/ în același joc al ierbii căzute/ peste frica rotofeie de tata/ peste mine fată/ peste mine băiat"); prima menstruație ("Aș vrea să spun despre jena aceea/ sub razele ca o pensulă smulsă/ rîcîind vopseaua verde a porții/ despre jena abdomenului aproape scobit/ la cules de ceapă și roșii
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și al fricii de Judecata de Apoi, vine poate și de la observația țăranului în existența propriu-zisă a Blajinilor, cărora acesta le prețuia în primul rînd lipsa păcatului lăcomiei. E drept, că dacă-i potrivim pe blajinii din lumea cea de toate zilele cu
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși de curent, iar fiicele Indiei țipau de frica noastră, măcar că eram băieți mici. De atunci privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele sălbatic, știu, pot să spun cât de roșii sunt p. lor, - roșii ca focul... Astfel că acum vedeam Ialomița, altfel, de sus
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
Nu știu cum se făcuse, dar ne treziserăm fără lăutari. Mă aleseseră pe mine să mă duc într-un sătuc învecinat, să caut câțiva. Împrumutând o șaretă, - tocmisem un viorist și un țambalagiu. La întoarcere, ne prinsese ploaia aceia grozavă. Țiganii, de frică, să se apere, își puseseră instrumentele în cap. Dogite de atâta apă, vioara, țambalul mai ales, nu mai puteau să scoată un sunet. La un moment dat, se terminase și gazul lampant. Așa că toată noaptea se dansase în beznă, la
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
precădere piesele umoristice, uneori licențioase, din fabuloasa-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii paralele din Praga paralizată de frică și rușine după invazia sovietică și sinuciderea lui Jan Palach și a lui Jan Zajic. Elev, fusese constrîns, ca urmare a participării la protestele intelectualilor împotriva ocupației sovietice, să-și abandoneze studiile și să-și cîștige existența cu acea „sabie
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
ai voie să te ocupi de acest popor - ei sunt proprii mei fii”. Măreția, ca și vina seminției alese. Iudaismul caută uneori să-l facă pe Dumnezeu să opteze... Citim: „În mod deosebit, se susține că dacă omul este cu frica lui Dumnezeu, atunci el este superior îngerilor (s.n.). Concluzia: „Oamenii drepți sunt mai presus decât îngerii oficianți”. Calitatea supremă a unui popor de a pune pe primul plan Omul, venerându-l fără limită pe Cel de Sus. Încheiere: „În viața
Situația îngerilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13456_a_14781]
-
1956. Supraviețuirile 2 continuă, cronologic, povestirile din cartea anterioară, Rămășițele mic-burgheze, mergînd pe firul biografiei transformate-n ficțiune a lui Oscar Rohrlich, devenit Radu Cosașu printr-un ultim exercițiu de enigmist amator, la ceva vreme după ce enigmistica fusese interzisă de frica spionilor. Grăjdar schimbul doi o are-n centru pe inenarabila bunică a naratorului, venită să-și vadă nepotul în armată (la cavalerie, în același loc unde-și făcuse stagiul militar și tatăl lui) și însoțindu-l pe acesta la seviciul
„Adevărul integral” al ficțiunii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13433_a_14758]
-
o masă de taină pe vârful Moldoveanu (2543 m), însoțiți de o companie de vânători de munte, vreo câteva blindate și, pentru orice eventualitate, o escadrilă de MIG-uri funcționând pe bază de Stalinskaia în loc de kerosen, - că ele au o frică de înălțimeeee... Sau, poate nu, fiindcă la experiența de ministeriat a domniei sale, știa ce spune atunci când se încontra cu domnul ministru Mircea Beuran, care susținea că o mulțime de instituții școlare nu sunt pregătite din punct de vedere igienico-sanitar pentru
Omagiu partidului și conducătorilor by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13479_a_14804]
-
cu literarul și să nu mai realizeze îndepărtarea. Andrei Peniuc scrie simplu, direct, din doar câteva versuri, fără volute retorice, fără prea mulți tropi, de fapt, niște notații continue a unor gesturi, gânduri, stări decupate astfel din cotidian. Singurătatea, tristețea, frica, lipsa și nevoia de comunicare cu ceilalți sunt stările acestei poezii scrise în cheie minimalistă, cu un lexic redus și fără pretenția de a explora, necum a epuiza, starea respectivă. De aceea poemele se succed scurt, aproape identice, într-o
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
obosit să le explice jucătorilor noștri că, într-un stil verificat de multe ori de istorie, aceștia au triumfat prin insistență atunci când adversarii lor începeau să se culce pe lauri. Ca simplu microbist, cred că victoria ne-a scăpat din cauza fricii subite care l-a cuprins pe Iordănescu. În loc să-și încurajeze echipa să lupte până în ultima clipă, să pună în pericol poarta daneză, el a recurs la o șmecherie joasă: a mers pe ideea „ciupirii” câtorva secunde, dovedind, în felul acesta
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
pericol poarta daneză, el a recurs la o șmecherie joasă: a mers pe ideea „ciupirii” câtorva secunde, dovedind, în felul acesta, că el, cel dintâi, nu credea în echipă. S-a produs, atunci, un subtil dezechilibru, o eliberare instantanee de frică a danezilor. Ca la un semnal, scăpați de obligația de a-l marca pe cel mai periculos jucător român, s-au repezit în careul nostru și a urmat ceea ce am văzut cu toții. Privită la rece, „tragedia” eșecului de la europene nu
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
care întrunesc condițiile ridicolului. Cel dintîi grup al unor astfel de fenomene e dat de meschinărie și slăbiciunea morală care aspiră a se impune drept măsură și forță, dar sfîrșesc prin a-și divulga precaritatea. Sînt menționate aici lenea, comoditatea, frica, lașitatea, limbuția, mania bîrfelii, avariția. În al doilea grup greutatea cade pe „orbirea omului față de greșeala sa sau pe tendința de-a o ascunde”. Inventarul acestor defecte gravitează în jurul neroziei conținînd pretenția de inteligență, din care derivă încăpățînarea, impertinența, înfumurarea
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]