823 matches
-
-l atinge pe celălalt. Ne făceam curte în cel mai firesc mod. Trecu o zi, trecură două, ne luam cu casa, una, alta. Și a treia zi o petrecurăm afară, la un picnic în curte, sub cerul liber. Ascultând conversațiile frivole între cele două familii, eram mai tăcută în ziua aceea. Ei ar fi zis că mi-e rău. Chiar m-au și întrebat dacă mă simt bine. Eu am pus aparenta mea apatie pe baza oboselii. Atunci Angi, nelămurit cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
omenirea veacului XX, pretinsă civilizată, să nu combată reclama de bâlci ce se face cremațiunii"212. Aici rolul Bisericii devenea fundamental, această instituție având datoria sacră de a străjui tradiția și "să lupte cu ultima energie împotriva oricărei înnoiri absurde, frivole și vătămătoare de suflete"213. Deși aprecia deciziile sinodale din 1928 și 1933, ce au avut un rol de descurajare a cremațiunii, Mihălcescu opina că aceste măsuri erau încă insuficiente. Acest fapt se datora acțiunii cremaționiștilor care dibuiseră alte mijloace
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
noua civilizație a imaginii", tot ceea ce face trimitere la banalitatea și la prozaismul cotidian și le afișează cu complezență iată ce trebuie să-i învețe pe elevi profesorii aserviți actualității, dogmei sociale, preschimbați în telespectatori, deveniți la fel de receptivi și de frivoli ca și ei. Căci adevărul concret al acestei întregi mișcări poate fi rezumat în felul următor: puterea intelectuală și spirituală asumată în mod tradițional de cei care, înfăptuind în ei marea mișcare de auto-sporire a vieții, își iau drept sarcină
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
său Iacob - și convingându-se, ca și Charles de altfel, că povestea cu nunta avea să se lungească și să devină tot mai complicată, dădu la iveală un caracter antipatic, de june favorit prost crescut și plin de o aroganță frivolă; ceea ce foarte anevoie Înghițeau gravii hidalgi spanioli, mai cu seamă În legătură cu trei aspecte care pe atunci erau sacre: protocolul, religia și femeile. Nici nu vă mai spun la ce afronturi avea să se dedea cu timpul, la el În țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
evită refuzurile drastice,șarjele dure, "năduful", nu mai puțin aparatul d-sale negativ funcționează în permanență. Starea celui ce se simte uneori un erou cehovian, cuprins de tristețea difuză a efemerului, marginalizat față de "prietenii" ocupați cu "tot felul de chestii frivole", n-ar putea fi plauzibilă fără un resort al onestității, care să indice "unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna". Există moraliști cinici, dar acum avem a face
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
adesea, un mod de a trișa, care încearcă să se ascundă)." Câți dintre criticii români serioși, cu bună pregătire teoretică, și-ar putea începe o carte sobră prin exemplul cutărui sportiv de rangul al doilea fără a părea, prin aceasta, frivoli? Și, pe de altă parte, câți dintre publiciștii sprinteni care activează în presa de la noi ar reuși să radiografieze o paradigmă de asemenea amploare fără a risca să-și dezvăluie petele albe din bibliografie? Din această DILEMATEC| nu puteți ieși
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7007_a_8332]
-
născut într-un sat din cele mai mizerabile, ai crescut într-o colibă de paie" (Scris. IV, aprilie 1836), se adresează autorul lui-însuși. "încă tînăr, încă fraged, studiul, lectura și meditațiunea în singurătate îmi fu delectațiunea ordinară. Jocurile tumultoase și frivole ale consoților nu mă atrăgea, cutezanța nicecînd predomni în caracterul meu. Pentru taciturnitate toți mă negligea, nimeni nu se interesa de mine" (Scris. I, iunie 1835), își continuă prozatorul autoportretul foarte puțin măgulitor. Numai că, vorbind despre lipsa "cutezanței", el
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
Ťclanțăť./ Pentru ei a ajuns un tic:/ Se gândesc doar la vacanță."; "Ei fac politică de paie/ Fără un crez sau ideal./ Ei speră pensii mai Ťbalșoaieť/ Și vile-n munți, pe litoral..." (Emil Șain). CONFUNDAREA LITERATURII SF CU FOLOSIREA FRIVOLĂ A TERMINOLOGIEI ȘTIINȚIFICE. "- Ia uite, a zis cu voce înăbușită nr. 7, acesta este sau pare a fi chiar protouniversul concentrat într-un microquasar, comprimat într-o sferă, cu toate nuanțele cromatice dintotdeauna... - Aiurea! l-a bruscat nr. 4. Nicidecum
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
actul atroce. Nu știu dacă există un film românesc care să arunce mai multă disperare decât acest film, fără nicio retorică, fără nicio morală. Poate tocmai de aceea, prin prisma acestui film, grupajul filmic al Epocii de Aur pare cumva frivol, inconsistent, făcut să amuze. Riscul cu noul film este tocmai acest amuzament, sesizarea situației absurde se face fără dificultate, comicul de situație, mai mult decât cel de limbaj satisface ușor un public care nu cunoaște câtuși de puțin ceva despre
Trăind decenii de împliniri mărețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6850_a_8175]
-
din același registru stilistic, ca de la Cer la Pământ. Interpelarea lui Dumnezeu de către Tudor Arghezi impresionează printr-o subtilitate a simplității, prin arta de "a scrie pe dedesubt", în timp ce la Shaul Carmel invocarea dezinvoltă a Atotputernicului eșuează într-o șuetă frivolă, de un remarcabil prost-gust: "Doamne,/ Te-am văzut ieri pe stradă,/ Mergeai pe jos și zâmbeai./ Te-am recunoscut/ Printre necredincioșii tăi,/ În mulțimea care forfotea,/ Care mișuna/ În stânga și-n dreapta,/ În dreapta și-n stânga.// Te-am recunoscut/ Pentru că
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6857_a_8182]
-
contra Wagner (1895) au apărut într-un moment cînd Wagner plecase deja în lumea valkiriilor (1883), ceea ce i se poate reproșa retrospectiv este tocmai ușurința cu care lovea într-un simbol pe care îl prețuise. Cînd ajungi să faci calambururi frivole pe seama orașului compozitorului (Bayreuth, bereits bereut - "Bayreuth, de pe acum regrete"), cînd nu te sfiești să-l prinzi în carcasa celor mai defăimătoare epitete, spunînd că Wagner este "un bătrîn vrăjitor", "un șarpe cu clopoței", "un actor cabotin", "artistul decadenței germane
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
cadru simandicos de scorțoasă înfățișare doctrinară, și anume istoria filosofiei cu personajele ei. Ambii autori sunt suficient de deștepți ca, studiind cîteva tomuri de istorie a filosofiei, să extragă din ele teme ce pot fi exploatate umoristic, dar și destul de frivoli ca să lase impresia că filosofia se mărginește la un șir de teme insolubile în fața cărora singura atitudine cuvenită e surîsul condescendent. Oricum, ce obțin în final este o colecție amuzantă de glume avînd ca obiect una sau alta din constantele
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
mai firească reacție la dispoziția malițioasă a celor doi autori este o dispoziție identică: nu le iei în serios ideile și tratezi cartea în termenii cuveniți umorului afișat în ea, etichetînd-o drept o broșură facilă scrisă de două spirite iremediabil frivole, foarte nimerită să fie citită în tren sau în orice alt loc unde, fără o atmosferă de divertisment lesnicios, timpul trece mai greu. Un detaliu ce ține de istoria cărții este că, după ce autorii au fost refuzați de patruzeci de
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
Și cînd acolo, bucata asta de om cu înfățișare bonomă, pe care numai văzîndu-l și te aștepți să toarne bancuri din el cu toptanul, bucata asta de om îți dă peste cap așteptările, și te răscolește la propriu. În loc de giumbușlucuri frivole, Dan Puric vine cu înțelesurile unui mesaj tragic. În loc de poante dătătoare de bună dispoziție, Dan Puric te încarcă cu o undă de înfiorare creștină. E atît de direct și fără de perdele în ceea ce spune, ba chiar atît de neduplicitar în
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
din ochi, de teamă să nu fugă, gîndul pe care tocmai l-am înhățat". Să fie toate acestea simple manevre pentru a acoperi lacuna morală a timidității? Sau o "despărțire" de Noica, prevăzută cu ingredientele naturii unui ins pofticios și frivol, ale unei sfidări recuperatoare pe seama perioadei de "constrîngere", fie și "blîndă", a uceniciei în turnul de fildeș al intelectului fără rest? O "eliberare" celebrată cu un belșug de focuri de artificii?
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
echilibru cu armoniile și cacofoniile lui fără însă a distruge totul pe final fie prin tragic, fie prin pantagruelicul, nimicitorul hohot de râs. Din acest punct de vedere, povestea din Vicky Cristina Barcelona poate părea una ușoară dacă nu ușuratică, frivolă pentru cei lipsiți de umor, spusă de un Narator (Chrsitopher Evan Welch) cu o voce temperată, care știe să se distanțeze și care poate fi un alter-ego perfect al regizorului, tonul vag-ironic sună ca o veche și șoptită melodie woodyalleniană
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
însă căutarea a ceva nou, nu promite un sfârșit și nici fericirea. Într-un fel, ea este cea mai câștigată din această experiență pentru că își definește măcar o posibilitate de explorare. Încheind pe un ton voit de lejeritate, de escală frivolă într-o țară exotică, Naratorul lasă să se întrevadă cruzimea experienței turistice care lasă loc unei resemnări prăfoase sau unei căutări fără sfârșit. Și aici avem sarcasmul lui Woody Allen trecut prin nenumărate filtre pentru a deveni din otravă sirop
Antonio, Elena, Barcelona by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7460_a_8785]
-
-i ia un interviu, iar ex-președintele american acceptă din mai multe considerente. Pe primul loc se află banii, David Frost oferă aproape dublu față de cei de la CBS, în plus și pentru faptul că omul de televiziune este privit ca un frivol playboy inofensiv - oroare!, poartă devirilizanți pantofi italienești fără șireturi - ar constitui un bun prilej pentru Nixon de a-și relansa cariera politică. Iar interviul reușește în măsura în care îi trage lui Nixon de sub picioare și ultimul covor pe care-l mai avea
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
variante valabile. O variantă deprimant de mediocră, potrivit căreia druizii au fost niște filosofi care nu au scris nimic și care au dispărut din istorie înainte ca romanii să cucerească Galia. Acesta e adevărul gol-goluț despre druizi. Restul e fantasmagorie frivolă născută din delir de imaginație romană, sporită apoi de elucubrațiile ulterioare ale făcătorilor de scenarii de film. Situația, să recunoaștem, e aporetică: pe de o parte, fantasmagoria e rea, fiindcă face din druizi niște căpcăuni inteligenți manevrînd tainele universului, pe
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
când era deja târziu, când eram la mulți kilometri de persoana care a pus-o. O întrebare care, în momentul rostirii, nu mai avea nevoie de răspuns. Sau poate că nici nu era o întrebare. Poate era doar una din frivolele provocări pe care femeile inteligente știu să le încarce de sensuri. Întrebarea vine din adolescența târzie, dintr-un oraș străin, într-o casă și cu o fată la fel de imprevizibile: eram la șes, dar eram pe înălțimi. Ne despărțea totul. Speranță
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
ca, în virtutea unei alegeri simbolice, femeia să fie aleasă drept ținta supremă a trofeelor cîștigate. În acest caz, luptele sunt purtate în numele madonei lăuntrice și toți laurii trebuie să fie aduși plocon la picioarele ei. În fine, ultima categorie, fatal frivolă în comparație cu primele două, e cea a iubrii curtenești. Tipul acesta apare în urma erodării autorității ecleziatice și aristocratice. Constrîngerile se îmblînzesc, rigoarea se înmoaie și pe aceste fundal apare figura seducătorului liric, a cărui țintă este ademenirea femeii prin flatarea ei
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
contesta în fața unei instanțe de judecată, situație în care s-ar încălca în mod flagrant și nelegitim drepturile și libertățile fundamentale și dreptul de acces la justiție. Or, reclamantul nu a promovat acțiunea pe baza unor considerente discreționare ori frivole, ci justificate și rezonabile, situație în care menținerea restrângerii drepturilor și libertăților fundamentale prin măsurile atacate, fără posibilitatea de contestare a acestor măsuri, apare ca fiind cel puțin excesivă și arbitrară. Reclamantul a învederat că la data de 12 aprilie
SENTINȚA nr. 99 din 13 iulie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/259231]
-
pestriță, care este menită exclusiv degustării estetice, în nici un caz amuzamentului burlesc. Dana Percec are o vervă mustoasă de spiriduș cinic, în vreme ce Ciprian Vălcan excelează în istorii funambulești și în invenții onomastice. Și cum ludicul nu cere neapărat un temperament frivol, volumul de față se hrănește dintr-un timbru de seriozitate evidentă, atîta doar că senzația n-o capeți decît treptat, după ce ți-ai dat seama că orgia futilităților e chiar bazarul de promiscuități de care te lovești pe stradă. Iadul
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
de 50 de ani, face obiectul unei fixații erotice, din partea „salvatorului" care-i recuperează portofelul și-l predă onest la poliție. Iar acest portofel, ca în celebrul basm, ține locul condurului Cenușăresei, mai ales că filmul începe cu preocuparea aparent frivolă, parte a unui hedonism rafinat, a lui Marguerite de a proba pantofi într-un magazin tocmai pentru „mângâierile" celei care-o ajută să-i încalțe pe rând. Evenimentul declanșator se află undeva aici, pentru că plecând de la magazin poșeta îi este
Parfumul uitat al ierburilor sălbatice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6188_a_7513]
-
Gheorghe Grigurcu A fost Blaga un Don Juan? In pofida unei conotații frivole a termenului, am putea socoti că da. Rămîne să stabilim profilul donjuanesc al personalității sale, drept care vom recurge la disocierea pe care exegetul spaniol Ramiro de Maeztu a operat-o în cadrul categoriei. Potrivit acestuia, „adevăratul Don Juan" e cinic, infatuat
Muzele lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6277_a_7602]