640 matches
-
să risipească temerea că, din cauza avalanșei televiziunilor, cinematografia a răposat -, o altă temă implicită e mult mai importantă: mutația mentală pe care televiziunea a adus-o în psihicul omenirii. Mutația aceasta poate fi definită prin patru trăsături: cultura de masă, frivolitatea, accelerarea și cinefilia. Să le luăm pe rînd. Cultura de masă e ceea ce deja știm cu toții: răspîndirea unor tipare facile într-o omenire care se regăsește în pseudovalorile difuzate. Dincolo de omogenizarea tiparelor și de uniformizarea gîndirii, ceea ce este izbitor în
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
de meduză atîrnînd în jur te simți oarecum încolțit. O centură de monitoare ce ne scaldă mintea în culori fermecătoare, modificîndu-ne încetul cu încetul obișnuințele. Mutația constatată de Lipovetsky și Serroy e profundă și radicală, iar principala ei consecință e frivolitatea. }ine de o fatalitate a imaginii televizate ca ea să nu atragă atenția decît dacă predispune la plăcere. Prin urmare, toată industria mediatică are două pîrghii din care își trage elanul: divertismentul și publicitatea. Logosul culturii a fost înlocuit de
Cu mintea scăldată de ecran by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7843_a_9168]
-
coboară însă niciodată la o treaptă grosieră, ci rămîn pe fundalul personalității care le emite precum mostre de rafinament. O sapiență a rebours se compune din asemenea notații ale unei instanțe ce-și asortează contrarietatea cu un grăunte de părelnică frivolitate: "Din experiență proprie și din observarea semenilor mei, eu cred că noi, oamenii, suntem cu toții funciarmente proști, cu următoarea deosebire, care este capitală: unii dintre noi se deșteaptă din cînd, pe durate și la intervale variabile". Sau, pe același subiect
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
precizarea se face, cu totul firesc de astă dată, pe pagina de gardă. Împrejurarea poate fi interpretată, în defavoarea autorului, ca un puseu de vanitate - în cazul în care el ar fi cerut acest lucru - sau, încă mai neconvenabil, ca o frivolitate. (Despre nevoia prezenței unui redactor de carte, dar și despre responsabilitatea acestuia, vezi și articolul Redactorul de carte, în România literară, nr. 40/10 octombrie 2008, p. 10). N-am scris rândurile de față biciuit de cine știe ce susceptibili tați exacerbate
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
prin adîncire în ea. Dominique Bauby va muri la aproape doi ani de la episodul accidentului vascular, fiindu-i dat să scrie o carte cum nu bănuise nici el că va scrie vreodată. Căci profunzimea inspirată de boală îi va răscumpăra frivolitatea din rîndurile revistei Elle, încărcîndu-l postum cu aura unui îngropat printre vii. "Oare există undeva în tot cosmosul acesta niște chei care să deschidă costumul meu de scafandru? O linie de metrou fără punct terminus? O monedă suficient de puternică
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
lepădîndu-se de muțenie și începînd să vorbească cu o ușurință bizară de luminat misionar, pantomimul acesta inepuizabil e cel mai bine vîndut autor din România. Dar cum detaliul vandabilității nu înseamnă în sine mare lucru, te-ai fi așteptat ca frivolitatea mesajului său să fie pe măsura succesului de care are parte: mărunțișuri pe potriva mediocrilor viageri, aluzii obscene pe gustul amatorilor de scheciuri, sau glumițe de sezon înfățișate în zimții înțepători ai expresiilor argotice. Într-un cuvînt, chiar lepădîndu-se de pantomimă
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
Dan Puric și-a schimbat în mod izbitor condiția, sărind parcă peste propria umbră, precum un electron care, săltînd de pe nivelul energetic al scenei artistice, s-a ridicat pe orbita popularității naționale. Detaliul crucial este că notorietatea lui nu are frivolitatea de moment a vedetelor la modă, ceea ce înseamnă că celebritatea nu-i depinde de acea logică a caruselului mediatic în virtutea căreia un nume nu există decît atîta vreme cît apare în public. În plus, Dan Puric nu este dependent de
Pe orbita popularității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7447_a_8772]
-
care-l speculează cu mare abilitate acest terț feminin. Recomandându-se drept Ana (Maria Dinulescu) - un individ bizar, șoferul de camion Ionuț o numește însă Violeta, ceea ce aruncă în incertitudine identitatea ei -, inițiază un joc de seducție elaborat sub aparenta frivolitate inofensivă, un joc în care instinctul o conduce infailibil către vulnerabilitățile cuplului aflat în derivă, supus unei puternice presiuni psihice. Rafinamentul lui Adrian Sitaru constă în felul în care conduce acest confuzionism nevrotic, acest război psihologic, iar camera servește rupturilor
Cârligul și peștele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7579_a_8904]
-
fața Paradisului și o scaldă într-un extaz discret, fără patetismul-grimasă al conglomeratelor din climate fosforescente. Th. Pallady, răsfrânge în sufletul și-n arta sa Parisul. Adevăratul Paris, nu Parisul parizian din care străinii și-au făurit o imagine de frivolitate: clinchete și foșnet de mătasă, culori vii, bazar persan, carte poștală colorată care se veselesc, prin cabarete, până la ziuă. Parisul grav, cu surâs melancolic, mai mult al frunții decât al buzelor, Parisul cărților și-al pietrelor auguste. Lumină a cărei
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
o permite ex-soldatul, unde acesta defilează cu păcatele minore ale unui caracter de cremene de îți vine să scaperi cu ea pentru a-ți aprinde o havană. Acest american cu un simț năpraznic al proprietății nu cunoaște toleranța, dar nici frivolitatea, trăiește cu un deget pe trăgaci și cu o mână pe cutia de bere, este ordonat, disciplinat, cu biblia muncii la capul patului, îi detestă pe toți străinii care populează America și are un dispreț imens pentru noua generație. Cam
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
care să ridicăm fruntea în căutarea unor motivații înalte. Nu ne-au mai rămas decît dehiscențele, tendoanele și zgîrciurile de sub piele. La ele apelăm atunci cînd ni se cere să explicăm iubirea, și tot ele sunt sursa motivațiilor noastre. Rezultatul: frivolitate, vulgaritate și deriziune. Cum frumos scrie Ioan Pânzaru în prefața volumului - o prefață al cărei nivel intelectual îl depășește pe cel al Jean Verdon: Concepția noastră despre viața sufletească este întemeiată pe inginerie. Dacă sunt deprimat, iau Magne B6, ca să
Între cavaleri și trubaduri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7469_a_8794]
-
un flagrant care va nenoroci viața unui adolescent, șansa sa se joacă în zona evidențelor, dar și a posibilităților de a deturna atenția de la el, către o serie de potențiali infractori. Cuvintele cântecului scapă de sub incidența situației concrete, au o frivolitate intolerabilă, însă nu cântăresc în niciun caz în ciuda melodramaticei situații dramatice. Confruntarea finală ne aduce față în față un admirabil păpușar al cuvintelor, un "dialectician", șeful de poliție, Anghelache, și subalternii săi, Cristi și nea Nelu. Cristi refuză flagrantul, iar
Polițist, dubitativ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7163_a_8488]
-
comoara pe care o deține. Din start, asupra lui Matt operează două forțe, una a autoconstrângerii eticii protestante prin care banii trebuie înainte de toate câștigați prin forțe proprii, iar alta a unui libertarianism pe care-l respiră întreaga insulă, o frivolitate care și-a pus amprenta asupra soției sale. Soția, Elizabeth King (Patricia Hastie), a suferit un accident grav în urma unei ieșiri cu barca și se află într-o comă profundă: doar aparatele medicale o mai mențin în viață. Chinuit de
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
rolul de tată cu toate dificultățile care decurg aproape programatic după o absență îndelungată, serie de clișee agreabile, situații neprevăzute și încălcări flagrante ale protocolului. Scottie trăiește sub masca egoismului infantil sentimentul abandonului, Alexandra ascunde sub atitudinea hipsterică nemulțumirea față de frivolitatea mamei care-și înșela soțul, una vorbește urât, alta se îmbată ocazional. Niciunul dintre gesturi nu frizează o apocalipsă a educației middle class-ului american, ci doar puțin dezinteres ocazionat de o bunăstare confortabilă. Din punctul în care află că
Dramă în Hawaii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4920_a_6245]
-
citesc greșit, dar nici ei nu se înșeală în privința consecințelor: știu că cititorul modern este tot mai înclinat, odată scutit de predica preotului, să nu mai țină seama nici de lecția moralistului și să se delecteze pur și simplu cu frivolitatea unor ficțiuni fără nicio virtute educativă, etică sau de vreun fel. În fine, cenzorul politic își apără cauza lui pierdută în bătălia cu literatura bună: vrea să-l oblige pe cititor să confunde ficțiunea, nu cu realitatea de toate zilele
De ce este (considerată) periculoasă literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5980_a_7305]
-
transformat într-un confesional, unde șoferul debitează povestea cu iz decameronic a unei sexualități panic-dionisiace, fantazând conștient de efectul devastator-inhibitoriu pe care verbozitatea sa fabulatorie o are asupra pastorului. Acesta face un infarct și taximetristul îl abadonează pe o bancă, frivolitatea a virat către tragic, dar și acest tragic este inconsistent, o fantoșă, mai degrabă o schimă de Commedîa dellarte. Relația care se instalează între taximetrist și clientul său/clienții săi are acest element spectacular, taximetristul se află pe terenul său
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
vreo alta, similară, vorbește Livius Ciocârlie de fapt. Ce impută el (cu o eleganță care nu poate decât să flateze, e drept) ține de un subtil plan deontologic. Nu „poluarea" în sine e problema la acest eseist d'antan, ci frivolitatea (la urma urmei, nevinovată) de a se fi lăsat „poluat". Incapacitatea, mai exact, de a rezista până la capăt unei tentații a imediatului. Eseist el însuși, Livius Ciocârlie are, mai acut decât orice critic, intuiția erorii în materie de eseu. Aceasta
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin apar și cochetării ale rimei, mici frivolități prozodice care înviorează textul: mei / Vaidei, dor, mă / enormă, ulii-ții / uliți. La fel termeni ai lexicului local ce nu exprimă stîngăcia sau insuficiența expresiei, ci cultura acesteia, precum piesele unei expoziții etnografice: tuleiște, sperlă, firhonguri, corlan, corfă. Ambiția poetului e
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
o frază a lui: „Este un mare avantaj să scrii puțin, dar nu trebuie abuzat de el." Fiindcă veni vorba: neștiind să profit de avantaj, nici n-am abuzat. Nietzsche: „Devino ceea ce ești!" Ei bine, nu ai cum! Am și frivolitatea asta, mă dau în vânt după vorbe ca următoarea, a lui Compagnon: „Chateaubriand susține monarhia așa cum frânghia îl susține pe spânzurat." Iar Julien Gracq îl numește pe Chateaubriand „omul devotat regilor, pe care-i preferă detronați". Antimodernii cer „ordine și
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6262_a_7587]
-
în Renaștere și la a cărui reașezare definitivă în Occident a contribuit Revoluția franceză. Critica o găsim, de exemplu, în romanul Muntele vrăjit al lui Thomas Mann, în rechizitoriul pe care îl face muzicii liberalul Settembrini. Acesta învinuiește muzica de frivolitate și de slăbirea caracterelor. În romanul Doktor Faustus, critica este reluată, indirect, prin legarea muzicii de demonic și incontrolabil. Cu aceasta avem o jumătate de răspuns la întrebarea noastră. Muzica pune în pericol energia vitală a societății. Nu numai că
Muzica înainte de toate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6301_a_7626]
-
zonă în care n-ai cum să-l mai urmezi. Așa, într-o parte, Gombrowicz, când povestește cum, abia sosit în Argentina, dornic să se impună atenției ca artist, în loc să facă ce ar fi necesar, se aruncă, nebunește, într-o frivolitate facilă și în nevoia de a se înjosi, iar dincolo, Proust, când îi face bunicii, celei care-l iubește ca nimeni altul, cu neliniște, pe narator și de care el însuși se simte cel mai apropiat, acest portret cumplit: „...j
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5153_a_6478]
-
jucând detașat zaruri, nu a văzut picior de german în orașul lui, în schimb farmacistul Verdier îi vede peste tot. Se face reclamă unei vopsele care, aplicată pe picior, redă culoarea ciorapului care începe să-i lipsească femeii franceze. Micile frivolități se amestecă cu loviturile de grație, scufundarea flotei franceze de către britanici pentru a nu fi capturată de către nemți și impactul negativ pe care acest lucru l-a avut asupra opiniei publice franceze pe fondul unei anglofobii tradiționale care avea să
Aide-Mémoire by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6653_a_7978]
-
Franța, ar fi prilejuit de mult revoluții de genul celei de la 1789... În schimb, armele nefericitei regine ce a guvernat patria tuturor iluminiștilor, - invitați cu măreție în acea tiranică, de nemișcat, Rusie, au fost - armele Mariei-Antoaneta - grația, farmecul, bunătatea, feblețea, frivolitatea, sufletul austriac al Vienei Mariei-Tereza, mama Antoanetei, ușuratica... Ea venind în Franța, tot la cincisprezece ani, cu un destin de martiră... Și una și cealaltă chemate pentru o căsătorie diplomatică, fiecare cu un principe necunoscut, exilându-se, copile fiind, din
Maria-Antoaneta sau indulgența istoriei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6670_a_7995]
-
seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinților, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de pictor sau de cântăreț nu seamănă cu a brutarului. De aceea e suspectat de lene și de frivolitate. Libertatea nu reprezintă pentru cei mai mulți o valoare la fel de mare ca apartenența. Urmărind să convingă, artistul trece drept un seducător. Și așa mai departe. Nu înseamnă însă că viața confirmă în mod absolut prejudecățile educative. Fetița care îl respinge pe Arlechin
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
dintre fețele lui Emil va spune, de fapt, adio, care obraz se va întoarce spre țara necunoscută, a amintirilor intrate la apa uitării, e-o întrebare la care versul nu răspunde. Cum nu spune nici cine e Miss Annabel din Frivolitate, pesemne Annabel Lee a lui Poe, moarta frumoasă, iubită și dincolo de prag. Nici care piesă, care nu-l va mai privi, se coace în mințile făcătorilor de scenarii: "Din toată gloria rămăsese doar o tresă/ Și dramaturgii scriau o altă
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]