669 matches
-
cu sau fără bibliografie. Grupajul, consistent - întins pe mai bine de cincizeci de pagini de revistă -, n-ar fi avut de suferit dacă ar fi numărat texte mai puține și mai bine alese, fiindcă, de la un punct încolo, abundența contribuțiilor frizează repetiția. Varietatea e salvată însă, în ansamblu, de includerea în grupaj a cîtorva abordări critice ale poeziei lui Vișniec, ca și a cîtorva poeme ale aceluiași, dar și de interviul luat autorului de Ion Filipciuc (căruia i se și datorează
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5011_a_6336]
-
decît prin apelul la "cinemateci" și astfel apologia pare să iasă din propriile fixații: inspiratorul Buñuel s-a raportat critic, observă autoarea, la "ipocrizia (inclusiv religioasă)", revoltat fiind împotriva unor date ale societății "burgheze, creștine" ș.a.m.d. Unele pasaje frizează delirul textualist, nu neapărat în sensul barthesian, scuzabil, al termenului: "Casa (ca spațiu domestic sacralizat în filmul Sacrificiul - n.n.) este pîntecele, este Universul și este uterul care adăpostește sufletul, este templul în care viața capătă sens, este însăși dimensiunea antropologicului
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
sentimentul, iar nu limbajul". Ce să mai înțelegem? Cu adevărat, "ce se înțelege acum prin autenticitate, iată o întrebare extrem de grea...". Impreciziei doctrinare i se alătură o serie de aplicații dintre cele mai bizare care, am fi ispitiți să spunem, frizează suprarealismul. Terminologia glisează cu un minim control pe largi spații, făcînd să se ciocnească entitățile cele mai diverse. Conform opiniei lui Marin Mincu, optzeciștii ar prelua "tradiția textualizării", inaugurată de autorul Jocului secund și prin urmare ar fi nu mai
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
eu nu mă duceam decât la Dublin. Nu în viața de apoi. Sincer, eram demnă de milă. Ar fi trebuit să știu că mai devreme sau mai târziu aveam să mă simt din nou aproape normală. Nu deosebit de fericită sau frizând minunatul. Dar capabilă să mă descurc. Ținând cont de faptul că toate hainele mele frumoase se găseau într-un alt oraș, nu-mi rămânea altă posibilitate decât să sustrag ceva din lucrurile lui Helen. Care avea să se supere. Incontestabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nici un motiv de a o suspecta cu ceva anume. Bănuia că poate îi displăcea faptul că tergiversa nepermis de mult șederile în casa ei, insistând asupra unor noțiuni de limbă pe care Beatrice și le însușise deja. Uneori aceste prelungiri frizau indecența. Doina își aștepta soțul la masă și dorea să-și rezerve câteva ore de intimitate în căminul conjugal. Simona însăila pe o pânză imaginară o sumedenie de gânduri, care se adunau asemenea unor nori tulburi pe un cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
i s-au acoperit de o boare umedă. —Dragul meu. Hugo. O să avem... un copil. —Un copil? a repetat Hugo. Toată amețeala cauzată de băutură i se evaporase din corp. Mintea îi căpătase, instantaneu, o claritate de cristal. Acuitatea vizuală friza perfecțiunea. Ar fi putut să piloteze și un avion de vânătoare pe timp de noapte. Hugo se holba la Amanda crucit. —Dar eu habar n-am avut... adică... of, Doamne! Șocat, s-a prăbușit în genunchi în fața ei, inspirând profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sub ideile tale. Procedeul avea loc de când lumea, numai profesorii de modă veche se mai enervau. Dar să furi cu nesimțire o teorie întreagă, pentru a face din ea reper de viață și subiect de roman epistolar, ei bine, aici frizam scandalul și premiera absolută. Nici securistul de serviciu, altfel atât de drastic și riguros, nu remarcase impostura. De nervi, mi-am scos hanoracul și l-am azvârlit pe fotoliul decanului. Să-ți arunci haina pe scaunul șefului părea o realizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dedică lui Constantin Noica o frază ce poate revolta tagma dogmatică a literaților: "Constantin Noica este unul dintre cei mai mari scriitori români iviți în ultimii cincizeci de ani" (p. 193). O altă frază amplă, din finalul studiului închinat filosofului; frizează hiperbola: "Noica este un superb alergător de cursă lungă. Conștiința lui stilistică este desăvârșită, ca la Baudelaire, Eminescu sau Dante. Puține, credem, sunt paginile gratuite din opera lui, deși uneori pare să bată pasul pe loc, acolo unde a putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din ale cărui mărturisiri știa despre necesitatea luptei cu editurile pentru impunerea unei cărți. Căderea unor asemenea obstacole insurmontabile din regimul comunist, odată cu Marele Duh, personajul din Varvarienii, în decembrie 1989, nu i-a adus, totuși, cărții, încheierea avatarurilor neșansei (frizând uneori absurdul) cu care s-a confruntat. De cu totul altă factură decât primul, chiar dacă, în prefață, autorul își exprimă îndoială cu privire la interesul pe care l-ar mai putea stârni o carte cu vădită tentă alegorică, determinată de circumstanțele politice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
monumentală tronând optimist, iradiind reflexe reci, un fel de moarte nordică, spirit încremenit într-o fantastică detașare de contingent. La Kant seninătatea spiritului german atinge perfecțiuni înfricoșătoare, eul se pulverizează în neant, se transfigurează în lumină selenară, în tăceri imense, frizând o superficialitate sublimă în frazele sale imperativiste. În Ibsen e ceva din Kant, dar mai cu seamă ce-i lipsește lui Kant marile zguduiri ale lucidității". Recunoaștem în acest mod de a filozofa fondat pe tehnica "fragmentării" calitatea de scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se stabileau ierarhiile, reputațiile și etaloanele literare i-au permis să se dezvolte liber, complex și original. Mistica genialității și a capodoperelor îl împinge însă, nu o dată, la exigențe și aprecieri nepotrivite, la adoptarea unor atitudini de o superioritate ce frizează (involuntar, bineînțeles) moftul: "Nu scrie rău Alexei Tolstoi. Stă prin preajma lui Lev"; ""Cronica" ieșeană publică nuvela "Un om mare" (de Mircea Eliade). Nuvela nu-i proastă"; "Lui Galaction îi lipsește economia stilului caragialesc" etc. Cu astfel de cugetări, care, precum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate, marxismul cultural îl depistează în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
economie politică, așa precum un gospodari bun pricepe administrarea moșiei sale. Iar franțujii noștri, cari de la 1848 încoace au luat avânt, sunt preste tot târzii la minte, cu toată învățătura teoretică și fineța advocățească pe cari și-a câștigat - o frizându - se doi trei ani prin Paris. Ca dovadă despre modul cum trebuie să fi administrat bătrânii, publicăm mai la vale o dare de samă statistică asupra mișcărei populației și a stării producerei agricole în anii 1837, 38 și 39 în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
149} Iată - le: Pag. 1: râul dunărea. Ibidem: Seria munților Carpații. " Bariera nestrămutată a Dunări. Pag. 3: Rezbelul crimei (citește Crimeei) ș. a., ș. a. Apoi d-rul să nu uite că nu-i destul ca un bulgăraș ori un grecușor să se frizeze trei ani în Paris pentru a se-ntoarce de acolo român neaoș. Ex.: "Populația noastră agricolă a discrescut în cei din urmă" cinci ani de uă manieră spăimântătoare " 2) A doua cauză a crizei financiare este că mulțime de oameni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
îi laudă; numai pe greci nu-i poate mistui și-i încredințat că, în tot Țarigradul, grec cinstit și de treabă nu se află. - Doamne! Cum nu putem și noi să-i trimitem peșcheș câțiva greci de București, marfă extrafină frizată la Paris, pentru ca acest sultan, iubitor de hărți, să li scoată pe nas harta republicei universale și contractul soțial a lui Jean-Jacques. [7 septembrie 1876] SERBARE ANIVERSARĂ Miercurea viitoare, în 8 septemvrie, va avea loc, în localul Institutului academic, sărbarea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sobru florile deșerte a tinerei și neîncercatei Asociațiuni ar fi făcut loc altor flori care să producă sâmburi de propășire. Formele, primite și susținute acolo de bună voie și prin contribuiri libere, la noi au fost impuse poporului de căpățînele frizate la Paris. Poporul nostru din România are de susținut cu miile formele goale de cultură, în care nimica nu e real decât plata personalului însărcinat cu pisarea apei în piuă și, pe când în Transilvania irosirea de puteri e restrânsă la
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aceea când venise să-mi spună că se însoară și îmi zisese că principalul lui obiectiv era să facă bani; acest lucru era acum vizibil pe fața lui brăzdată de suferință, cu paloare de mort și de comportamentul lui care friza nebunia. Nenorocirea pe care o citeai în privirea sa când se uita la terenul negru ca o Mare a Sargaselor, stagnând în căldura înăbușitoare a verii, îmi dădea fiori reci de oroare pe spinare. Dacă luam atât de mult din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
terminat? Augie, mi-au făcut o operație degeaba. E normal. Dar de copil tot n-am scăpat. La început nici n-am priceput ce spune; mă simțeam ca un cretin. Mi-a spus cu un umor diavolesc și epocal, care friza amărăciunea: — Augie, vin toți să mă felicite că o să am un copil normal. Nu e o sarcină falopiană. Doctorul, stagiarii, asistentele, toți cred că ar trebui să mor de fericire, și eu nici măcar nu pot să țip la ei. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
treacăt, privește de cîteva ori spre bătrînă, observînd-o mai bine: la cei peste șaizeci de ani, păstrează încă foarte multe amintiri ale unui chip împodobit cîndva cu trăsături elegante. Nici cutele, nici oboseala din jurul ochilor, încă vii în calmul lor, frizînd blazarea, și poate nici hainele modeste, uzate în mare parte, dar cu semne vizibile de eleganță și gust în croială, nu acoperă, cum, la fel de bine, nu trădează din prima clipă femeia "de odinioară". Dincolo de tejgheaua barului, Ovidiu a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la aspectele imediate fără a face investigații mai adânci. Misterul lui John Robert rămăsese nesondat, trecut sub tăcere. Când Hattie era mai mică, Pearl se gândise că ar fi inoportun să discute despre marele om într-un mod care ar friza lipsa de respect. Pearl avea părerile ei despre John Robert, dar n-ar fi riscat să le dea grai. Iar Hattie, într-un fel curios, copilăresc, caracteristic propriei situații, pur și simplu nu se gândea la el. În anii copilăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca și cum îi implora ajutorul. Iar el se gândea: „E atât de tânără, atât de tânără!“. Se deșteptase după miezul nopții, cu sufletul răvășit, și până dimineața se zvârcolise în pat, într-un paroxism de tristețe, remușcare, resentimente și frică. Resentimentul, frizând aproape furia constituia elementul cel mai demonic din boala mentală a lui Tom. Era atât de neobișnuit, atât de nefiresc pentru el să se simtă „furios“ pe cineva. Acum era supărat foc pe John Robert, pe Hattie, pe George, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
personal și social. În plus, identitatea profesională produce un sentiment de apartenență la colectiv, la contextul apropiat. Așadar, subiecul social nu poate fi un produs izolat, coerența identitară nu înseamnă invarianță, unitatea și stabilitatea sinelui nu reprezintă un nod rigid, frizând patologicul, dar nici încorporarea fără reflecție proprie și evaluare personală a presiunilor externe. Construirea și evoluția identității personale și sociale, profesionale sau comunitare, politice și ideologice presupune o evoluție caracterizată prin continuitate și discontinuitate, o acțiune continuă de (auto)transformare
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu ceea ce găseai și nu aveai nevoi speciale sau restricții. Bolnavii ridicau probleme deosebite din acest punct de vedere, impunând familiilor eforturi deosebite pentru a găsi alimentele necesare dietei care li se recomanda. Uneori lucrurile luau proporții dramatice, însă drama friza comicul, dacă nu nebunia, când pacienții respectivi refuzau sa mănânce produse obținute cu mari sacrificii de cei apropiați lor2. Momentele de acest tip, imposibil de evitat, au un caracter revelator al potențialului destabilizant pentru echilibrul personal și familial al dificultăților
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
că mai cred în demnitate, că mai am prejudecăți, că încă prețuiesc un lucru ca respectul de sine. Într-adevăr, teoria mea este că, dacă ai înțeles anumite lucruri, tot ce faci după aceea e lipsit de sinceritate și deci frizează impostura” (III, 89). Or, Cioran a înțeles. Mai mult, știe că, printre „literatori și artiști”, ipocrizia este o metodă frecventă. De aceea refuză să scrie literatură și îi disprețuiește pe „literatori”. Sunt multe fragmentele în care Cioran vorbește despre literatură
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai fi în situația de a-și mistifica prezența: „Orice om, indiferent de înzestrare, de îndată ce dobândește importanță în ochii semenilor săi, devine sclavul lor, în orice caz, își pierde libertatea. Și nu-și mai poate păstra poziția în fața lor decât frizând impostura la fiecare pas” (I, 249). Abia așa, necunoscut, și-ar recuceri paradisul originar: „Poate că nu există fericire adevărată decât în renunțare. Să nu mai ai nevoie de această lume” (I, 106). Doar că renunțarea e primul pas spre
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]