1,444 matches
-
prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un fișet ia și asta, pentru Aura zice, punînd pe masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Propun să trecem pe fise. Nu, dom' pro'esor, că n-am decît șase lei și cincisprezece bani. Te împrumut eu întinde profesorul mîna spre servietă și trage din interior un plic. Lazăr privește plicul, înțelege că-i o sumă frumușică acolo, mai că ar vrea să zică da, numai că, privind servieta aruncată pe scaun, cu haina peste ea, împinge discuția: Nu-i cinstit, dom' pro'esor, să joc cu bani împrumutați de la dumneavoastră. Mai luăm un deget? Mai. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
picioarele", iar nașa i-a spus mamei. "Nu-i lumea ta, Mihăiță, m-a consolat mama n-ai ce căuta la horele din sat. Hora ta e-acolo, sus..." Atunci am început s-o urăsc pe Violeta păcat că-i frumușică... Și-apoi, în Spovedania de la Mănăstirea Bunavestire se zice că vițele Vlădenilor trebuie să se unească la sfîrșitul veacurilor; așa a scris una dintre fetele boierului Craiorgu, aceea care n-a putut rămîne gravidă cu Vlad-haiducul și s-a călugărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
te pup, mă, te-am văzut din cabinet și nu m-am putut abține; ăsta-i costumul meu, nu-ți stă rău. Ai fiert, deh!, dacă n-ai fost băiat cuminte, da' merită. Eu sînt obraznic de opt ani cu frumușica mea și nimic... Pe cînd tu..., fericitule! Auzi, noroc de Săteanca, tocmai era pe sală, Dumnezeu a oprit-o după program, altfel băgam cuțitul în nevastă-ta, mă chemaseră de la chirurgie pentru cezariană... Doar ce și-a aruncat Săteanca haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să scriu o mulțime de cifre și de semne aritmetice și așa, deodată, când eu manevram creta și aveam mintea plină de înmulțiri și împărțiri, mi-a zis auzi, Florian, ce-i cu lațele astea? ia să mi te tunzi frumușel! scurt, scurt de tot, da?! și până mâine c-o-ncurci! Printre buzele ei cu ruj carmin s-a strecurat apoi un sunet asemănător cu un behăit, din care lipsea însă consoana B, iar încărcătura emoțională nu inspira nimic ovin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să aibă grijă de niște hârțoage; fufei, căreia nu i se distingea tenul sub farduri, dar i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
i se distingeau sânii sub decolteuri și picioarele sub fuste mini, i s-a năzărit să profite de sfârâitul călcâielor și să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să facă bani frumușei; subinginerul Sandu, viclean copil de casă, a pus ochii și pe fufă și pe banii frumușei; când lui tata îi era inima mai dragă, fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la locul de muncă; tata a venit negru de supărare la Sinaia, unde respirau aer de munte fiii lui (eu și bebelușul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică, să zicem douăzeci de lire - lăsîndu-ți firește cozonacul, pînă se va Întoarce de la bancă... — Vorbele dumitale mă pun pe gînduri... — O, stratagema le-ar fi reușit! exclamă domnul Rennit. Avea un talent extraordinar de a reduce totul la nivelul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de triton a siglei de pe radiatorul meu. Oprită de centura de siguranță, soția lui stătea la volan, uitându-se la mine într-un fel ciudat de formal, cu ochii mari, nesigură parcă de ceea ce făcuse să ne întâlnim. Fața ei frumușică, încununată de-o frunte lată, inteligentă, păstra expresia goală și placidă a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
simptomele pacientului. Din cine știe ce motiv, Vera Seagrave îl absolvea pe Vaughan de orice răspundere, deși - cum mi-am dat seama mai târziu și ea trebuie că știa deja - Vaughan se folosea evident de soțul ei ca specimen experimental. O femeie frumușică, neastâmpărată, în jur de treizeci de ani, Vera își purta părul într-o pieptănătură afro simulată. Un copil mic ne privea pe toți dintre picioarele sale, degetele lui boante întinse spre cele două cicatrice lungi de pe coapsele mamei, expuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nu mai valorează doi bani! Oameni ai puterii de la începutul deceniului nostru au încasat mari comisioane în valută, prin BANCOREX pentru a aduce în țară un produs deja expirat! Care, pe deasupra, îl costă pe contribuabilul doritor de călătorii o sumă frumușică de circa 500000 de lei. Stai și te minunezi de vilele care au apărut ca ciupercile în stațiunile montane sau la marginea orașelor. Dar e bine să știm că o parte dintre aceste bijuterii arhitectonice valorând multe miliarde se datorează
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Da? Și de ce nu mi-ai spus? întrebă Shuoke. - Am uitat. - La ce meci ai fost? Cu cine? - Păi, m-a luat o prietenă cu ea, a jucat F.C. cu Real, și ea era îndrăgostită de un jucător, un spaniol frumușel cu părul negru, nu mai știu cum îl cheamă. - Raul? - Poate, nu mai știu. - Adică i-ai văzut pe Real și ai uitat? exclamă Shuoke. - Da, nu mai... de ce, ești gelos? - Nu, de ce aș fi, mormăi Shuoke. - Ba ești gelos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
discute problema asta. Zicea că Africa e cea care îl reține aici; dacă noi credeam că e ceva atât de banal precum o relație amoroasă, atunci nu înțelegeam chiar nimic. La plecare i-am lăsat o sumă de bani destul de frumușică. Mă aflu în situația privilegiată de a deține un fond care mi-a fost destinat mie de către tatăl meu și nu mă afecta deloc ideea de a-l lăsa cu ceva bani. Știam că există riscul ca Burkhardt să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Ei, nu, asta le lasă binișor în urmă pe toate. Acum două duminici, vânzoleală mare, mascați, pompieri, au aruncat hodrobelele cimotiilor să poată intra, să tragă furtunul cu apă... Ce crezi că era? ridic din umeri. - Un rusnac care scosese frumușel la vânzare, pe tarabă, lângă țăranii cu varză, barabule, fasole... două kalașnikovuri, grenade, cartușe, încărcătoare... Le aliniase omu’ și-aștepta cumpărător. - Hai că... - Aștepta el, l-au pus la pământ mascații și rusnacu’ supărat de colo: „Uăi băiețî, da io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e slab de tot. Io le-am spus că nu mai merge cu ologeala, cu cârpe, cu boceala... - Chiar nu mai ține? - Nu, lumea nu-ți dă... Îs pline străzile de din ăia vopsiți care stau ca statuia, de copchilițe frumușele care cântă... ologeala, cu bastoane, cu târâtu’ pe jos... A, știi cum a câștigat într-o zi bani ăla mic a’ lui Sorin, ăla care-a ieșit cu ochii verzi, Domino îi zicem noi? - ??? - Era sictirit că nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Rose afundată în părul roșcat și-n fețele de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor. Părul fufei era o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Fața era de zeiță grecească cu gene lungi, ochi mari, fardați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pernă brodate, ochii violeți aveau privirea dilatată a unei supradoze de Thorazine. Primul lucru pe care vreau să-l știu e ce hap a luat. Coperta cărții înfățișa o fufă blondă frumușică. Subțire ca o macaroană. Cu un zâmbet frumușel, ușor. Părul fufei era o imagine din satelit a Uraganului Blond puțin mai în larg de coasta vestică a feței sale. Fața era de zeiță grecească cu gene lungi, ochi mari, fardați exact ca Betty și Veronica și toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
am nici un plan. Tot ce știu e că o vreme nu vreau să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl încui pe Manus în portbagajul Fiatului său Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ce știu e că o vreme nu vreau să se rezolve nimic. Oriunde am ajunge, pur și simplu nu vreau să mă întorc la normalitate. Îl încui pe Manus în portbagajul Fiatului său Spider. O mașină frumușică, e-o mașină frumușică, roșie, cu capota coborâtă. Izbesc cu patul puștii în capacul portbagajului. Nu se aude nimic de la încărcătura mea drăgăstoasă. Apoi mă întreb dacă are nevoie să se pișe. Arunc pușca pe scaunul pasagerului și intru înapoi în infernul colonial al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe care-l faci la școala primară, când îți apeși mâna într-o formă de plăcintă plină cu ghips ud ca să rezulte un cadou de Ziua Mamei. Brandy îndepărtează câteva șuvițe de păr de pe fruntea lui Manus. — E foarte, foarte frumușel, zice, dar cred că o să aibă leziuni permanente pe creier. E mult prea mult de lucru să-i explic în scris lui Brandy în noaptea asta, dar ca Manus să aibă leziuni permanente pe creier e redundant. Păcat că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Valiumurile. Brandy își dă joc ochelarii Ray-Ban ca să arunce o privire mai atentă. Își dă jos eșarfa Hermès și-și eliberează tot părul, arătând bine, mușcându-și buzele, umezindu-și buzele cu limba doar în caz că Manus se trezește. — Cu tipii frumușei, zice Brandy, e de obicei mai bine să le dai barbiturice. Cred c-o să țin minte asta. Îl trag pe Manus până ce șade în portbagaj cu picioarele atârnând peste bara de protecție. Ochii lui Manus, cei de-un albastru electric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea apărea pe un afiș pentru recrutarea naziștilor. Pe când Manus încă lupta împotriva criminalității, într-o dimineață l-am găsit tăind coaja de la o felie de pâine. Pâinea fără coajă m-a dus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
glazură de unt. Evident, acum sunt scârbită de glazura de unt. Până și de culoarea ei. Mai ales de culoarea ei. Și de gust. Și de miros. L-am întâlnit pe Manus când aveam optsprezece ani, și un băiat extrem de frumușel a venit în pragul casei părinților mei și-a întrebat, am primit vreodată vreo veste de la fratele meu după ce a fugit de acasă? Tipu’ era puțin mai mare ca mine, dar nu mă depășea cu mult. Douășcinci, cel mult. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]