24,647 matches
-
înrudea cu familiile Alexandrescu-Guranda (implicată în politica țării), Albrich (mătușa Eufrosina Alexandrescu s-a căsătorit cu ofițerul Oswald Albrich, care fugise din Austro-Ungaria, pentru că omorâse, într-un duel, un ofițer superior), Alevra, Baron, Băicoianu, Bălănescu (mătușa Victoria Bălănescu era o frumusețe a epocii, elogiată și de Nicolae Leonard), Cantacuzino (verișoara Yvonne Alexandrescu-Guranda a fost căsătorită Cantacuzino și a avut o fiică, Claudine, actualmente căsătorită cu contele Malfatti), Cuza (unchiul Gheorghe Pretorian a fost căsătorit cu Elena Cuza, fiica lui Pandele Cuza
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
încă puternic îmbibat de frumoase tradiții săsești, în timp ce vacanțele și le petrece la Predeal, unde va învăța și ungurește. Va urma, în continuare, Facultatea de Litere din București, unde îi are ca profesori pe Caracostea, Dragomirescu, Iorga sau Take Papahagi. Frumusețea Profirei și în special privirea misterioasă o transformă în... Sfânta de la Corița, model pentru figurile sfinților pictați în bisericuța aromânească de la Corița. Amintiri despre Mircea Eliade Tânăra studioasă și refractară la avansurile sentimentale ale unor Radu Boureanu, Anton Holban sau
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
de la Horezu, ordonate de autoritățile germane de ocupație, din timpul Primului Război Mondial, din cauză că tânăra studentă răspândise manifeste anti-germane. Profira și Sergiu se căsătoresc în 1937 și, anul următor, la 27 aprilie 1938, vine pe lume Călin-Sergiu Stoicescu, un copil de o frumusețe răpitoare, crescut cu guvernante nemțoaice și școlit la Școala Franceză. Mondenități și prietenii În această epocă, soții Stoicescu sunt în mijlocul lumii mondene, merg la baluri și organizează ei înșiși serate ca la carte. Multe dintre amintirile Doamnei Stoicescu, despre personalitățile
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
lui Cehov. Am vrut să arăt altceva. Am încercat să decupăm în timpul lucrului la spectacol structura pe care a fost construită piesa. Structurile cehoviene sunt fantastice și nu se descifrează ușor, par a fi în ceață, par a avea gingășie, frumusețe, atmosferă, dar dincolo de acestea se află esența și noi am încercat s-o pipăim. După doi ani s-a uitat, de exemplu, de ce există la un moment dat o pauză. O pauză nu se naște ca o necesitate absolută, ca
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
jurînd dragoste veșnică. Care este atunci prețul gestului? - În noua stagiune, în repertoriul Teatrului Bulandra vor fi și „Unchiul Vanea” și „Căsătoria”. Nu se va întîmpla ca actorii ce joacă în ambele spectacole să se „rătăcească” puțin printre personajele interpretate? - Frumusețea teatrului de repertoriu constă în viața lungă a spectacolelor. Există influența - un lucru îl influențează pe celălalt și e minunat. Sînt convins că lucrul la „Căsătoria” îi va ajuta pe actori să împrospăteze ceva în „Unchiul Vanea”. După repetițiile cu
Interviu cu regizorul rus Yuri Kordonski by Maria Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/13600_a_14925]
-
dreptatea (forțele ei sînt civismul, munca în echipă, loialitatea, imparțialitatea, echitatea); iubirea și umanitatea (surse ale bunătății și generozității, altruismului); temperanța, din care vin stăpînirea de sine, prudența, discreția, modestia și, în sfîrșit, spiritualitatea și transcendența, relevate de bucurie în fața frumuseții, iertare, clemență, simțul umorului, entuziasm. Seligman ne recomandă să identificăm printre aceste virtuți pe acelea care ne definesc mai bine și să le aplicăm deliberat în problemele importante ale vieții. Istoria dolarului Cînd George Washington a pozat pentru portretul ce
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
unui patron detestabil. Nu mă așteptam, bineînțeles ca Adrian Păunescu și Gabriel Liiceanu să se admire, atîta ar mai lipsi, dar nu m-am așteptat nici ca întîlnirea cu Adrian Păunescu să fie atît de imposibilă. O secretară tînără, o frumusețe calmă, dulce, în genul madonelor rafaelite, cu trăsături prelungi, bronzată puternic, dar neostentativ, cu un copil de 8 ani, care-și încurcă degetele printre ale ei, în calculator, și căruia îi explică ce înseamnă forest, în engleză. Un antreu înghesuit
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
să găsești poezie într-un film atît de dur, în care viața multora atîrnă de un deget pe trăgaci. Mai mult, unii au văzut în Cidade... ( încă) un caz de cinema care face crima seducătoare, ambalînd-o în imagini de o frumusețe aspră și-ntr-un ritm de videoclip ce trebuie să țină pasul cu habitudinile unui public tot mai nerăbdător... De aici și pînă la a-l acuza de "glorificarea Crimei" n-a mai fost decît un pas Dar este un
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
intrat în pădure. Ici și colo trosnea câte o creangă uscată. Uneori cădea câte un con de pin. Se auzea murmurul brizei prin frunzișul de sus. Se auzea ciripitul păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
i s-a așezat un fluture. Ah a spus ea, chiar pierdută cum sunt, tot văd cât de parfumat și de minunat este totul. Chiar fără să știu dacă voi ajunge vreodată, îmi vine să râd și să cânt slăvind frumusețea lucrurilor. Chiar pe drumul acesta despre care nu știu unde duce, copacii sunt verzi și răcoroși ca și cum i-ar hrăni o certitudine profundă. Chiar și aici lumina ni se așează ușoară pe obraji, ca și cum ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
mai puțin groasă. El se dezvăluie aici ( cine ar fi crezut?) un moralist à la Rohmer - moralist paradoxal, care găsește emoția și înțelepciunea acolo unde nimănui nu i-ar fi dat prin cap să le caute. Și mai reușește - este frumusețea cea mai durabilă a filmului - o aducere laolaltă a dansului și coridei pe care le transformă în agonie și extaz somptuos, în poem melancolic: Vorbește cu ea devine un soi de coregrafie sentimentală ( o cuore-grafie deci), un film deschis-și-închis de
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
poartă povară oglinzii în spate îl veți învinovăți că e imoral Mai bine ați învinui drumul pe care se află mocirla și, mai mult încă, pe inspectorul drumurilor, care îngăduie să zacă apă și să se formeze mocirla. 2 Între frumusețea cerului albastru și noroiul străzii, o nouă paradigmă literară se ivește: realismul modern. Viața e în egală măsură frumoasă și oribilă, cînd sublima, cînd dezgustătoare. Scriitorul nu trebuie să intervină sau să medieze. Trebuie doar să reproducă. Si totusi viața
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
glossă eminesciană ( cum bine scrie Romul Munteanu în a sa doctă prefață). Căutătorul de adevăr, la maturitate, înclină balanța în favoarea elanului etic, fără însă să renunțe de tot la acel "plaisir du texte", la virtuozitatea estetică bună conducătoare de performantă frumusețe gratuită. Meditația stoicului prevalează însă: "Orgolii, vanități n-avui/ Decât să scriu ceva nervos/ Pentru poporul cel de jos/ În spiritul simțirii lui / Ca roțile Ardealului/ Și-apoi s-ajung un mort frumos." Umilitatea și smerenia reperelor estetice și morale
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
ci perenitatea învederată de geniul creștinismului, de la sonetele lui Dante și Eminescu, la siderala elegie blagiană. "Noblețe" nu este doar unul din sonetele demne de orice antologie, ci și marca stilistică a omului și poetului Gheorghe Pituț: Culoarea morți-i frumusețea/ frunzelor galbene ce cad/ de mii de ani pe-același vad/ dar fără ură, cu tandrețea/ timpului-gâdele nomad/ care ne-nvață ce-i noblețea/ de a te pierde cu suplețea/ și pacea unui trunchi de brad./ La fel de anonimi sunt sorii
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
despre cine preia puterea într-o familie de portoricani din Bronx - doi puști, sora lui (altă grăsuță!) și bunica mămoasă, bisericoasă, plină de prejudecăț etc. Se-ntîmplă ceea ce e firesc să se întîmple (adică: puștiul mai mare, deja amorezat de-o frumusețe de cartier, ajunge să stabilească regulile în casă), dar Sollett - ajutat de tinerii actori, probabil neprofesioniști - reușește să spună, discret, ceva mult mai important, anume că familia este un teren al compromisurilor și că, doar cîștigat acest teren, poț cîștiga
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
polonă, cehă ș.a.) - e încă un subiect ce rămîne de discutat. În orice caz, inițiativa Elisabetei Lăsconi și a "Adevărului literar" e de toată lauda. l Nu prea des îi e dat Cronicarului să citească în reviste un text de frumusețea celui semnat de Ioan Es. Pop în "Ziua literară" nr. 58, la rubrica " De ce m-am făcut scriitor?". Iată doar o bucățică din bijuteria confesivă: Am avut în copilărie doi boi mari și triști, pe care i-am dus ani
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
chestiune, ci de un concert de factori obiectivi, inevitabili, cîteodată imponderabili; și singurul lucru care contează cu adevărat în noua percepere a operei sau a autorului este de natură literară, estetică, altfel spus, privește menținerea ori pierderea interesului nostru pentru frumusețea textului literar. Ne mai place sau nu ne mai place? Revizuirea se produce de la sine și constă în a răspunde la întrebarea aceasta. Dacă un critic pune în aprecierile lui iubire sau ură, iată ceva care n-are legătură cu
Critică și iubire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13889_a_15214]
-
de Serafim Saka într-un fragment de roman memorialistic publicat în revista SUD-EST (nr. 1/ 2003). De ce nu avea poetul cămașă? Pentru că o dăruise, într-un moment de tandrețe, taximetristei care îl adusese de la gară, o rusoaică acră, insensibilă la frumusețea gestului (ea îi făcuse doar un semn de consimțire cu capul, permițându-i să-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l pe Soljenițîn, îngenunchease
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
Saddam Hussein a împlinit în ziua de 28 aprilie 68 de ani, iar la alta 66 (v-am spus: depinde de fusul orar); o tânără violată animalic și blasfemiator în urmă cu 9 luni a născut 2 gemeni de toată frumusețea pe care i-a abandonat într-un container; un incendiu la marginea Bucureștiului: o fetiță carbonizată, iar un bărbat cu arsuri cumplite e în comă; un tânăr și-a tăiat tatăl în bucăți; a fost găsit cadavrul unei femei ucisă
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
cu Goliat, încordîndu-și noua praștie cu care îl va doborî pe luptătorul filistenilor, pe zelosul păzitor al tradiției și al convențiilor, înarmat cu clasificări și prejudecăți, dar căzînd, în final, victimă țîngăului pe care l-a disprețuit pentru tinerețea și frumusețea sa de nepătruns. În zilele noastre totuși, de cele mai multe ori criticul este cel care își înfige singur cuțitul în spate și, ca să-i facă pe plac bobocului, îngaimă idioțenii. Cu cît este mai mare ascendentul pe care tinerețea l-a
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
-l iubești pe bietul Alecu Văcărescu? Profesorul de română uitase (sau nu știa) să ne spună ce i s-a întâmplat celui dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului, am spus de multe ori, vine din exactitatea lui. Nu-mi place deloc stilul sugrumat de concepte, cu un limbaj așa-zis de specialitate. Specialitatea reală a criticii este să observe și să comunice esențialul și detaliile despre operă
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
slabi de minte" încât ea a ajuns acum capul familiei, un matriarhat foarte sever. După ce bate "cinci-șase sate", strașnica muiere îl însoară pe flăcăul cel mare cu una "nu prea tânără, înaltă și uscățivă, însă robace și supusă." Nu contează frumusețea, care e ca floarea din poiene, cum suflă vântul, se duce. Frumoasă, dar neîndemânatecă. Ce să te faci cu ea?... Feciorului mijlociu îi găsește una mai bătrâioară, zbanghie, ce-i drept, însă "foc de harnică." Același criteriu: neveste de corvoadă
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
Memorii e sub acest semn dar momentele ce pot fi reținute ca mărturie utilizabilă istoric sunt doar acelea ce-l privesc personal, și încă luând seama la emanarea deformantă a Egoului său, foarte interesantă, altminteri, din punct de vedere literar. Frumuseți estetice izbucnesc pe neașteptate, în pagini din cele mai cunoscute în veacul XIX francez. Ultimele două capitole sunt de o mare elevație, sub semnul unei întrebări, sfâșietoare în firescul ei, asupra valorii celor scrise: "Lucrarea inspirată de cenușa mea și
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
i-ar putea fi ghicite ambițiile care-l muncesc, "voința de mărire", fascinat cum este de "cele două fețe ale puterii: politica și banul", "două zeițe răutăcioase". Pornit de jos (e fiu de țărani), sârguincios la învățătură, chipeș, de o frumusețe bărbătească puțin demodată, de actor american interbelic, acest "Julien Sorel de la țară" este un ambițios care procedează totuși cu moderație, fără a forța primejdios marginile admisibilului. O singură dată se pripește, când interpretează greșit un gest "mai liber" al Nadiei
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
unui simplu condensator, poate să fie o întreagă "poezie". Să rămânem cinstiți cu noi înșine și să recunoaștem deschis că electronica nu are nici o vină pentru cacofonie sau pentru dezacord. Eram pe punctul de a mă lăsa cucerită de ideea frumuseții lumii în diversitatea ei de lucruri și meserii când, în chipul cacofoniei crase și deloc inocente și a dezacordului: "feerica cadență" și, iată, " Și calde nimburi ne-apăru pe umeri", îmi apăru și mie, clară și dureroasă în fața ochilor, situația
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13994_a_15319]