187 matches
-
de trup ca de-o haină pe care-o lași în drum. ÎN MAREA TRECERE Soarele-n zenit ține cântarul zilei. Cerul se dăruiește apelor de jos. Cu ochi cuminți, dobitoace în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
plutea în atmosfera din valea Ozanei: cu o încordare de pasăre răpitoare, sigură de pradă, cu un zâmbet rău pe dinții mici, aspri de dorințe și făgăduințe, înainta din lan spre un flăcău tomnatic (care stătea lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Nu mai era bătaie de clopot, era tremur cu durere în carne, în suflet... Bătea pe ultima bucățică de drum până la locul de veci. Cimitirul, cu totul înfrunzit, avea culoarea firului de iarbă abia încolțit. O mierlă fluiera undeva în frunzar, atât de frumos și fermecător ca într-o lume de nepătruns... de neînțeles pentru noi oamenii. Clopotul bate... bate întruna, ținânad pasul cu preoții, cu carul... cu lacrimile. Carul se mișcă încet... lumea se mișcă încet, și soarele se mișcă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vremea nu permitea acest lucru, atunci sătenii plăteau femei să care în spate până în sat frunzele. Atunci când regulile silvice sunt mai aspre, și aici ne referim la nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20 metri lățime și 3 metri înălțime. Conform datelor din studiul lui Stahl, nu putem ști care este motivul pentru care frunzarele respectau aceleași dimensiuni, dar putem interpreta că era o modalitate de a măsura
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
nivelul constituțional, sătenii își restrâng practica la pomii din vatra satului. Când fac frunzarul în sat, el are 1,20 metri lățime și 3 metri înălțime. Conform datelor din studiul lui Stahl, nu putem ști care este motivul pentru care frunzarele respectau aceleași dimensiuni, dar putem interpreta că era o modalitate de a măsura cantitatea și de a putea estima cam ce perioadă poate fi acoperită cu respectivele provizii. O altă interpretare ar putea fi aceea că dimensiunea standard nu permitea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
azi sunt supărat pe mama care zmulge cuvertura, Îi trage două palme Dudei și-i zice: - Stricato! Care-mi strici copilul! Pe mine mai mult pe sus mă ia și mă duce, cu tot cu pătură, Într-un fel de colibă de frunzari; la numai babe și numai copii mici. În coliba aceea plâng o vreme, liniștit; apoi cu hohote; apoi urlând, până-mi vine să vărs. Ies de-acolo și o pornesc de-a dreptul: las-să mă zgârie crengile, să mă ràgile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
negre, Măriuca părea mai naltă, mai subțire și mai albă și, cum ședea câteodată neclintită, pe gânduri, când umbrele înserării cresc, părea o ființă care nu-i din lumea aceasta - din taina singurătății închegată și din aburii codrului. Și șoaptele frunzarelor păreau în adevăr tremurarea unui suflet; creșteau din arbor în arbor, din ramură în ramură, scădeau, se depărtau, spuneau ceva neînțeles, ceva foarte vechi și foarte trist. Și când tăceau bolțile nesfârșite, parcă și sufletul din mine tăcea, sta neclintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Și, din lecții, de-o-ntrebare... Mamă dragă, mamă bună, Prima mea învățătoare! N Nuca este căsuța Ce se dă uța Pe-o creangă de nuc, Când cântă un cuc. Și-n nucul din curte, Căsuțe sunt multe; Din dese frunzare, Cad toamna-n cărare. Din casa cea mică, Din lemn și pitică, Eu miezul adun, Că-i dulce și bun. O Oul este un palat Văruit și curat: Fără ușă, Fără scară, Fără geam sau cutie poștală, Fără scaune, masă
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
celălalt, strecurat printre crenguțele din gâtuirea făcută de mâna braconierului, urma a declanșa moartea sigură a animalului venit la apă. În ziua fatală, ciobanul ce-și căuta câteva mioare rătăcite, prin pădure, Îl găsise, pe Victor, Împușcat, În gâtuirea de frunzare. Înspăimântat, fugi acasă la Ion. Hai, să vezi nenorocire! Și-i povesti: oo! Ce grozăvie-mi spui?! Hai, și-o să vezi. S-au dus. Și-au văzut. Victor - Mârlanul, era căzut pe o parte, cu pieptul perforat de cartușul venit
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare... Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui Copacul despletindu-și în coame și frunzare Tot aurul lui verde și toată floarea lui. Orbit, plecat minunii, mi-am spus: să nu mai pregeți! El numai pentru tine și-a pus un alt vestmânt, Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și în târg în Iași și de unde or găsi fân să aibă a încărca păr-la 60 de cară de fân,...pentru caii măriii sale pașii...” Unul „la oamenii de pe supt Codru pentru făcutul șoproanelor...însă 30 grinzi și 100 cară frunzari.” Apoi dă poruncă strașnică unui vornic să repare cu oamenii de sub Codrul Iașilor podurile de la Șanta până la Iași „ să fie toate tocmite când va sosi măria sa pașa ce merge la Hotin”. Nu scapă de porunca lui vodă nici Mihalache Sturza
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
găsit acolo unde-l cauți și, mai ales, acolo unde-ar trebui să se afle. DĂNILĂ: Ba, om bun, să nu te superi că m-oi pune de pricină, însă eu gândesc altfel. Iaca, vezi boulenii ceia care pasc printre frunzare? ONOFREI: Bouleni, ai? Apoi eu văd că-s o pereche de boi de-a mai mare dragul. Drept să-ți spun, n-am văzut în tot iarmarocul alții ca ei. De unde i-ai luat? DĂNILĂ: Nu i-am luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
au troienit vremea și uitarea. F4: Dimineața, ca un fum, urcă pe coline. Zvon de glasuri dinspre drum până-n preajmă-i vine. F3: Peste vârfuri, lunecând în argint, condurii înfioară când și când liniștea pădurii. F2: Numai colo-ntr-un frunzar galben în lumină stă pe-o creangă de arțar pasăre străină. F1: Stă și-așteaptă fără glas, parcă să măsoare cum se mută, ceas cu ceas, umbra după soare. B2: Astfel, tot mai neștiut, spre adânc îl fură și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iubește sau nu, treaba aia cu ipoteca nu poate rămâne așa!“ Îl smulse din solilocviu o explozie de veselie țâșnind parcă din seninul cerului. Două fete râdeau lângă el și râsetul lor era parcă trilul a două păsări într-un frunzar înflorit. Își aținti o clipă ochii însetați de frumusețe asupra acelei perechi de fete și ele-i apărură ca un singur trup reduplicat. Mergeau braț la braț. Și el fu cuprins de o dorință furioasă de a le opri, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rînjiți". În aceeași zi, Cantacuzino a inspectat, aproape de localitatea Turski-Isvor, un alt lot de holerici aparținând Corpului IV de Armată: "Ei sunt acolo în număr de 280, unii, în corturi mici individuale, pe pământul șiroind de ploaie; alții, adăpostiți sub frunzare, pe care le străbate ploaia, îngrămădiți unul într-altul pe niște paie care nu sunt decât un burete îmbibat cu apă; alții, în două case, la adăpost de ploaie, fără aer, fără lumină, pe niște gunoaie ude. Nici o pătură... Doi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
mânios lespezile cu picioarele sale bătrâne. CAPITOLUL XXXI Zilele de cercetare din munții de lângă obârșia lui Hapi s-au irosit zadarnic. Deși obosit, Uh ar mai fi vrut să rămână; dar când ieșiră cu toții într-o dimineață din coliba de frunzare înjghebată de Mai-Baka, se auzi un fel de bubuit sau voce tunătoare ale cărei cuvinte nu se puteau desluși. Uh își dădu seama cel dintâi că îl chema cârmaciul. Era întîia oară când li se întîmpla așa. Își petrecuseră zilele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mea și necunoscuta lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale Operei de Stat. Prin insulițele de verdeață înconjurătoare (conservînd hălci din strălucitorul parc domnesc de manej de odinioară, din și mai străvechea Grădină a Procopoaiei), frecventatorii întîrziați își grăbesc pașii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de clăbuci de săpun, pulverizîndu-le pieile obrajilor și ale gîtlejelor lor de angarale dichisite: - Pasagerii Cursei Otopeni-București sânt rugați să se grăbească spre locurile lor de îmbarcare! Ca o maimuțărire a celor sfinte, scrise la 2 Samuel 5:24, peste frunzarele duzilor din liziera autostrăzii se înfiripă și se apropie un vuiet de pași. Ochii vâscoși ai celor patru bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta mierla neagră ca tăciunele, uguiau turturica și porumbelul sălbatec, și ciocăneau ghionoaiele. Jos, pe pământ, prin frunzarul uscat, foșnăiau porcii mistreți. Râmau și răscoleau nepăsători pământul și, când găseau jir ori bureți tineri, grohăiau. În depărtare, în inima codrului, se aude un urlet de fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiară... „Oare-i lup..?!“ îi șopti rar un gând, fetei. O creangă se frânse, sub copita murgului, cu zgomot surd... și din nou se așternu liniștea, o liniște dureroasă, apăsătoare.. Răsare luna... Se înalță repede sus pe cer, împrăștiind prin frunzarul copacilor petece mișcătoare de lumină. Câtva timp, merse cu lumina în față, la o cotitură totul se topi din nou în bezna pădurii. Noaptea începu s-o împresoare din toate părțile, mai deasă ca înainte. Deodată, în întuneric sclipesc două
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
da’ mam cam săturat de-atîta analizat! Acum care ce mai vrea de la identitatea mea? Eu mi-s leuștean bazat, n-am chef de portretizat! Ia mai lăsați analiza că pierdeți acuși deviza! Să poți fi și pui de hrean și frunzar de leuștean! Leușteanul crește bine nu ești de acord cu mine? Multe alte asemenea izvoare de înțelesuri cu sau fără alte versuri pot fi găsite mai dihai printre foile de pai, acel leuștean anume care le spune pe bune și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cea visată este frecvent invocată: Iubito, bruma groasă pe pașii tăi s-a scris...; În sipete te-nchizi cu lacăte o mie, / Iubita mea, cât timp ni s-a luat / Să guvernăm planete și să fie / Iertarea noastră tainicul păcat; Frunzarele-n pădure, tăcut, o iau la goană, / De parc-am fi, iubito, cenușă dintr-o stea. Această contiguitate a sacrului, care sporește măreția clipei, e omniprezentă, smirna, clopotele, fiind alte motive care-i sugerează prezența - Ochiul stelar surprinde clipa rară
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu îmi notam situația pe hartă, aud o pocnitură din degete a lui Toaibă - semnalul stabilit pentru comunicare. Privesc la el întrebător. Îmi face semn că în dreapta se întâmplă ceva. Pun binoclul la ochi și privesc în direcția arătată. Un frunzar se mișcă din loc în loc... Aha! Acesta-i observatorul lor. Îi cam imprudent. S a dat de gol. Îi fac semn lui Toaibă că am băgat de seamă despre ce-i vorba și ca el să fie cu ochii în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o să vedeți niciodată. - Da! răspunsei cu o vagă, melancolică convingere. - Mă gîndesc la oamenii de-atunci care s-au dus, la ritmul vieții care era altul decît cel de azi. Oamenii aveau timp, zilele se scurgeau lent, curțile grădinii cu frunzare boltite, bănci și mese, taifasuri, altă lume... Ce oameni! Își Întrerupse vorbirea și aduse masa și fotoliile de răchită și ne lungirăm la taclale, și tot vorbind, trecu o lună, două, cîteva luni și veni toamna și ploile, apoi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cunoscută creație a lui Dylan, este și unul dintre cele mai intens "poetice" texte scrise de acesta, a cărui complexitate transpare clar și în varianta românească: "Lasă-mă să dipar în fumul spiralat al minții mele/ Printre-ale timpului castele, prin frunzarele-nghețate/ Prin bântuiți copaci, spre plajele brăzdate/ Să nu ne-ajungă-n veci al sorții câine/ Da, să dansez facând cu mâna sub cer de diamant/ Un decupaj vibrant, de nisip înconjurat/ De-amintire încărcat, sub fața mării scufundat/ Să uit complet
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]