1,236 matches
-
valuri îmbrățișând nisipuri, ... Citește mai mult Nu mai răsună? Nu mai răsună versul prin văile ascunsesub negurile vremii, tăcute și supuse? Nu mai răsună triluri peste păduri intinsepe coama munților cu frunți de nea cuprinse? Nu mai șoptește vântul peste frunzișul deșce freamătă pe ramuri, cănd dorul îi dă glas? Nu mai sopteste-n matcă izvorul care curgesi salța în cascade, cănd visul i se frânge? Nu mai colinda ploaia pe clipe ce vegheazacand soarele aruncă săgeți peste amiază? Nu mai
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
trecut peste prispa mea de lut. slova mea-cuvânt de vis toate păsările mi-s zboruri în vârtej de rime și de doruri și de știme las ferestrele deschise ca să-mi intre-n casă vise de cocori cu aripi ude prin frunzișurile crude și pâraie în căderi visând numai primăveri ce frumos se face noapte printre vise printre șoapte vine draga primăvară nu mai știu a câta oară ni se înverzește codrul ne dă mugurul și rodul glezne albe de fecioare se
NUNTIRE DE CUVINTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 by http://confluente.ro/Nuntire_de_cuvinte_ion_ionescu_bucovu_1393513987.html [Corola-blog/BlogPost/370155_a_371484]
-
pâine sau ce s-o mai nimeri. Așa făcu. Știa pădurea ca-n palmă încă de mic. Nu va fi singur. Va fi la adăpost, iar pat, coșciugul... O apucă înspre codru. Dintr-acolo păsări nevăzute foșneau și ciripeau prin frunzișuri. La-nceput, îndemnă, căci purta în suflet speranța că bine a făcut de-a urmat visul. Mai ales că-și luase cu sine și patul veșniciei, nădăjduia s-o țină pe-A nedorită departe... Mângâiat de lumina orbitoare a verii
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
Tăișul de granit al scrutării, Oțelul săbiei semănând speranța în ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 by http://confluente.ro/Teo_cabel_intalnire_neast_teo_cabel_1374715903.html [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1495435816.html [Corola-blog/BlogPost/374459_a_375788]
-
relatează în amănunt în ,,Povestea vieții mele” dezvoltarea acestui proiect din tinerețea sa: ,,Dragostea mea de născociri originale și fărâma de fire copilărească ce păstrasem în ființa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică și nostimă, sus, în frunzișul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; așadar, îmi desenă o căsuță drăgălașă și originală care trebuia proptită sus în aer, între niște brazi uriași. Își poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii
„Cuibul Princesei“ de la Peleș, căsuța din copaci a reginei Maria - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102274_a_103566]
-
orbindu-mă plâns fără lacrimă existență ce singură se încheagă tot mai îndepărtată din când în când micșorând bezna un alt fel de trecere Spirală Capătul fisurat al dorinței atârnă în gol o, mare, apropie răbdătoarea ta briză aștept în frunzișul albastru o minune să se întâmple în unda sălbatică norocu-mi încerc într-un joc singuratic iluzoriu pentru semenii mei ca și cum mi-ar fi mai bine în întuneric Identitate În acest ceas al zilei nu-mi pasă de falnice maluri ele
POEZIE by Mariana Filimon [Corola-website/Imaginative/13953_a_15278]
-
fără dor și drag de Maria Ciobanu e numai acel oltean care e numai trup viu, însă uscat de pe picioare, la suflet! Maria Ciobanu e comoară sufletească, piatra de pe inelul regelui folclor. Cum ciocîrlia farmecă suratele din câmp, văzduh și frunziș, să tacă și să o asculte, și ea, fermecătoarea Maria Ciobanu făgăduiește cu glasul și i se simte adeverirea făgăduinței, că olteanul varsă, la auzirea cântecului, orice rău din inimă, nu fără voia lui, ci cu voia bunătății ce-i
FIZIONOMIA CÂNTĂRILOR PE CARE SE ZIDESC INIMA ŞI DRAGOSTEA OLTENEASCĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1404584380.html [Corola-blog/BlogPost/374372_a_375701]
-
se hotărî la primii pași, trecu ceva. Nu-i era ușor, căci poteca la capul căreia se afla fie se pierdea în nuanțe de albastru ceresc, ici-colo pătate de vălătuci albi aducând a nori, fie se-mpotmolea în verdele unui frunziș de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1425234462.html [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
forma / obosiți de a citi cuvinte / ce numesc și fac / umbre fără carne, / știind că despre aceasta este vorba / de a zămisli absență; / dacă eu aș fi febra sa / fructul său mușcat, unica sa/ pasăre în vânt / sau brațele sale, frunziș veștejit / transparențe în lumina cerului / iubitoare resturi ale unei biografii. / Traversând această lume dinspre celălalt țărm / de-a curmezișul retinei sale / de la balustrada bărcii/ în laguna Estigia / toată noaptea aș zice: / cu ochii mei îi ascult pe cei morți” (VII
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Legendele_egiptului_re_nviate_n_vuiet_de_tsunami_recenzie_la_cartea_rosei_lentini_tsunami_si_alte_poeme_traducere_euge.html [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
de biciul de foc al stăpânului. Ramurile își frâng mâinile tremurând de furia vântului care le îndoaie trupurile în iureșul pasiunilor înfricoșătoare, dezlănțuit amant în orgii, șuierându-și cu furie dorințele nesățioase dornic să le înfăptuie. Se strecoară parșiv în frunziș posedându-le Tremuratul, gustând cu sălbatică voluptate, teama arborilor ce i se pleacă frenetic abandonându-se jocurilor centaurului fantomatic, Undeva în beznă o poartă uitată deschisă Se zbate neputincioasă gemând în zvârcolirile Mistralului, ploaia tremură înfricoșată când pasiuni îi sfâșia
STĂPÂNUL FURTUNII de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1462823043.html [Corola-blog/BlogPost/384915_a_386244]
-
Publicat în: Ediția nr. 769 din 07 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Ogrăzile împrimăvărate ale copilariei mele, toate, mă trimiteau acasă cu degetele ori coșulețele de nuielușe, pline de toporași albastruvioleți. Aveam eu locurile mele, ascunse prin tufișuri ori prin frunzișul arămiu-cenușit rămas din toamnă, în care îmi aflam comoara. Uneori se-ntâmpla, și-atunci era semn de sărbătoare, să-mi fi înflorit și cei albi...Puține locurile cu toporași albi, care nici măcar n-aveau parfumul celor violeți... Așa-mi lua
GUST DE MIROS DE TOPORAŞI de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gust_de_miros_de_toporasi_violeta_deminescu_1360252263.html [Corola-blog/BlogPost/341358_a_342687]
-
mergi oricât de unul singur , nimeni nu îți ieșea în cale. Pe cărările virgine pe care mergeau doar animalele mici , nu rămâneau urme niciodată. Iarbă avea o culoare verde aprins și strălucea într-o mică rază de soare care străpungea frunzișul des al copacilor seculari. Oricât ar fi vrut să pară că nu are teamă de unul singur Tudor, evita totuși cărările întunecate . În miezul zilei în unele locuri era chiar întuneric. Rucsacul atârnă greu, iar toiagul pe care il făcuse
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ascuns_in_padure_florentina_craciun_1335518120.html [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
de mai...La o margine de pădure, într-un decor decupat dintr-un pliant promoțional, câțiva turiști și turiste ascultau vrăjiți simfonia primăverii. Stăteau tolăniți pe iarba mătăsoasă, cu ochii închiși și gurile deschise, dornici ca trilurile ce picurau din frunzișul des să le inunde sufletele. Simțeau cum energia lină a misterioaselor ciripituri le purifica celulele otrăvite de stresul cotidian. Dar toți căzură în extaz când fagotul cucului din depărtare le transmise fascinantele silabe. Ce efect aveau acestea când zburau prin
CU-CU! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1432349174.html [Corola-blog/BlogPost/379755_a_381084]
-
avere, Dar batrânețea face trupu-a geme, Ușor, ușor, pierd dramul de putere. Și ce m-aș face Doamne, fără omul, Ce mi l-ai dat ca soț prin legământ? Aș tremura-n furtuni la fel ca pomul, Ce-și scutură frunzișul pe pământ. Am spus un "da!" în ceas de bucurie Și amândoi, prin Harul Tău divin, Primit-am mirul sfânt de cununie Și promisiunea unui trai senin. Dar vai, adeseori pe cărăruie, Călcam pierduți mai mult spre înapoi, Căci nu
TREC ANOTIMPURI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1474726042.html [Corola-blog/BlogPost/373846_a_375175]
-
au participat artiști plastici prahoveni, ziariști, persoane pasionate de pictură și, în mod deosebit, de pictura Marilenei Ghiorghiță. Expoziția conține o diversitate de perspective asupra copacului imortalizate în 29 de tablouri cu nume sugestive: “Măr”, “Răsărit și apus”, “Scoarța copacului”, “Frunziș”, “Brumă”, “Măr bătrân”, “Cuplu”, “Copac flacără”, “Contrast”, “Copac în lumină”, “Acoperișul roșu”, “Tinerețe”, “Păr”, “Crepuscul”, “Curte interioară”, “Copac poveste”, “Zi și noapte”, “Primăvara”, “Prima ninsoare”, “Crâng”, “Toamnă”, “Apus”, “Doi plopi”. Așa cum este reprezentat de Marilena Ghiorghiță, copacul este un simbol
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1460406640.html [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
de bucurie, sugerată, în mod deosebit, de cromatica luminoasă ce acoperă părți importante din tablou sau pigmentează culorile mai întunecate cărora le revin totuși spații restrânse. Deși fiecare tablou este o reușită artistică, ne rețin totuși atenția câteva dintre ele. Frunzișul din tabloul cu același nume pare a avea forma unui plămân uriaș cu care respiră întreaga lume. Copacul flacără simbolizează viața și creația în gradul cel mai înalt, pare a fi o floare gânditoare, amintește de arterele unei inimi în
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 by http://confluente.ro/elena_trifan_1460406640.html [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
și Titi erau bucuroși, veseli și fericiți că reușesc în sfârșit să evadeze din atmosfera ce îi făcea să se simtă stingheri și vulnerabili. Ocrotiți de umbra pădurii, doar ei doi pe cărăruia ce șerpuia printre copacii obosiți de podoaba frunzișului îmbătrânit, Titi întinse mâna, iar Lili, de parcă asta aștepta, își strecură podul palmei și și-l uni cu al băiatului într-o încleștare plăcut-armonioasă. Amândoi au simțit un fior dulce străbătându-le trupurile crude și neexperimentate, dar atingerea îi emoționă
RECENZIE. ( VALENTINA BECART). ROMANUL TIMPUL ŞI RĂSTIMPUL, AUTOR TĂNASE CARAŞCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1447606205.html [Corola-blog/BlogPost/342807_a_344136]
-
iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Referință Bibliografică: Cântec trist / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1840, Anul VI, 14 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Elisabeta Silvia Gângu
CÂNTEC TRIST de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1452795889.html [Corola-blog/BlogPost/380421_a_381750]
-
cu poale albe, scrobite, cu veste negre de dimie și cu pălăriile rotunde și mici pe vârful capului, de ți-e mai mare dragul să-i privești. În aer, răcoare și un dulce miros de fâneață. O mierlă râde în frunziș, apoi zboară fâlfâind din aripi. De departe se aude vuietul apelor Râului Doamnei și zgomotul cascadei de la moara primarului, apa vijelioasă învârte apoi paletele turbinei de la centrala electrică a industriașului tăbăcar Ghiță Ardei. Din dinamul ei pleacă, prin cabluri agățate
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
spre chilia lui, cântând ușor, potolit, un cântec de preamărire lui Dumnezeu, cântul lui având ceva din șoaptele pădurii la strecurarea vântului dinspre Bratia. De acolo, se simt acum adierile reci de toamnă. În livada din spatele bisericii schitului, foșnește uscat frunzișul bătut de cea dintâi brumă a toamnei. Luna plutește în ceruri, printre vârfurile de brazi, ieșind dintre norii rari ce fug repede, răsfirându-se în lumina de argint. Trestiile îngălbenite de pe lac șoptesc, atingându-și ușor pămătufurile, apa tremură în
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/Obiceiuri_uitate.html [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
bătătura palmei și sudoare Se naște-n Apuseni dulceața pâinii, Căci din străbuni au cunoscut românii Negoțul cel cu donițe și ciubare. Un tulnic sună de la `deal la altul În fracul lui cel alb se-mbracă liliacul, Se-aude prin frunzișuri scrâșnetul de osii, Coboară spre câmpie cu care pline moții. Lătrat de câini. Lămpaș. Îmbrățișare. Dă gura moaței sărutul de plecare Care iubirea în inimă-i va toarce Pană ce acasă iar moțul se întoarce. Prin rugăciuni cum a făcut
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Cantec_de_acasa.html [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
de Nicolaie Tony DINCĂ Către apus se-aprind chindii Și ruginește frunza-n vii; Pe nesimțite și-ndrăzneț Se-nalță câte-un nor răzleț Și dă de veste în lumină De ploile care-au să vină; Se-așează liniștea-n frunziș Și se scoboară pe furiș Zâna cu sâni fierbinți și tari, Cu ochi de foc, cu buze mari Și coapsele de struguri copți, Cu pielea mirosind a nopți, Cu părul răvășit de vânt, Cu zâmbet minunat și sfânt, Să-mprăștie
DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1474430465.html [Corola-blog/BlogPost/384401_a_385730]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015 Toate Articolele Autorului Se-nchină vântul la altare De clăi de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi descânt Tăceri se cern peste pământ. Amin! Trei cruci! Și vântul trece. *** Referință Bibliografică: Se-nchină vântul ... Ovidiu Oana
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430805701.html [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]
-
altare De clăi de fân pe dealuri scrise, Cerșind iertări pentru proscrise Rafale ce-au stârnit vâltoare. Între fânețe și ocoale, Frunzișuri murmur'a cruțare La ruga lui înălțătoare De pale tresărind domoale. Ca mir se-așterne ploaia rece Peste frunziș, pe clăi descânt Tăceri se cern peste pământ. Amin! Trei cruci! Și vântul trece. *** Referință Bibliografică: Se-nchină vântul ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1586, Anul V, 05 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu
SE-NCHINĂ VÂNTUL ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1430805701.html [Corola-blog/BlogPost/379760_a_381089]