898 matches
-
mostre din alimentația omului arhaic, de la semințe la fructe, de la grâne la hrana preparată la foc. Aceeași incintă rămâne memorabilă și pentru inscripțiile parietale, realizate cu o caligrafie simplă, rudimentară, referitoare la precepte alimentare tradiționale. Impresia e de autentic, de frust. În schimb, Cabinetul de studiu propune o colecție omogenă tematic, cuprinzând documente și tomuri cu referințe la modul de preparare a hranei, la rețetele tradiționale și la alimentele de bază ale culturii noastre (de la cele scrise de mână, cu o
Muzeul Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti – un discurs modern despre actualitatea tradiţiei [Corola-blog/BlogPost/93699_a_94991]
-
versuri Umbra luminii, al lui Ion Micheci pare a fi un cântec tandru venit din altă lume, așa cum punctează Gheorghe A. Stroia. Romanul Călugărul negru, scris de Șerban Tomșa mizează pe un subtil melanj între real și fantastic, între existența frustă... și ficțiunea compensatorie, după cum notează Geo Galetaru. Ion Pachia Tatomirescu ne înfățișează un amplu articol despre lirica lui Anghel Dumbrăveanu, poetul solar, care își creează propriile embleme într-o heraldică deosebită. Romanul Anul șarpelui, al lui Grigore Avram este ca
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
ducem singurătatea la / pușcărie". Cîte un suspin folcloric are un iz blagian. "Și de-a lungul / și de-a latul / liniștea / încurcă satul, / cînd de-a lungul / cînd de-a latul / și desculț / umblă păcatul...". Cultivînd cu predilecție un discurs frust, ce dă impresia unui zgomot surd ca o surpare de pietre, Ion Mărgineanu dorește de la un timp a-l distila, a-l muzicaliza. Re-pre-zentările magic rustice se conservă, însă încrînce-narea se fluidizează formal, trece în melopee: "Doam-ne, ai putea să
Patria în variante by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8235_a_9560]
-
și personajelor, pe o pedală sonoră (flaut-violoncel) vaporoasă, spiritualizată - semn că zborul ar putea fi totuna cu libertatea spiritului de a călători în infinitatea spațio-temporală?! Proiectul realizat de regizorul Miron Radu și compozitoarea Sabina Ulubeanu - Ana - ne readuce în cotidianul frust, obiectiv, prezentând imagini demne de pictura realistă a începutului de secol XX. Plasarea unor scene sau evenimente familiale dintre cele mai comune, „nefardate”, în contextul creațiilor sale - fie ele fotografice ori componistice - a devenit deja o constantă/amprentă a stilului
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
a exprimat cu un sunet admirabil, Pavel Ionescu. Din acest ciclu am ascultat Când aveam 20 de ani, când aveam 20... și, Copilul arată în sus cu degetul o muzică sprintenă și care respiră o modernitate de vie prospețime și frustă suscitare a stării de rațiune intelectuală. Recitalul susținut de soprana Bianca Manoleanu și de pianistul Remus Manoleanu s-a încheiat cu două titluri din Ciclul 4 Canzoni Popolari de Luciano Berio, Avvendo gran Dio și Ballo, piese vocale cu un
Meridian inaugural by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83406_a_84731]
-
indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide. Iar roadele acestei comunicări sunt fulgurațiile destructurante ori incursiunile fruste într-o direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar nesigură, echivalând în
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
a ospătat cu trei feluri de bucate: 1) supa neoexpresionistă, fie cu orez (Marina Vlad: Raze de lumină), cu tăieței (Tiberiu Olah: Peripeții cu trisonuri majore) ori cu găluște (Liana Alexandra: Imagini întrerupte); 2) friptura înăbușită la cuptorul unei arhetipalități fruste (Tadeusz Wielecki: Whisper of the Semitones) și fecunde (Doina Rotaru: Ielele); 3) un "fromage" neofolcloric bine fermentat (de Radu Paladi în Cvintet de suflători). În plus, un desert spectral, care a adunat și arome neoexpresioniste, arhetipale ori neofolclorice (Călin Ioachimescu
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare. Procesul de inventariere a imaginilor sau de punere în formă a unor
Paul Neagu, între materie și poezie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8409_a_9734]
-
este reabilitarea banalului cotidian, cu vaste semnificații. Acesta nu e ca la proza optzecistă, unde banalul este neeroic, lipsit de semnificații, tern și derizoriu. Aici, dimpotrivă, banalul semnifică până la închegarea unei parabole politice nu foarte ample, romancierul preferând să respire frust drama unei incompatibilități funciare dintre formalismul sufocant al ideologiei și aptitudinea excepțională a personajelor de a trăi. "Clocotul" senzorial al personajului narator se realizează printr-o kinestezie a simțurilor aflate într-o alertă inoculată de proximitatea bolii/ideologiei, în "cazarma
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
Elvețiene, Credit Suisse, Banque Cantonale de Geneve, Banque Eduard Constantin etc.etc. Pictura sa de început, cea din perioada românească, oscilează, cumva, între motiv și limbaj, alunecînd permanent între un figurativ straniu, marcat de o viziune arhaică, poate contaminată de stilistica frustă a formelor populare, și un abstracționism cromatic cu o puternică tentă afectivă, în care tonurile fuzionează cu un fel de inocență sălbatică, eliberate atît de constrîngerile conceptualiste, cît și de rigorile geometrice explicite, la care se recurge destul de frecvent în
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
compania Norinei; este o tânără ce visează să ajungă în "lumea bună", lumea Europei interbelice, o tânără care - alături de prietenul ei, de Ernesto - dorește să se căpătuiască de pe urma bătrânului devenit caraghios în aspirațiile sale. De aici se naște comicul situațiilor. Fruste. Tranșante. Directe. Niciodată brutale. Adaptate unor convenții teatrale apropiate timpului nostru. în plus Rareș Zaharia creează o adâncire în timp, o dilatare a acestuia. Creează un alt plan ingenios plasat, în paralel, un plan ce decurge din primul. Sunt personaje
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
Gogușor, Comoara etc., publicate începînd cu 1895, modifică nu doar tematica și decorul, ci și structura internă a narațiunii. Tot către acea dată, prozatorul se aventurează și pe terenul romanului istoric, unde eșecul stilistic devine patent. Limbajul originar, unitar și frust, se împănează treptat cu neologisme deplasate, pe care Slavici le utilizează fără acutul simț al limbii de pînă atunci. O dată cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea, tematica bucureșteană a prozei, șovăielile de limbaj și căderea în poligrafie îl îndepărtează
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
și arogant al acestuia, Silvia Radu s-a întors către expresivitatea crudă, adică necoaptă, și, nu de puține ori, sălbatică, a icoanei populare, fie ea pe lemn sau pe sticlă. Dacă unii dintre îngerii săi expresioniști descind evident din reprezentările fruste ale unei lumi pentru care ordinea vizuală nu este o practică, ci doar componenta strictă a unei irepresibile nevoi interioare, Sf.Gheorghe pare a coborî direct din tiparul fragil și ingenuu al unei icoane pe sticlă de Necula. Prin această
Silvia Radu sau a treia cale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8083_a_9408]
-
o mînă de ajutor palmelor bătucite, / dînd cu sîrg la porțile raiului" (Culegătorii de vîsc). Se află aici o confruntare cu orașul, văzut nu de pudicul ochi auctorial ci, prin delegație, de culegători, "fii ai Vedelor și mai negri", întrupare frustă a unei alte primitivități încă nerezolvate, tînjind în subtext... Întreaga producție poetică a lui Aurel Rău stă sub semnul acestui impact intern ale cărui secvențe nu ies la lumină decît sporadic, preferînd o desfășurare discretă. Evitînd o sintaxă a exultanței
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
nu au putere efectivă, nu dețin nici averi însemnate care să le faciliteze ascensiunea simbolică rapidă în cetate, nu au, în mod firesc, nici prestigiu - calitate diafană care se obține doar prin participare politică -, dar vin cu altceva, tulburător și frust, ca orice biologie care nu poate fi subestimată: au număr, sunt foarte numeroși, practic de neoprit. Ceea ce exprimă, în ultimă instanță, și aversiunea celor din interiorul zidurilor față de acest puhoi uman lipsit de stil, dar foarte activ, trudnic până la neodihnă
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
lună/ Și tu să-mi vii, nu calmă, ci-n volburi de furtună,/ De vrei să-ți dau iubirea și florile să-ți dărui.” (Misivă) Imaginea femeii apare într-o proiecție luminoasă cu elemente de comparație din natură, într-o frustă fixare pe teluric, de unde pornește starea de exaltare și beatitudine: „Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,/ dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,/ dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri -/ femeie cu gândirea ca un
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
pe un egal), urmuzianul din Câmpina le ia în serios cam toate sfaturile. Volumul cuprinde pasajele - adevă- rate documente de istorie literară - de negociere a titlului primului volum al lui Bogza. Tânărul poet renunță, după îndelungi deliberări, la mult mai frustul Țâțe pentru Jurnal de sex, titlul sugerat de Voronca: „Mi-au plăcut versurile extrase din volumul tău. Revin totuși asupra oportunității titlului ȚÂȚE (eu cred că se scrie ȚÂȚE și nu ȚÎȚE), pe care ai toată libertatea să-l păstrezi
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
tot mai des loc endecasilabilor din metrica seculară, ba chiar și pretențioasele forme fixe. De data aceasta, ei au fost cei care i-au obligat să se convertească la poetica de spirit ales, pe unii dintre înflăcărații promotori ai transpunerii fruste: Lume dei tuoi misteri, din ‘84, de Giudici, de exemplu, diferă de rimele precedente ale aceluiași, iar ultimele lui declarații despre limbaj le contrazic tranșant pe cele din anii ‘60. Lor li s-a alăturat noua generație de poeți, debutanți
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
Acum pot să spun doar atît: facerea lui m-a devorat, m-a desființat că Autor. Aleluia!”, notează Ioan Pîntea într-una din paginile admirabile ale jurnalului sau. Tot astfel va scrie, de exemplu, Slujba Mucenicului Atanasie, alături de un poem „frust și melancolic” despre Runcul părinților. În sfîrșit, poetul, asemeni duhovnicului, nu muncește, ci lucrează, pentru ca, iată, „în munca ești sclav; în lucrare ești serv și slujitor”, iar scris/cititul, în pofida unor rare clipe de tensiune („Citesc enorm. Scriu pu- țin
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
vede că, în chestiuni culinare, societatea de care vorbim nu este altfel decât în rest. Fără prințipuri. Unii au mode și canoane, pe care le urmează neabătut, dar fără nici o plăcere, doar ca să-și asuprească nervii. Alții au obiceiuri mai fruste, de-un pitoresc spontan, care se naște din alăturările cele mai neobișnuite. Pentru aceștia din urmă, e bun ce s-o găsi. Pentru ceilalți, există o rețetă, nici ea foarte bogată. Generozitatea noilor gentilomi se cam oprește la antreu. Între
Mese și mâncăruri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4231_a_5556]
-
de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase îndărăt, arsă de mușcătura ghețoasă a metalului. În fond, și la urma urmelor, nu avea ce să regrete și nu regreta nimic. Ducea viața pe care-o merita. O viață frustă, simplă, elementară. Își păstra vigoarea trupului și sănătatea sufletului înrudit cu esențele și cu robustețea și-nțelepciunea naturii, în așteptarea lui Tudor. Se-mpăcase cu toate: cu lipsa confortului, suplinit de frumusețea dumnezeiască din jur; cu lipsa unor alimente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de prietenia unor colege de școală, fetele acelea în care înmugureau, sub ochii lui uimiți, toate calitățile pe care avea să le descopere mai târziu la femeia împlinită: prietenie, generozitate, afecțiune aproape „maternă”, dar și provocarea discretă a unei senzualități fruste. Ele au fost „materialul didactic” viu, cald, familiar, care i-a permis viitorului bărbat să ajungă la o mai corectă abordare a „feminității în ansamblu” și a femeii în particular. Adolescentele care își exersau aproape inconștient farmecul feminin, în forma
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
de pe un picior pe altul, ori ce beție îl copleșea de câte ori, culcat în iarbă, contempla albastrul cerului. Simțea cum este gata „să cadă în sus”, de pe coaja pământului în abisul nesfârșirii cosmice. Era o anume voluptate a spaimei, un potențial frust de transgresare în necunoscut, ceva incomparabil cu plăcerea „liniștită” a surprizei, proprie adultului cu „capital” emoțional modelat prin educație și cultură. „-Mai sus, bunicule!” Strigătul și gâlgâiturile de râs ale Clarei, pe care tocmai a ridicat-o de subsuori până
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
și ornate cu boabe de rodie, patronii unora din cele mai vestite restaurante inau guraseră seria, devenită în scurt timp tradițională, de oferte de slujbe pe uscat pentru bucătarul călător. Lui Ivan îi plăcea însă viața de marinar. O existență frustă, lipsită de orice fel de plăceri. Apusă era epoca tihnită a cutiilor de cretă colorată. Acum trăia într-un fel de teroare a rețetarului albastru, la care lucra ca posedat, în puținele ceasuri care-i rămâneau libere între două ospețe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cord. — Dar felul vedetă va fi pe bază de hering. Numai în he ring se simte Nordul așa cum e el. Aspru. Când sărat și când fără gust. Îți dai seama cât poate fi de provocator? Să îmblân zești o mâncare frustă, grosolană aproape, cu toate aromele lumii? Să faci în așa fel încât călători veniți de pretutindeni să-și recunoască o bucățică din țara de baștină în farfuria care geme a... a... a Pol?! Evgheni își descheie primii doi nasturi de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]