1,433 matches
-
ne-nsemnată Cruce ! E limpede că mâine ai să fii o umbră dureroasă cu brațe aplecate în uitare, cu stâlpul greu înfipt cu răutate într-o stâncă, cu taina frunții bolnavă de sudoare... Dar iată, iată marea disperare a timpului fugar ce-nghite lacomă secunde mituite de-o mână transcendentă... Ascultă-mă, nu vreau să mori și tu... destul că mie visele-mi sunt pradă închise-n temniță; și ce-ntuneric!... Tu să m-asculți pe mine și să nu vrei
ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1441034641.html [Corola-blog/BlogPost/379509_a_380838]
-
iau călduri, chiar pe răcoare, O geană-nchisă-i, alta-i trează... Din piept mi se ridică,-agale, Un fir de mac, de roșu crud; Îmi ia obrajii-ntre petale, De ce mi-e sufletul agud?!... Poate că-n visul meu fugar, Ai răscolit adânci talazuri, O, Poseidon, nu fi ștrengar, Și mă scutește de necazuri!... Sămânța-acelui mac boem, Când dimineața s-a deschis, M-a dezlegat de-acest blestem, În care viața e doar vis. Referință Bibliografică: Sămânța / Elena Spiridon : Confluențe
SĂMÂNŢA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 by http://confluente.ro/Elena_spiridon_1396277183.html [Corola-blog/BlogPost/383445_a_384774]
-
simțind că umbra mă însoțește și când dormeam am întrebat de ce sunt pietrele suflet în lumina pădurii dacă ele tac de ce se întorc în tihna lor copacii care au născut fluturi înainte de a-și înopta rădăcinile în sărutul unei comete fugare muntele se ridica din întrebare mai înalt decât era el pe picioarele lui se uita la mine cu ochii săi rupți din tulpina aerului și se mira de ce să fie liniștea hulită de apele care lovesc cerul când se ating
GEORGE ADRIAN POPESCU by http://confluente.ro/articole/george_adrian_popescu/canal [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
a continuat: -Să stai acasă cu mă-ta mare sau du-te prin Caciulati pe la nepoatele alealalte. Am plecat rușinată și necăjită, încercând să șchiopăt cât mai puțin, de teamă că ceilalți copii râd de mine. Am aruncat două priviri fugare, una spre “Orfana”, care îmi stricase ziua și alta spre Marin, care, de data aceasta, mă privea cu părere de rău. Când am întratât în curte, mamaie a alergat spre mine îngrijorată. Mai târziu am aflat că vestea despre pățania
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Glorie_copilariei_ix_mihaela_arbid_stoica_1335190456.html [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basme Într-o albă bezea cu flori mici de-acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, Ne cerne zăpada în fiece an, Doar sufletul cântă, spre ceruri se-nalță, Ce-i trist și absurd se face troian. 6 ianuarie
IARNĂ ÎN NOI de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1483719544.html [Corola-blog/BlogPost/368837_a_370166]
-
o adiere ușoară, mișcările prelungi se topeau ca mierea fierbinte ... atingeau sufletul. Împletiri de dorințe, o realitate creată de fantezii comune..imagini regizate magistral de mâna destinului. M-a luat pe brațe urcând scările.... *** Viața..o nebuloasă..un scenariu scris fugar în cotloanele nebănuite ale regizorului invizibil, răsărit din adâncurile certitudinilor personale. Încremenită, aproape sfâșiase hârtia cu vârful stiloului. Tremura, gânduri imposibil de realizat îi treceau prin minte.. dorințele și inima erau mai puternice decât rațiunea în acel moment. Trăise o
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Amintirile_batranei_doamne_camelia_constantin_1366288106.html [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
pe care ea nu îi cunoaște. Dar, oare, cunoașterea aceasta de la telespectatori la ea este proporțională cu varianta inversă? Pentru că nu e deajuns de privit un om, dacă imaginea care zidește nu exprimă un sens, ci pur și simplu o fugară viziune! Profesionistul Cristina Țopescu se autodescrie pe o seamă de coordonate, unele dintre ele aparținând de profilul media, dar la omul Cristina Țopescu, un conductor unic este firul sufletesc. Acest fir e fără nod și fără lege deasupra contemplației adânci
CRISTINA ŢOPESCU. TRECUT, SPERANŢĂ, STATORNICIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1442299120.html [Corola-blog/BlogPost/365619_a_366948]
-
a exploziei de floare și culoare din timpul primăverii cu cel mai frumos sentiment ce poate anima ființa umană, dragostea - prinde contur în creațiile Marinei Glodici, lăsând loc subtil pentru interpretarea sensului în care este ilustrată: „Picură clipa în palmă fugar ca o nimfă” și se strecoară tiptil spre inima ce-ar putea fi surprinsă de „avalanșa iubirii” ca apoi să transpară un soi de fugă spre zbuciumul interior, impunând tăcerea: „Tăcută, inertă se schimbă la față/ clipa devine azi ca
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 by http://confluente.ro/_fereastra_ochiului_din_mine_.html [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
întors spre tine, subțire ca o mireasă de porțelan cu brațele curgînd în aripi albite de ziuă mă lepăd de umbrele furtunii, savane cu amfore pline de dor întinse pe ziduri pe gînduri rămîn să te-aștepte cu tălpile goale, fugare pe mări de sargase cu alge mirosind a miere, cald cămașa ta pe buze tu. Referință Bibliografică: Mireasa de porțelan / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 263, Anul I, 20 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
MIREASA DE PORŢELAN de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mireasa_de_portelan.html [Corola-blog/BlogPost/356440_a_357769]
-
pentru noi, ci pentru modul exemplar cum a abordat orchestra melodiile, însă nouă ne-ar fi plăcut să credem că publicul ne răsplătea talentul de dansatori. Atunci, mi-am apropiat pentru prima dată buzele de obrazul ei cu un sărut fugar și dulce și i-am sărutat mâna sesizând cu plăcere că nu s-a supărat, ci s-a sprijinit de mine, delicat și cu tot corpul, pe drumul către masă. Seara era minunată și timpul trecea fără să ne dăm
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400427360.html [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici bătrânul viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în punga cu holatii; O pasăre abisală mă însoțește-n mers, Pe-arípa ei mă poartă în noul univers. Mă pierd pe noua scenă, eu singurul actor; Se-nalță greu cortina și-atunci
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 by http://confluente.ro/New_york_lyrics.html [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basme Într-o albă bezea cu flori mici de-acadele. Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, ... Citește mai mult Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite,Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi,Pe geamurile inimii deseneaza flori auriteIar
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
s- a pierdut printre stele, În juru-mi câmpia se transformă ca-n basmeîntr-o albă bezea cu flori mici de-acadele.Ne-ngheață iarna orgoliile de oameni mari,Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă,Iar râsul copiilor pe dealuri fugari,Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă.Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață,... XXVIII. DACĂ TU..., de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017. Dacă tu nu ai fi fost printre oameni
GABRIELA MUNTEANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_munteanu/canal [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
lava-n care s-a topit veninul, Se răsucesc și morții din morminte, Căci le-a ajuns și lor, la oase, chinul. În negurile ce ne înconjoară, Doar o sclipire se zărește-n față, Dar și aceea-i slabă și fugară, Și e ascunsă-n mantie de ceață. Nici nu mai ai ce pune în balanță, Un taler este gol...Nicio speranță. Referință Bibliografică: FĂRĂ SPERANȚĂ / Silvia Rîșnoveanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi
FĂRĂ SPERANȚĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_risnoveanu_1472759032.html [Corola-blog/BlogPost/376452_a_377781]
-
teamă că este veșnic. Unii spun, alții spun, mai în șoaptă, pe-ascuns, Alții strigă și mint, te lovesc, te străpung Cu săgeți otrăvite, te ucid uneori, Dar poetul mereu va renaște-n cocori, Va renaște în frunze, în vântul fugar, În râsul copilului, fraged sugar, Nu mă tem de minciuni, de sperietori, Dacă Domnul e veșnic, nici poeții nu mor. Mi-aș dori o ghilotină de uz personal, Să-mi pun capul sub mașină Pentr-un zbor final, n-am
VORBIM CU JUMĂTATE DE VOCE de BORIS MEHR în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Vorbim_cu_jumatate_de_voce.html [Corola-blog/BlogPost/361795_a_363124]
-
care bântuie ființa umană, uneori spontan, ca o revelație, alteori constant, ca destinul, teama de neant, cu cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului comun care supraviețuiește prin urmași, faptele de
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
care bântuie ființa umană, uneori spontan, ca o revelație, alteori constant, ca destinul, teama de neant, cu cele trei „zâne” ale sale, Anonimatul, Uitarea și Moartea, este, poate, cea mai persistentă; ea întregește drama existenței oricui, aruncând peste tot umbrele fugare ale unei tristeți ancestrale și meditative, aparent fără leac... În tentativa sa de a se mântui, vanitatea umană, în sens latin, a găsit trei soluția salvatoare: perpetuarea generică a numelui, la nivelul omului comun care supraviețuiește prin urmași, faptele de
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
de bine! Cum să lupte cu ei? Ridică lancea, dar lancea rămase neputincioasă în mâna sa ridicată. Un buzdugan îl lovi drept în coif, îl ameți. Căzu la pământ. Cele două oștiri trecură peste el, și pedestrași, și cai, și fugari și viteji! Milan nu mai știa nimic. Avea el un camarad în oastea turcească, unul Ismail. Acesta se afla în timpul luptei împotriva sârbilor chiar undeva în apropierea lui Milan. Îl văzu pe camaradul său căzut la pământ, îl văzu că
PORUNCA A ŞASEA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1438833536.html [Corola-blog/BlogPost/379899_a_381228]
-
nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea... Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziu frunzele-s ofilite de prea încet sau prea târziu , mă întreb e primăvară-n suflet sau mi se pare că-s niște umbre ale unor amintiri fugare... În sufletul meu iar, anotimpuri s-odihnesc și nu vreau cu gândurile mele să le ... Citește mai mult Mă cheamă visele în noaptea-ntunecatăanotimpuri despletite, privesc zarea-mbujoratăascult greerii cum cântă pe ritmuri demodateși simt cum luna ar vrea din nou să
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
și zarea parcă doarecând nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea...Strigătele-s mute și cântecul pare stăveziufrunzele-s ofilite de prea încet sau prea târziu ,mă întreb e primăvară-n suflet sau mi se parecă-s niște umbre ale unor amintiri fugare...În sufletul meu iar, anotimpuri s-odihnescși nu vreau cu gândurile mele să le ... XVI. UN CÂNTEC DE VIOARĂ, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1220 din 04 mai 2014. Mai cântă o vioară pe cerul nopții mele dintr-o
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
marea și-ar fi revărsat din ape în înaltul necuprins al zării și la fereastră s-ar așterne picături să mă-ngroape... Uit că rătăcesc printre clipe de zare și pâmîntul pare o suavă mângâiere, luminile par sclipiri de licurici fugare când zborul în înalt e o vrăjită plăcere... Citește mai mult Mă simt rătăcită printre atâtea clipecare vor cu ele să mă poarte-n zbormă prind de mănă, ca pe un fulg mă ridicăși totul pare amețitor până cobor...Plutesc
MARIANA CIUREZU by http://confluente.ro/articole/mariana_ciurezu/canal [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CLOPOTUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului Prin veacurile trecerii fugare, Cu noi în legea vieții prins, El sparge liniștea din zare Dând grai metalic bocetului stins. Prin el strămoșul meu uitat - Cu tânguiri de bronz în glas Și răsuflarea-i rece - și-a strigat Cuvântul frânt de bun-rămas. Prieten bun
CLOPOTUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 by http://confluente.ro/Clopotul_gheorghe_parlea_1333135407.html [Corola-blog/BlogPost/354821_a_356150]
-
în orbite și cu a saricii umrire dinainte, Înaintez în vâltoarea ăstui vis însângerat, Dar izbutesc a ridica deasupra-mi - mormintele zdrelite, Cu suspinele străine de surâsul fluturilor bolnavi, și, Se ivește o coroană mândră, cu flori mândre și zile fugare ... Mă zbat și vreau a mă elibera din strânsoare, Căci mă acoperi pământul lui Dumnezeu, Și nici amintirea, nici oglinda agățate de poartă, Nu puteau aștepta întreg cortegiul cu mojici, Ce se îngrămădeau a măgului pe mort. Bezna stepei șuiera
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
niciun cuvânt care să tulbure zborul pescărușilor.”( Un singur trup). Cristina Emanuela DASCĂLU are o zbatere lăuntrică, o ascensiune gradată spre cunoașterea de sine, o religie a iubirii și a scurgerii inexorabile a timpului, o singurătate prețioasă și o meditație fugară în umbra morții:,,Fără știre să calci pe urmele încremenitelor vise/ Vino, să stăm sub cupola florii de măr interzise/ Să spui: am venit! Și să-mi ghicești/ Când am murit în palmă./ Îmbrăcată în negru stau și ascult/ Dar
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1404008611.html [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
Voiculescu, Sandu Tudor, Mihai Călinescu, dar și criticii literari: Tudor Vianu, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă și mulți alții. Întors în țară, Nichifor Crainic, care în anul 1921 a publicat volumul de însemnări de călătorie din Transilvania și Basarabia intitulat Priveliști fugare, devine între anii 1922-1930 consilier cultural al Fundației Culturale Principele Carol, susținătoare a Editurii Cultura Națională, unde a îngrijit colecția „Cartea vremii” (28 de titluri de opere ale scriitorilor români și străini). Publică în colaborare și o serie de manuale
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_nichifor_crainic_.html [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]